825 matches
-
altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să constate stricăciunea. Marie apăsă atunci pînă la capăt maneta de viteză, brusca accelerare Îl dezechilibră pe Stéphane. Cu o lovitură de picior, Îl dezarmă. Turbat de furie, Morineau se repezi spre ea. Fersen Înțelesese imediat ce Încerca ea să facă și se năpusti spre Marie și Morineau care se luptau feroce, În timp ce vedeta gonea cu toată viteza. Nu era o minune faptul că Lucas scăpase nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din întîmplare, de ce nu vă duceți voi la casele voastre să vă culcați, să vă regulați nevestele, că tot e Revoluție, să vă odihniți? Mare belea, dom’ Roja, Dendé se enervează foarte rar, dar atunci cînd o face parcă e turbat de-a binelea, asta-i meseria cea mai împuțită din lume, a face revoluții, v-o spun eu acuma pe șleau dacă n ați mai auzit-o. Făcuseră toți ochii cît cepele, uitaseră de ce se aflau acolo, de frigul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o navă, nici o veste măcar! — Dar de ce atâta grabă? — Cum de ce? răspunse paznicul. Dacă le culeg și nu se transportă imediat, se strică. — Atunci nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o privință, pe care șovăi s-o judec, am înțeles de mic acest termen la modă în secolul nostru. Cu cât tata era mai disperat, cu atât însemna că eu eram mai eficient. Îmi măsurăm succesul în reacțiile lui. Când turba și strângea pumnii, mă simțeam foarte aproape de victorie, adică de momentul când nu se mai putea stăpâni și începea să urle. Cine știe? Poate dacă s-ar fi stăpânit multă vreme aș fi renunțat să aștept o asemenea criză. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ironiile ei, cu exaltările și cu realismul ei, bolnavă ea însăși de o boală misterioasă, dar refuzând să se îmbolnăvească de boala celorlalți, pe care simțisem nevoia s-o evit și totuși o simplă răutate colportată pe seama ei mă turba. Poate că era mai potrivită pentru mine o femeie ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să mă domolească, o femeie sigură, blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nimeni nu știa cîte), începu alt șir de bubuituri care acum parcă se auzeau din fundul mării. Călătorii văzură cu uimire că alte mănunchiuri de fum negru sau roșu începeau să se înalțe pe bănuita zare a apusului. Marea era turbată. Vântul sălbatic îi mâna întruna spre răsărit, aruncîndu-le corăbiile de pe un munte de apă pe alt munte de apă. Cerul era negru. Marea era neagră. Felinarele de pe catarg se stinseseră de mult. Marea și vântul prefăcuseră călătorii în niște făpturi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire, 20Le-oiu cufunda în Lethe, în râul de-amuțire, Dar nu și-al meu amor. Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează, Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă! Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND... Când luna prin nouri pe lume veghiază, Când fie-ce undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuer Din fluer. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gîndirei se-ntrece Și calu-i turbat Sbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul se-nnalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă Dar astăzi e viu Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cu creții de mantă. {EminescuOpIV 181} ADÎNCA MARE Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru-măreață, Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând peire - țări înmormîntează. Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înmormîntează. Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire - Indiferentă, solitară - mare! {EminescuOpIV 182} CUM OCEANU-NTĂRÎTAT... Cum oceanu-ntărîtat turbatu-i! Răcnind înnalță brațele-i spumate, De nori s-acață, -n bolta lumei bate Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i. Sălbatecul! -Van fulgeri fricoșate Apără cerul... El încredințatu-i Că bolta cea albastră e palatu-i; Cu-asalt s-o ia el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îl simte pe-a ei șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i închise, ca topită stă acum Și în vocea ei muiată pipăește nențeles. El o mîngîe, o-ncredință, că de cer a fost trimes Și menit ca s-o iubească și să-i joace
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de bună, cum ești cumplit de rea. Cum mulțămesc eu soartei că am scăpat de tine, Făr-a comite, Doamnă, păcatul moștenit. Azi iarăși mă văd singur și fericit și bine! Azi muza mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urît! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. {EminescuOpIV 265} Și în fereastră vântul cu degetele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu gură caldă, cu mici picioare reci, 15Căci ea-n înțelepciune-i creiază-astfel de chip Pe lângă care toate sunt pleavă și nisip. Ironic pare-a zice: nemernici râmători, Visat-ați vreodată asemenea comori? Pe tine-apoi te-arată în dreapta ei mîndrie: Turbând de-mpătimire, murind de gelozie, Te văd cum al tău zâmbet voioasă multor dărui, Că veselă și dulce vorbești apoi oricărui Și risipești privirea-ți - când eu pentr-un cuvânt Din gura ta cea dulce, m-aș duce în mormânt. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată de moartea unui mobed și, cu toate astea, voise să-ncerce. Ceruse să îi vorbească temutului șef de companie, însă îndrăzneala lui îl turbase. Primise învoire pentru o noapte și o zi, dar era ca și cum i-ar fi dat în alb sentința de-a merge la închisoare. Cum avea să aducă un leș țeapăn din nord să-l îngroape după legi interzise? Se opri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pace la adăpost de nevoi, fără bătaie de cap, fără bucătăriseală, fără corvezi, fără un bărbat care să le ceară o cană cu apă sau un vas cu apă caldă, acelea pot fi fericite. Cărei categorii îi aparține sora ta? Turbam: — Nu ți se pare scandalos că o fetiță de treisprezece ani trebuie dată ca răsplată unui negustor bătrân la încheierea unei învoieli? — La vârsta mea, doar naivitatea mai izbutește să mă scandalizeze. M-am întors spre maică-mea, arțăgos: — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câinele în brațe? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu știu. BĂRBATUL CU BASTON: Ei vezi? D’aia spun că nu știu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să știi ce fel de câine e. Înțelegi? Dacă te mușcă? Dacă e turbat? Dacă e turbat și te mușcă? Ei? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că nu e turbat. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce faci dacă e? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ș-atunci o lăsăm baltă? BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu știu. BĂRBATUL CU BASTON: Ei vezi? D’aia spun că nu știu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să știi ce fel de câine e. Înțelegi? Dacă te mușcă? Dacă e turbat? Dacă e turbat și te mușcă? Ei? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că nu e turbat. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce faci dacă e? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ș-atunci o lăsăm baltă? BĂRBATUL CU BASTON: Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că nu știu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să știi ce fel de câine e. Înțelegi? Dacă te mușcă? Dacă e turbat? Dacă e turbat și te mușcă? Ei? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că nu e turbat. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce faci dacă e? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ș-atunci o lăsăm baltă? BĂRBATUL CU BASTON: Eu n-am zis s-o lăsăm baltă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce facem? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dragă, dragă, și iar dragă. Dracu, naiba te-a știut Că ești bună de iubit Și - nțeleaptă la cuvânt Dragă, dragă, și iar dragă. Dracu, naiba te-a-nvățat Păru-n frunte L-ai tăiat Și pe mine m-ai turbat, Dragă, dragă și iar dragă. 150 Frunză verde grâu mărunt, De amorezat ce sunt Nu văz iarbă pe pământ, Nici luna în cer mergând. Nu știu luna pe cer trece Ori puica la apă rece. Puica-i naltă, apa-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
comerțul lor pierdut. Acel corp nobil, acea carne palpitândă a isbutit să scape de traficul lor infam și dânșii nu pot să ierte un așa act de independență, răsvrătirea unei naturi sincere și oneste. Citesc și răscitesc scrisoarea ta și turbez de rușine și de mânie la singura idee că tu poți fi fiica lor. Tu nu meriți să mai stai un minut alăturea cu astfel de oameni, de aceea te rog să părăsești îndată acel loc oribil și să vii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]