1,333 matches
-
Voievodul intră sub protecția Apărătorilor! Cele două rânduri conduse de căpitanul Petru și de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului tumult al galopului și al ciocnirilor de săbii se auzi sunetul apropiat, puternic, sfâșietor, al cornului ridicat În tăriile cerului. O sută de Apărători ai căpitanului Oană Îl Înconjurară pe Ștefan și ridicară scuturile. Alți o sută trecură de voievod și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul pieptului, ca și cum s-ar fi apărat de o forță care se apropia implacabil. - Foc... murmură din nou, dar forța aceea nevăzută Îl atingea deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o prezență spirituală masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
uliță? Era unul... un membru al Centrului, apoi a mai venit încă unul, apoi iar unul, până la opt, opt persoane (mari și late cum s-ar zice), afară de prințul Dimitrie Ghica. Poate oricine să-și închipuiască ce fierbere și ce tumult era în casa d-lui Vasile Boerescu, ce gălăgie trebuia să facă imensa mulțime de... opt, afară de prințul. {EminescuOpXII 35} {EminescuOpXII 36} D. Vasile Boerescu luă cuvântul. Glasul său stăpâni gloatele. D-sa arată 1) că-l înspăimîntă decăderea morală
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cameră, deschise în fine ușa. El văzu cu spaimă pe împărăteasa răsturnată între cele două uși ce conduceau din alcovul său spre garderobă. Ea era deja fără cunoștință și fără mișcare. Alergară la favoritul, care locuia dedesubt; fură chemați medici, tumultul și consternațiunea se răspândiră în toată casa. Întinseră o saltea aproape de fereastră și o culcară acolo; [î ]i lăsară sânge, o spălară și făcură tot ce se obicinuiește în asemenea cazuri și aceste mijloace avură efectul lor ordinar. Ea trăia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că o colonă de mii de oameni străbătea ulițele orașului Anvers strigând "Trăiască regele! Jos Malou! Demisia! " Primarul acestui oraș au amenințat că-și va da demisia dacă guvernul ar voi să-l silească ca să ceară ajutorul trupelor pentru înădușirea tumultului. În Bruxelles e liniște deplină. [9 iunie 1876] TURCIA ["OMORÎTORUL LUI HUSSEIN-AVNI... Omorâtorul lui Hussein-Avni ș-a lui Rașid Pașa avea de gând să omoare numai pe cel întîi. Ministrul de război auzise mai dinainte despre vorbele amenințătoare și ura
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu erau nici ei lămuriți pe deplin cum să se poarte. Totuși, în toată lumea mare nu exista nimeni care să aibă de toate din belșug ca ei, cu excepția banilor - și acesta era un neajuns care putea fi remediat. Peste acest tumult și dogoare familială, strigăte care se împleteau peste masa de pinochle, cursele făcute de copii, ibricele de cacao și ceai și munții de prăjiturele aduși în sufragerie, tunetele groase politice și nechezatul mai ascuțit al femeilor și toată această discordie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-te și vezi-o. — Vrei să o seduc? Și-apoi îmi aștept cafeaua. Alex rămase tăcută, chemându-și în ajutor vechii ei aliați, mânia și ura, ca să-i astâmpere frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima lui devenise un organ intelectual și numai de aceea reușea să pulseze cu forță și febrilitate. Se afla, pe atunci, pe culmile capacității sale filozofice, prins într-un tenace și continuu tumult mental. Niciodată nu dorise fierbinte o femeie, cu excepția Lindei. Ca proaspăt văduv, fusese asaltat în special de femei intelectuale americane, dar sporadicele aventuri în care se lăsase antrenat îi stârniseră regrete, lui și mai cu seamă lor. Aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub bolțile cu acustica și rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bombă. ― A lăsat instrucțiunile definitive. ― Dumnezeule! ― exclamă Gosseyn. Se simțea slab. Așteptase, tot așteptase ca cineva să-i spună ceva. În mod deliberat așteptase până în ultima clipă ca să acționeze. Și acum, poftim! Fata părea că nu-și dă seama de tumultul său sufletesc. ― A spus (vocea ei scăzu până a nu mai fi decât un murmur:) că trebuie să te prefaci c-ai fi interesat de Institutul de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
el fusese astfel, dar nu-și mai aducea aminte, căci nu se gândea niciodată cu nostalgie la trecutul lui - copilăria Îi fusese un infern din care reușise să evadeze. Iar acest lucru Îl făcea să se simtă superior față de ei. Tumultul din clasă atinse un nivel Îngrijorător. Dacă directoarea era În biroul ei, cu siguranță că putea să-l audă. Iar Sasha, cu vrăjitoarea aceea, nu se Înțelegeau prea bine. — Băieți, protestă el iritat, Îmi dau seama că nu e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu se știe; se-ntrec să ajungă degrabă În locuri În care nu au nici o treabă; undeva sau niciunde; un trist joc de-a nimica, o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
este oarecum circumstanțială (o dovedesc poeme ca Ramură de măslin, Definiție sau Anul acesta cireșele), Aripa secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
de punere în operă a dezideratelor exprimate în legătură cu personalitatea umană ne sugerează, deja, extrema varietate a tipurilor de personalitate existente și care acționează în plan social. Impactul acestora în evoluția comunităților este foarte evident începând de la formele primare, embrionare, până în tumultul vieții moderne. O lungă perioadă, la noi, cel puțin, și în țările defunctului sistem socialist, rolul personalității a fost minimalizat, înlocuit, fiind, cu un abstract rol al maselor. Teoria era, bineînțeles, o mistificare naivă deoarece, tocmai în condițiile socialismului, s
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
constituie refugiul plăcut dat de sentimentul că își poate deschide sufletul, fără inhibiții sau interdicții; îi prilejuiește momentele împărtășirii și retrăirii bucuriilor, emoțiilor, dar și al deznădejdilor. Gândul că poate aduna într-un singur loc, doar de el știut, întregul tumult afectiv-emoțional pe care il parcurge, că poate "evadă" din lumea care îl nemulțumește, care nu-l înțelege fără a supără, enervă, dezamăgi pe nimeni, face din jurnal un aliat fidel, "dispus" oricând să-l "asculte", fără a-l judeca. Deși
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
perioade echilibrate, deși închide un zbucium sufletesc puternic; grija pentru construcție se menține chiar în împrejurări tragice. Deși lirica a rămas la stadiul de schiță a posibilităților, temperamentul lui V. vădește, sub formele învechite ale poeziei neoclasice și manieriste, un tumult romantic, necuprins însă deplin în stihuri. SCRIERI: Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu, București, 1908; Văcăreștii, Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr. și pref. I. Vârtosu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
masiv În comunism. La fel, nu cred că este vorba de rezistență. Supraviețuirea prin lectură (literatură, filosofie etc.) era un pansament, o pilulă, un medicament, dar nu o rezistență. Se supraviețuia citindu-se profesionist și masiv, ca să se scape de tumultul cotidianului comunist. În schimb interesant, iarăși În sens bun, este termenul propus de I.D. Sârbu, rezistență reflexivă. I.D. Sârbu insistă cum că acesta li s-ar potrivi intelectualilor, dar el se referă mai degrabă la rugăciune și la meditație; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
picturale, atestă o sensibilitate mereu trează, receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului, ca și neputința în fața misterelor lumii. Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în metafora „lumini suflate de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care dezlănțuie forța creativă, prefăcându-l pe cavaler într-un artist veritabil: acesta compune cântece pe care le intonează iubitei, astfel încercând să-și dezvăluie tumultul sufletesc. Totul se desfășoară după un veritabil scenariu al dragostei curtenești: femeia nu intuiește mai nimic, căci nu este permisă declararea directă a sentimentelor, îndrăgostitul trebuie să treacă printr-un travaliu al incertitudinii și al temerii de a nu fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și de toate nivelurile, mai ales oameni care au acționat și care și-au experimentat ideile. Sper că îmi vei împărtăși impresiile despre marele om al Americii moderne. Citești câteodată? Ai timpul necesar? Trebuie să-ți fie foarte greu, în tumultul vieții militare, să te apleci asupra unei cărți, când lectura ziarelor îți ocupă ea singură atâta timp. Îmi vei face favoarea de a accepta, pentru mai 1910, o medalie cu efigia lui Napoleon pe care ți-o trimit. Îl reprezintă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]