1,336 matches
-
ceva de băut. Nimic mai mult. Lasă! Îmi torn singur. Ia mâncarea aia dezgustătoare și du-te! Și să nu mă mai deranjeze nimeni. Nimeni! Ai înțeles? ― Da, Înălțimea Voastră! Marele Komandir îl măsură, corectându-l. ― Să trăiți, am înțeles! tună el plin de furie. Ai uitat regulamentul, soldat? Aici nu suntem într-un salon. Aici suntem la război. Și să-ți intre bine în cap că încă mai sunt general. Încă mai sunt general, soldat! Ai înțeles? Ivan își pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fruntea sus și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până la Siret. Să fie clar! ― În nici un caz până la Siret! Înalta Poartă nu poate accepta așa ceva, după cum am mai spus. În fine, accept chestia cu marea, dar cer să se menționeze totuși că acea gură va fi comună. ― Scrie, pisar! tuna Kutuzov. Această gură va fi comună atât unuia, cât și celuilalt. Mulțumit, Galib efendi? Atunci, să mergem mai departe. Micile insule nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celor care acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației turce de negociere. Îi cuprindea turbarea când se gândeau că niște mocofani dejucaseră mărețele planuri ale împăratului lor. Bineînțeles, nu puteau folosi acești termeni pe față, așa că spumegau, tunau și fulgerau doar despre trădarea intereselor Imperiului Otoman. Ce oameni de treabă! Într-adevăr, acea pace de la București căzuse ca un trăsnet pe capul împăratului francez. Napoleon avusese o încredere nelimitată în victorie atunci când ordonase trupelor sale să tropăie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la drum, de pe terenul proaspăt cumpărat. - A sta cât a sta. Când a fi de dres, o dregi; când a fi de mărit, o mărești, cu care prilej schimbi stuhul, o muruiești peste tot... - Stuh, muruială, cochileți, lut, balegă!, a tunat tata. Cum să dureze ceea ce faci, dacă-l faci din lut și din stuh? Și ne mai mirăm că strămoșii noștri n-au lăsat urme... - Au lăsat, dar nu acolo unde toată lumea se uită..., a zis Moș Iacob - iat tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era nimeni prin preajmă și a ridicat capacul cutiei poștale din ușă. Zgâindu-se prin fanta cutiei, Alison a văzut că holul era pustiu. —Sofia, ce sens are să nu răspunzi la ușă, când știu clar că ești în casă? a tunat ea. Nici un răspuns. —OK. Dacă așa vrei, atunci o să stau aici și-o să urlu prin cutia de scrisori până când toți vecinii de pe stradă o să afle exact de ce am venit încoace. Tăcere. Singurul sunet care se auzea venea de la ceasul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
faptul că arăta mult mai tânără, așa că aflarea vârstei reale determina, invariabil, comentarii de genul „Cum de arăți așa de tânără?“, care-i făceau o extraordinară plăcere. — Întotdeauna îmi aduc aminte când e ziua de naștere a soției mele, a tunat James. E exact în ziua următoare celei în care mi-a reamintit ea. Invitații au râs politicos, în timp ce James și-a continuat discursul pregătit dinainte, care era, din fericire, destul de scurt și care se referea la Julia și la cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dovedit recunoștința mea pentru tot ce a făcut. Fiona auzit un sunet venind din spatele ei și s-a întors. În încăpere intraseră un doctor între două vârste urmat de doi studenți - asta judecând după expresiile lor foarte serioase. Bună ziua, a tunat doctorul întinzând către Fiona o mână surprinzător de catifelată. Eu sunt domnul Peterson. Eu am operat-o pe tânăra doamnă, a anunțat el indicând-o pe Susan. —Bună ziua. Eu sunt Fiona, prietena care a venit cu ea în ambulanță. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți să pleci. O să-ți distrugi părul. Alți stropi de vopsea i s-au prelins pe obraz, dar Julia i-a șters furioasă. —Poate să se facă și verde, că nu-mi pasă, a tunat ea. Poftim! Sper c-am vorbit destul de tare ca să m-audă toată lumea. Îmi asum toată responsabilitatea pentru faptele mele. Mario și-a țuguiat buzele și-a făcut un gest de închidere a fermoarului peste buze, ca să dea de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dacă o să fim mai siguri pe picioarele noastre, unii oameni se vor speria de noile prețuri. Din cât mă duce pe mine mintea, nu despre asta e vorba la o sală deținută de Consiliul local. — Sunt de acord cu Lou, tună vocea lui Brian din fundul camerei. Se lăsă tăcere. Brian era genul omului de acțiune taciturn, care rareori deschidea gura; pe timp de noapte, lucra ca bodyguard la petrecerile rave, stând de pază lângă ușă, cu geaca de pilot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mea, ridică și el o mână și ne zise pe un ton chiar prietenos: — E-n regulă? — Am văzut fluturașul pus de tine, am spus eu. El Încuviință maiestuos din cap. — O să fie o petrecere bună, zise, sau mai degrabă tună, el. Distracție frumoasă. Am schimbat cu Rachel o scurtă privire uimită. Bună idee avusese să venim după el aici, pentru că deja rostise, din proprie inițiativă, mai multe cuvinte decât Îmi fusese vreodată dat să aud din gura lui. La ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui erau atât de masivi Încât aproape că am auzit cum au revenit În poziție. Alt răspuns nu părea a fi considerat necesar. — Mă Întreb pe cine bănuiesc, am zis, străduindu-mă să am un ton cât mai degajat. Brian tună din adâncul pieptului doar atât: — Derek. — Vrei să spui că ei cred că a fost Derek? am Întrebat cu grijă, iar el Încuviință din cap. Cum așa? — M-au tot Întrebat dacă luase vreo ganteră din sală. Am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că... — Nu, Tom. Nu e o poantă. Am sărutat Într-adevăr un polițai. A doua oară mi se părea mult mai ușor să rostesc asta. Urmă o pauză oribilă. — Nu te cred. — Pe bune. — N-ai pic de rușine, femeie? tună el. Nu există nici o limită pentru depravarea ta? Doamne, dacă ar fi fost un popă, mai că aș fi Înțeles, dar un polițai... Vocea Îi căpătă alt ton de Îndată ce cârmi spre curiozitate ordinară. — Și, ia zi, te-a Încurcat casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
marmură, pe colina Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului, silabe bolovănoase cu vocale oclusive; era auzit blestemând Persia și pe șah, anunțând nenorocirile viitoare. Mă făceam mic, eu, străinul din America, cu pălăriuța mea de străin, cu pașii mei mărunți de străin, cu preocupările mele de străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la chitară, ca o sclavă, nu? Nu-mi convine! — A, nu, ți-l dau și ție din când în când, spuse Naoko, râzând. Parcă sună mai bine așa, zise Reiko. Hai, s\ plou\ [iroaie! A plouat cu găleata și a tunat. După ce am terminat strugurii, Reiko și-a aprins o țigară, a scos chitara de sub pat și a început să cânte, mai întâi Desafinado, Fata din Ipanema, apoi niște Bacharach și câteva cântece de-ale lui Lennon și McCartney. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
departe ca s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stai liniștit! Mă duc să-ți dau drumul. Mă smulg de la fereastră și aproape alerg la ușă, cu inima mai să-mi sară din piept, ca și cum aș fi la un concert rock și nu pot auzi nimic din pricina basului care tună asurzitor chiar lângă mine. Ce are Jake să-mi spună? Și ce-o să zic eu? Îmi miroase gura a Cointreau; sper că asta n-o să-l dezguste. Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
după cum știm, circulau sub haină falsă. Când se Întoarce la Paris, după apariția manifestelor, află că toți Îl considerau rozacrucean. După cum bătea atunci vântul, nu era o faimă prea bună și-l deranja și pe prietenul său, Mersenne, care tocmai tuna și fulgera Împotriva rozacruceenilor, tratându-i de mizerabili, subversivi, magicieni, cabaliști, puși pe semănat doctrine perverse. Și atunci, ce face Descartes? Se arată În lume, peste tot unde poate. Și pentru că toți Îl văd, și nu se poate nega asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-am fost eu? se amăgește el. Ba tu ai fost, boule! tună Poetul, înflamându-se. Tu ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu... Puteai să fi cerut și tu ceva util, pozitiv, pragmatic, cevașilea folositor. Sănătate, să se tămăduiască Silică de băutură, succes la femei sau un câștig la Loto, îl descoase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la Drapelul. Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie. Se discutau întîmplările de ieri de la Cameră și mai cu seamă un articol-manifest apărut în Glasul poporului, oficiosul opoziției, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna și fulgera comentând pasagiile, pe care un redactor roșcovan, veșnic revoltatul Bebe Antoniade, le citea cu glas tare. ― Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! strigă Bebe triumfător. Ia ascultați: "Cu câtă durere de inimă văd insuficiența
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că Brett își interzicea orice amestec în domeniul mental al lui Parker. "Tehul" era tot atât de grav și flegmatic pe cât de volubil și slobod era coechipierul său. Acesta din urmă putea să bată câmpii despre defecțiunea unei piese de microcircuit și, tunând, să o trimită la strămoșii ei din solul Pământului din care au fost extrași constituenții ei. Brett comenta răbdător: "Adevărat."' Pentru Brett, acest cuvânt avea mai multă valoarl decât orice părere amănunțită. Îi certifica prezența mai bine decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încerce norocul. Rezervorul armei era practic plin, iar creatura va da înapoi de frică, fiindcă făcuse deja cunoștință cu focul. O ușoară apăsare pe butonul roșu aruncă o limbă arzătoare pe lângă pereții, departe în față. Să ia o gustare! Flacăra tună în țeava îngustă și căldura îi arse pielea. Înaintă, având grijă să nu pună mâinile pe metalul încins. Îmbrăcămintea, din fericire era făcută dintr-o fibră extrem de rezistentă. Cu toate simțurile în alertă, cu toți nervii la pândă, încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau și pe colegii ei. Resimți brusc un val de tandrețe față de Dallas tunând și fulgerând împotriva responsabilităților sale. Dar era prea târziu să se înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului, vom proceda conform planului precedent. ― Și murim la fel! (Lambert scutură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai aveam cursuri de frecventat, am devenit liber de obligațiile studențești. Am colaborat la câteva ziare județene cu cronici sportive și mai ales la Scânteia tineretului unde eram cunoscut în redacție destul de bine. La sfârșitul lunii aprilie 1970, mi-a tunat prin cap să merg pe litoral ca să lucrez în domeniul turismului. Așa se face că de la 1 mai, am fost angajat la un club de noapte suedez care-și desfășura activitatea la Mamaia. Eu am fost angajat de partea română
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu cred c-am să-i scriu. Deocamdată, nu. Vreau s-o cunosc. De ce nu? — Ți-am explicat de ce nu. Sunt curios s-o cunosc. Tu, în locul meu, n-ai fi? Hai să mergem împreună s-o vedem. Încetează să tuni și să fulgeri. Mă necăjești când ești furios, mă sperii, și nu-mi place să fiu necăjit și speriat. Pe mine nu mă băga în treaba asta. Și nu te aștepta să te ajut mai târziu, când ai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]