3,106 matches
-
o unsoare pentru piei. Aici nu avem alt leac. Atunci, tu m-ai bandajat. — M-a ajutat ea, răspunse Lidania, arătând din nou către tânără. întinzându-și puțin bărbia, ca să-i ușureze treaba, care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe gâtul, femeia oftă: — Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era un libert, muncea ca tâmplar într-un sat. Mi l-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a trage foloase de pe urma crizei lui Inisius fusese magnifică. Se mustră: mândria lui din totdeauna! Când se va elibera de ea? Adevărul era că Dumnezeu însuși, în atotputernicia sa, se folosise de ea. închizând ochii, scoase un suspin adânc de ușurare și mulțumi Providenței divine. 33 Adunați în jurul vetrei, în încăperea cea mai mare a singurei construcții din sat încă în picioare, Balamber și cei mai de încredere războinici ai săi erau aproape pe sfârșite cu cina. Bărbați cu chipuri dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zdrențuite. Pentru câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare, tânărul războinic se desprinse de copilă, se iți pe jumătate de după o grămadă de piei și perne mai mari și mai mici și își îndreptă toată atenția asupra lui. Pe când intra, Sebastianus căutase de îndată printre cei de acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
A doua zi, către apus, sosi în tabără un trimis al lui Onegesius, cu ordinul să părăsească Sapaudia și să se alăture armatei din Galia de Miazănoapte. 41 Ținându-și calul la pas, Balamber privea fix înaintea sa, urmărind cu ușurare cum peisajul devenea din ce în ce mai plat, acum că mingan-ul lăsase în urmă munții Jura. în spatele său înainta mica sa armată, cu ceea ce mai rămăsese din animalele ce le furaseră și cu carele încă inutilizabile după incursiunea burgunzilor. în depărtare, pe câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mod clar așteptaseră în iarbă sau printre ruine, se ridicară în picioare la apariția noilor veniți și se strânseră în jurul lor plini de curiozitate. Mergând încet printre ei pe calul lui, Sebastianus îi cerceta, la rândul său, constatând cu ușurare că, dacă nu se putea spune că atitudinea lor era cordială, ea nu părea nici agresivă. Cu ochiul lui încercat, se străduia să-i cântărească pe cei care se înghesuiau în jur și sub aspectul capacităților lor militare, de vreme ce aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei se ridicară și veniră înainte, între coloane și ziduri îmbucățite, întinzând armele, strigând și fulgerând din ochi, de parcă i-ar fi avut deja în fața lor pe barbari. Sebastianus, împreună cu tovarășii săi, se ridică și el în picioare, observând cu ușurare și satisfacție, și nu fără o anume admirație, entuziasmul cu care bagauzii acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să-l uităm. Ajută-mă să petrec orele ce urmează cu seninătate. La urma urmei, azi sărbătorim ziua mea de naștere, nu? O zbatere de pleoape, umbra fugară a unui surâs pe chipul întunecat al prietenei, un semn de ușurare - imediat reținut - al capului său blond îi dădură de înțeles Hippolitei că deschisese o ușă în zidul resentimentelor ei. Aranjându-i o șuviță de păr din fața urechii și sărutând-o tandru pe obraz, insistă cu o voce mângâietoare: — Iubirea mea, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mabertus părăsi villa puțin înainte de apusul soarelui, ducându-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau amândoi încălecați pe doi cai lăsați, din ordinul Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care îi găsiseră în zonă. Nu fără ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub ochi ziua întreagă. Când, la primele luciri ale zorilor, oaspeții redutei deschiseseră poarta de fier și se aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
romanii ocupaseră creasta, dar nu păreau nicidecum să aibă intenția să se oprească. Dimpotrivă, își biciuiau caii cu furie și-i împungeau cu pintenii, iar acestora se vedea că le era greu să înfrunte urcușul, căci, constată imediat Sebastianus cu ușurare, panta era mai abruptă pe acel versant, iar micile îngrămădiri de arbuști nu le permitea cailor să înainteze prea repede. Oricum se gândi că nu avea de făcut decât un singur lucru. Desfășurarea! strigă. Lărgiți rândurile! Faceți loc arcașilor! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stătea să se stingă. Corul funebru al vizigoților reuniți cu miile pentru a da ultimul salut suveranului lor se stinse și el încetul cu încetul, iar Sebastianus, care asistase alături de Flavius Etius la ritual, scoase în tăcere un oftat de ușurare, chiar dacă era perfect conștient că după acea scurtă pauză pentru a-și plânge morții, cei vii aveau să se confrunte din nou cu problemele pe care le punea sfârșitul încă neclar al bătăliei și care îi obliga pe conducători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
motorul. Craig așteptă încordat reacția lor la lipsa lui de reacție. Dar nu se întâmplă nimic. În a șaptea dimineață, sosi scrisoarea care conținea certificatul lui de naștere. Craig îl citi cu satisfacție și, recunoscu cinstit față de el însuși, cu ușurare. Scria chiar, negru pe alb: "Lesley Somers Craig. Născut: 1 Iunie 1922, orașul Daren, ținutul Goose Lake. Tatăl: John Laidlaw Craig. Mama: Grace Rosemary Somer s..." Se născuse. Memoria nu-i jucase feste. Lumea nu era complet cu capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că va fi în stare să uite. Făcuseră bine acei doctori mari care îi reconstruiseră spiritul. Simțea înăuntrul lui puterea, puterea fără margini a unei minți sănătoase care era conștientă de starea ei de sănătate. Da, lucraseră bine. Senzația de ușurare îi slăbi. Se scutură. Un moment! Ce e cu... și cu... și... Craig se lăsă pe spate, râzând în sinea lui, fără bucurie, de el însuși. Aproape că îl îmbrobodise. Dar nu chiar. O privi lung pe Anrella, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
participat la evadare. Ce organizație trebuie să aibă! Înseamnă că ar fi putut reuși oricând. Și totuși, au așteptat până acum. Domnule, este foarte grav. Jefferson Dayles se simțea ciudat de distanțat față de panica asistentei lui. Dispoziția lui era de ușurare și în el se acumula o voință intensă de a câștiga. Situația era într-adevăr serioasă; de fapt, era o criză. Vocea lui rosti un șir de ordine: - Kay, vei prelua personal comanda. Folosește cel puțin cinci divizii, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vechii iubitori de poezie. Folosit cu moderație, un vers de prima calitate este o formă excelentă și rapidă de terapie prin căldură. Odată, în armată, când am suferit mai mult de trei luni de ceea ce se numește pleurezie ambulatorie, singura ușurare pe care am resimțit-o a apărut numai când mi-am vârât în buzunarul cămășii o cărțulie cu aspect inofensiv din poeziile lui Blake și am purtat-o mai bine de o zi în chip de cataplasmă. Totuși, a cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când nu era, nu era. Acum, efectiv trebuie să mă culc. Decana femeilor de serviciu -o persoană foarte plăcută -vine în zori să curețe cu aspiratorul. Pe aici pe undeva trebuie să înceapă și teribilul capitol al hainelor. Ce minunată ușurare ar fi dacă scriitorii și-ar îngădui să descrie îmbrăcămintea personajelor, articol cu articol și cută de cută! Ce ne oprește? În parte, tendința de a-l conduce pe cititor, pe care nu-l cunoaștem niciodată, pe scurtătură, sau, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui și l-am informat în limbajul oarecum scatologic al cartierului, pe care nu-l voi reproduce aici cuvânt cu cuvânt, că nu s-a întâmplat nimic, că pur și simplu alergam. Ușurarea lui a fost fără margini. Doamne, ce m-ai speriat! Și cum alergai! De-abia am putut să te ajung din urmă. După care ne-am dus împreună, în pas de plimbare, să luăm înghețatele. Poate că e ciudat, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu atâta grijă de la Rădăuți, vizitatorul o examină cu atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare Însă că pe vizitator banii nu-l prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câteva ore de discuții inutile, directorul cedă, iar cei doi colaboratori se Înapoiară la birou. Aici după cum se așteptase, Îl află pe Lakner În preajma fetei, Încercând să-i smulgă o Întâlnire. Când fata Îi văzu intrând, scoase un oftat de ușurare. „Pierdusem speranța să te mai văd...!” „Pe bună dreptate - explică Polipeanu. Știm cu toții cum e directorul nostru, când te apuci la vorbă cu el...” Sfârșitul programului se apropia, iar cei doi tehnicieni obișnuiți ca de fiecare dată să mai Întârzie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
serios ca pe vremuri. N-ai putea să te concentrezi mai mult asupra altor interese, Walter? Plus că nenorocirea ta seamănă atâta cu a altora, ești atât de contemporan, Walter, că ar trebui să te ajute cumva. Nu e o ușurare că nu mai există suferință victoriană sexuală izolată? Toți par a avea aceste vicii și povestesc Întregii lumi despre ele. De-acum ești chiar oarecum demodat. Da, ai un vechi neajuns Kraft-Ebbing de secol nouăsprezece. Dar Sammler se opri, dezaprobând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după o soră pe jumătate. Dar Întâi să luăm cina pe care ne-o pregătește Margotte. Ce ați spus mai devreme mi-a stârnit interesul, presentimentele dumneavoastră În legătură cu Statele Unite? Acum douăzeci și doi de ani, venirea mea a fost o ușurare. — Evident, Într-un fel Întreaga lume este acum Statele Unite. Fără scăpare, spuse Govinda Lal. E ca o cioară uriașă care a Înhățat viitorul nostru din cuib și noi, restul, suntem ca niște mici cintezoi care Îi ținem urma Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
punct de vedere științific. Putea fi țeava asta. Putea să fi rulat bancnotele strâns, În suluri mici. E chirurg. Are priceperea și răbdarea. Brusc țâșnetul se opri. — Uite! A Închis-o. Doar mai țârâie. Ura! spuse Wallace. — Doctorul Lal! — Ce ușurare. A găsit robinetul. Cine e tipul ăla? — Profesorul V. Govinda Lal. — Ce profesor e? — Biofizica, mi se pare, e domeniul lui. — În orice caz, Își folosește clar creierul. Nici nu mi-a trecut prin cap vreodată să aflu de unde vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și asta Îl șocă - cineva sărac cu duhul. Cineva aflat Între condiția umană și cea neumană, Între substanță și vid, Între plin și gol, sens și non-sens, Între această lume și nici o lume. Zburând, scăpat de sub puterea gravitației, amețit de ușurare și groază, Îndoindu-se de destinația sa, temându-se că nu exista nimic să-l primească. — Eisen, desparte-i, spuse el. L-a sugrumat destul. O să vină poliția și atunci vor fi arestări. Iar eu trebuie să plec. Să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei ca niște cârnăciori în masa Formica și privea încruntată. — Nu știu... am zis eu. — O, te rog, insist, a zis Sheba. N-am comandat încă. Evident, nu știa nimic despre războiul rece dintre mine și Sue. Asta însemna o ușurare, dar și o vagă dezamăgire. Era posibil să nu fi venit niciodată vorba despre mine în conversațiile lor? — Sigur? am zis eu. Nu vreau să vă deranjez... — Nu te prosti, a zis Sheba. — Bine, atunci, și m-am întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
te întristează? Da, a zis Sheba, asta o întrista. Și apoi a urmat o pauză lungă, adâncă. Apoi Ben a zis: — Îți place de prietenul tău mai mult decât de tata? Sheba a ezitat o clipă, dar până la urmă, spre ușurarea mea, a zis că nu. După ce Ben s-a dus acasă, Sheba a căzut în butoiul cu melancolie. I se întâmplă asta deseori după vizitele lui. Am încercat s-o fac să se simtă mai bine, dar s-a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu le pui tu într-o dezordine teatrală. Nivelul sării din solniță scade cu aceași chinuitoare exactitate zi după zi. Stând acolo în casa Shebei - și studiind resturile lăsate de fiecare dintre cei câțiva locuitori ai ei - mă gândeam ce ușurare trebuie să fie să-ți lași lucrușioarele tale să se amestece cu ale altora. — Tu trebuie să fii Barbara, am auzit o voce. Am ridicat capul și am văzut în pragul ușii un bărbat înalt cu o claie de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]