1,788 matches
-
gol-plin, consistent și obositor, simțit de unii atenți la împrejur, de unii care au mai rămas. Nu durează mult neauzitul, nu lasă natura omul așa hălăduind prin ea fără sunet. Pe la cine știe ce orizonturi, își face pornirea o altă bătaie de tunete. Undeva, nu prea departe, bat din nou clopote de biserică. Referință Bibliografică: Undeva, bat clopote de biserică / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1316, Anul IV, 08 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
Diaspora americană, Virgil Ciucă s-a impus în literatura prin spiritul sau combatant, prin lupta neobosita cu sine și cu ceilalți. Vocea lui este un vuiet necontenit, care tulbură, conștientizează, scoate din tătâni, atenționează, amenință, îndeamnă, este asurzitoare că un tunet, făcându-se astfel auzită. Nu mi-a fost dat să citesc un poet mai vehement decât Virgil Ciucă, trimis să vestească prăbușirea unei lumi în declin, a unui „veac ipocrit”. El are curajul unui proroc veterotestamentar, proferând anateme împotriva nedreptăților
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Diaspora americană, Virgil Ciucă s-a impus în literatura prin spiritul sau combatant, prin lupta neobosita cu sine și cu ceilalți. Vocea lui este un vuiet necontenit, care tulbură, conștientizează, scoate din tătâni, atenționează, amenință, îndeamnă, este asurzitoare că un tunet, făcându-se astfel auzită. Nu mi-a fost dat să citesc un poet mai vehement decât Virgil Ciucă, trimis să vestească prăbușirea unei lumi în declin, a unui „veac ipocrit”. El are curajul unui proroc veterotestamentar, proferând anateme împotriva nedreptăților
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Diaspora americană, Virgil Ciucă s-a impus în literatura prin spiritul sau combatant, prin lupta neobosita cu sine și cu ceilalți. Vocea lui este un vuiet necontenit, care tulbură, conștientizează, scoate din tătâni, atenționează, amenință, îndeamnă, este asurzitoare că un tunet, făcându-se astfel auzită. Nu mi-a fost dat să citesc un poet mai vehement decât Virgil Ciucă, trimis să vestească prăbușirea unei lumi în declin, a unui „veac ipocrit”. El are curajul unui proroc veterotestamentar, proferând anateme împotriva nedreptăților
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Diaspora americană, Virgil Ciucă s-a impus în literatura prin spiritul sau combatant, prin lupta neobosita cu sine și cu ceilalți. Vocea lui este un vuiet necontenit, care tulbură, conștientizează, scoate din tătâni, atenționează, amenință, îndeamnă, este asurzitoare că un tunet, făcându-se astfel auzită. Nu mi-a fost dat să citesc un poet mai vehement decât Virgil Ciucă, trimis să vestească prăbușirea unei lumi în declin, a unui „veac ipocrit”. El are curajul unui proroc veterotestamentar, proferând anateme împotriva nedreptăților
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe Măritul Soare, care intensifica ploaia de suliți. Și, totuși...Măria Sa, Soarele, în realitate nu arunca suliți de foc, ci erau aplauzele sale, transformate într-
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
flămânde Împinse să ucidă fără milă, Ei avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către hrube Mulțimea îngrozită, apostată! Se bucură cu spasme templierii Religia de șerpi e-nveninată Fug în cetatea morții ienicerii Ciovârsta din pământ e sfârtecată Revoltele încep să emigreze Hotarele-s simboluri perimate
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]
-
ea nici la o vârstă destul de înaintată! ................................................................................................................................................... Timpul a trecut, părul mamei s-a înălbit mai tare, câinele creț, lățos, lent și cam leneș a rămas mereu în inima fetiței și în final într-o seară ploioasă și cu multe tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și râsul sincer al mamei i-au trezit lacrimile fetei, ce cădeau sacadat ca o ploaie de toamnă peste un câine creț, lățos
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
nașterii s-a prăvălit peste coamele dealurilor, încă necosite, un vaier de furtună sălbatică, scăpată din toate legăturile cerului și-ale pământului... Ploaia se repezea lacomă, noaptea chinurilor se prefăcea în lumină nefirească din fulgere neostoite, întovărășite de hohote sparte, tunete ce se întindeau pe întreg cerul și păreau că zdruncină pământul din toate temeliile. Deși toți încercau să n-o ia în seamă, furtuna le sporea urâtul și oprea pruncul să vină, până ce avea să găsească un loc fără furtuni
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
artist în vocea căruia melosul era rob, i se supunea deplin, fără ca artistul să dea semn că se ostenește în vreun fel, deși cânta cu volum și penetrație maximă, dar cu inflexiuni calde, melodice, cu tonus foarte puternic seamăn unui tunet atenuat și înmlădiat pe corzi vocale de mătase, fără urmă de asprime, cu acuratețe, cu melancolie, cu dulceață de fruct copt. Era un muzician care nu șovăia cu o singură notă muzicală, nu falsifica, armoniza, cânta complex, clar, pasional, puternic
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
cuvintele precum dinții de lapte și-n van mai scotocesc vocabularele tot căutând fărâmele promisiunilor goale precum degețica americană prorocind laptele și mierea ce-ți vor curge prin vene mai ales după - runda cu nelipsitele lovituri sub centură - când cu tunet rotund de ștampilă se va deschide cerul paradisului(lor) și deocamdată - pentru că resursele-s finite - numai purgatoriul(tău) de sus toți semizeii proclamați clipesc aprobator și-n așteptarea osanalelor se unduiesc cu foșnete de banere pe vânt în deșirate zâmbete
DEȘIRÂND ZÂMBETE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373833_a_375162]
-
câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea? FURTUNĂ Pe cer, fulgere zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum , în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. PRIVEGHERE Cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare- a celui ce va fi împușcat în zori. EVADARE s-a întâmplat ceva cu mine și m-am trezit pe pământ în carne
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
apoteotic, Copacii cerul îl rugau, Cănd spre pământ se aplecau. Cerul fiorul și-l aprinse Când soarele rază și-o stinse Și a sclipit fulgerător, Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > PLOUA CA-N ORICE TOAMNĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Ploua afară cum ploua în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. 29 august-20 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Melancholy - #Sărit #Pați #Goswami #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii#semipantum #pantum Ploua afară cum ploua în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Ploua afară cum ploua în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de
PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374105_a_375434]
-
o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, în ceruri e plânsă, așteaptă ea baciul, la poale de stână, ca dorul. Din culme de munte, brâie de pace se întind peste lume, când ceru
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iată! vine-ntreaga țară ca un tunet, ca un val, neputând să-ndure iară legi în boluri de cristal. Ca o mare ce-și adună valu-n pântecu-i de-azur ochii noștri rid făcură tot strângând amaru-n șnur. Mulți viteji puseră cârma peste noi și mândra țară se
SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375505_a_376834]
-
o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, ... Citește mai mult FurtunăSublim este cerulplin de mioare,când turma de nourio mână să zboare,înaltul apasăgreoi în pridvoare,ca plumbul.Și tânguie cerulmioara pierdută,toiege
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
de mioare,când turma de nourio mână să zboare,înaltul apasăgreoi în pridvoare,ca plumbul.Și tânguie cerulmioara pierdută,toiege de focaruncă în luptă,ajunge pământulo temniță mută,ca somnul.Cutremur lumina,iar lutul tresare,văzduhul cu vuietaduce chemare,de tunet răsunăadâncuri de mare,ca doina.Mioara pietrdută,în suflet ascunsă,copil de furtună,... XX. NOSTALGII, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
anilor iar s-a oprit , M-ai recunoscut în tăcere Când de nicăieri ai venit ... Visând necunoscutul în tăcerile tale Între speranțe că prima oară , Mă izbesc de amurguri ireale Desenând același chip de ceară ... Mi-ai transformat rabdarea-n tunete Și din uitări între ani ne-am trezit , În curcubeul plin de culori și sunete Din umbră cu privirea m-ai păzit .... Mi s-au desfrunzit așteptările Când în straturi de tăceri m-ai învelit , Te-am așteptat pe toate
CLIPA DE IERI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375561_a_376890]
-
și întunericul avea să cuprindă Ierusalimul. Începu să bată un vânt subțire și părul capului celui mort flutura ușor sub coroana de spini. Un fulger brăzdă cerul iar Gaius privi fața celui răstignit și în clipa în care se auzi tunetul i se păru că aude un glas, foarte îndepărtat, de dincolo de nori. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius cu voce tare arătând spre Iisus. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera ziceai că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra din înaltul cerului chiar în fața lui
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu de sub ușa beciului folosită drept pat. A ținut ploaia mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele dar nu am pățit nimic. Nu a intrat nici apă în bordei. Îi făcuse tata un prag
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele în bordei la adăpost. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
nr. 2276 din 25 martie 2017. Singurătatea mea-i ca o pralină. Străzile au aromă de jeleu. Semafoarele au miros iaurtic. E o noapte cu mult sarcasm, tendoanele primăvăratice mârâie. Înaintez prin laptele urban. Cearcănele lunii fac țăndări inimile rebele. Tunetele trag fermoarele temătorilor. Florăriile mi se par niște nave spațiale ce claustrează holocaustic gingășia și parfumul terestru. Simt coroanele cu flori artificiale cum îmi behăie prin mărțișor. Simt sicriele de pe 13 Decembrie , smălțuindu-mi identitatea. Ce noapte excelentă! Excelentul meu
MIHAELA DOINA DIMITRIU [Corola-blog/BlogPost/372392_a_373721]