2,252 matches
-
și Mugur Isărescu. Organizând un grup necantonat în rândurile celor ce și-au arogat dreptul la diplome de panoplie și privilegii, cu sau fără eroism și jertfelnicie, a devenit vicepreședintele Asociației revoluționarilor fără privilegii. Deși examinăm o viață fără zile ușurate și ieșite din divers, nu se poate vorbi despre o segmentare a ei. În toate momentele converg expunerea ardoarei de a sluji pe scena politică, și darul actoricesc pe scena artistică, în ce îl privește pe Ion Caramitru. Ca director
ION CARAMITRU. MULTICOLORĂ SPAŢIALITATE A SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341803_a_343132]
-
cutremur! strigară mai mulți legionari ieșind speriați din barăcile lor din atriumul fortăreței. Fără să se poată mișca procuratorul Ponțiu Pilat privi îngrozit în sus spre zidurile care se legănau amenințător. Cutremurul se potoli însă destul de repede și cu toții răsuflară ușurați. Procuratorul urcă îngândurat către camera sa de lucru și o vreme se învârti în jurul mesei preocupat de ceva. Vântul se întețise din nou cu și mai mare putere. Fiindcă se făcuse întuneric, un sclav trimis de cineva venise în încăpere
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
în voie pe dalele de piatră. Ponțiu Pilat se dădu înapoi și un fulger scăpără preț de câteva secunde și atunci putu să zărească figura acelui om. Era centurionul Luculus Brassus care îl implora să intre înăuntru la adăpost. Răsuflând ușurat procuratorul își dădu seama că nu era nici un pericol și intră în încăpere. Legionarul își așeză sabia în teacă și apoi își scoase casca. Erau uzi amândoi. -M-am temut pentru domnia voastră... să nu se fi întâmplat ceva, spuse Luculus Brassus
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
sau „rugăciunea curată”, mi-am luat rămas bun de la adânc cugetătorul Drd. Stelian Gomboș și am plecat. După doar cincizeci de pași dau „nas în nas” cu un alt domn pe care-l respect: prof. dr. Adrian Botez. Am răsuflat ușurat, șoptindu-mi în barbă: „Gata! Acum vorbesc doar eu”. Hm! N-am apucat să trag aer în piept și domnia sa deja intrase puternic în subiectul ce-l macină de ani buni: „Descoperirea pietrei filozofale. Drumul ca inițiere”. Am deschis gura
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
așeza la catedră și își deschidea tacticos stiloul de fabricație românească rotind capacul înfiletat, având mereu degetele pătate de cerneală și răsfoia catalogul. Îmi plăcea căci nu aplica tactica ,,deschide la întâmplare''. Număram foile și dacă trecea de trei răsuflam ușurată. Deseori ascultam minunatele sale povești despre scriitori . Orele de practică le făceam la o mare întreprindere sub îndrumarea unui maistru pentru care sintagma ,,dragoste de meserie'' devenise lozincă. Cine nu își făcea norma de piese sau strica cuțitul mașinii primea
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
bardului. Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se ițeau disperări abisale, sentimente cosmice și subtile arome de anatomii floride. Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, așa că toată lumea răsuflă ușurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului și a mamei care dădea semne evidente de delir poetic. Tatăl, un respectat inginer silvic, plecase de mult la niște exploatări îndepărtate. Fiind un om cu bun simț, pusese de
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
prezentă viitorului socru, un om foarte ocupat, care avea un laborator de cofetărie și patiserie. Tatăl fetei nu opuse, evident, nici o rezistență, ba chiar îl pupă și-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, așa, ca din întâmplare, răsuflă ușurat și porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute, ca să
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
bardului.Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se ițeau disperări abisale, sentimente cosmice și subtile arome de anatomii floride.Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, așa că toată lumea răsuflă ușurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului și a mamei care dădea semne evidente de delir poetic.Tatăl, un respectat inginer silvic, plecase de mult la niște exploatări îndepărtate. Fiind un om cu bun simț, pusese de
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
prezentă viitorului socru, un om foarte ocupat, care avea un laborator de cofetărie și patiserie. Tatăl fetei nu opuse, evident, nici o rezistență, ba chiar îl pupă și-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, așa, ca din întâmplare, răsuflă ușurat și porni la organizarea nunții. Tânăra pereche, el poet - încă slab și palid -, ea secretară de editură - grasă și foarte fericită -, fu plimbată prin oraș cu tradiționalul alai de mașini împodobite pe capotă cu o păpușă cu picioarele desfăcute, ca să
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
pe mâine fără motive aș fi vrut să vreau să le șterg ochii pe șleau de rostiri nevăzătoare în exces am scos definitivul din țâțâni am deschis aerul cu toate forțele apoi le-am spus ieșiți afară! și-am răsuflat ușurată... Referință Bibliografică: POEM COMPLET / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anca Elena Șerpe : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POEM COMPLET de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341172_a_342501]
-
doar păhărelul de lichior. Simplă strategie. Era maestră în perceperea manifestărilor umane. O aprecia mult. Mai erau doar câteva zile până la petrecere. Lord M.Joseph amânase picnic-ul. Afacerile îl împiedicau să fie la conac. Alma intră în cameră răsuflând ușurată. Avea nevoie de liniște. Pe pat era o cutie mare. O deschise curioasă. Înăuntru, o rochie din tafta albastru marin. Probabil Marge s-a gândit la ea. Îi era dor de prietena ei și simțea nevoia să i se destăinuie
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
cum și din ce bani a luat-o. Un simplu și lămuritor: "Și eu te iubesc!". Așadar, îngrijorat de situația domnului Palada, încerc să dau de dânsul, desigur, în locul preferat de domnia sa: Facebook. A scris acum 37 de minute, respir ușurat. E bine. Se vede că e în apele sale și din tonul poștarii: Accidentul din clubul Colectiv a reprezentat, din păcate, un pretext excelent pentru cinicii care profită de suferință oamenilor pentru a-și atinge scopurile. Cu ajutorul sau l-au
Consilierul „te iubesc” s-a pitit printre tehnocrați () [Corola-blog/BlogPost/338093_a_339422]
-
cartierul rezidențial de igloo-uri pitorești. Tot ce-și dorește depresivul Fram e să meargă înapoi la Struțki. Eu sunt convins că directorul nerecunoscător și autocentrat își va găsi un alt circ Struțki, unde, după o vreme în care va răsufla ușurat de izbăvirea corporației, va începe să cadă în mai vechea patimă a iubirii de sine și-și va scuipa bojocii emaciați de oftica inadecvării perpetue până ce-l va mânca pensia cu fulgi cu tot.
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
Ne-am alăturat mulțimii privind în jur timid, recunosc. Câteva femei, cele mai multe dintre ele cu soțul și/sau copiii. Figuri familare, așa cum se întămplă în orașele mici, toată lumea știe pe toată lumea. La un moment dat, una dintre prietene îmi șoptește ușurată - Hai că e lume bună, avusei temeri degeaba! Am dat un tur de oraș, mergând pe trotuar, flancați de câțiva jandarmi. Pe carosabil ne-au însoțit, conform legii, mașinile cu pricina. Niciodată nu m-am simțit mai în siguranță. Oamenii
Oamenii mari din orașele mici și roșii. De trei nopți Slatina... () [Corola-blog/BlogPost/338158_a_339487]
-
unde explic ușor nervos, încă o dată, ce doresc. Sunt îndrumat către un birou izolat, aflat după o ușă. Mulțumesc, mă îndrept către ușa cu pricina, o deschid și pășesc în interiorul camerei. Plină ochi cu dosare. Nimeni altcineva la rând. Răsuflu ușurat. Dar pe cine să întreb? Nu era nimeni. După câteva secunde, pitit după un morman de documente, zăresc un bărbat care scria ceva. Tușesc, vine după un minut la mine, mă întreabă ce doresc, m-apuc să recit poezia, dar
„- Ăia sunt niște idioți! Unde ați plătit amenda?...” M-am dus să-i dau statului 6 lei și m-am trezit în Kafka, frate () [Corola-blog/BlogPost/338173_a_339502]
-
în următoarele 9 luni exact de 4 ori la baschetul săptămânal de la ora 6.30. Următoarea întâlnire este cu Ghinea. Îl citeam în Dilema și știam că e deștept tare și ăsta. E îmbrăcat mai praf decât mine, așa că răsuflu ușurat. Are o energie debordantă și e clar că la fiecare 2 -3 minute îi mai bubuie mintea ceva. În plus și el e mare rău. Dacă toți tehnocrații sunt așa, e clar că omul de la poartă are toate motivele să
Un fost secretar de stat din cabinetul Cioloș își publică Jurnalul () [Corola-blog/BlogPost/337742_a_339071]
-
genunchi? Poți face orice, câtă vreme nu exagerezi. Dacă ai iar dureri, peste un an, doi, mai facem niște infiltrații. Ce bine, mi-am zis, pentru că nu sunt un om bun, mai pot sta gol în genunchi și am răsuflat ușurat. Nu mai stau în genunchi în fața nimănui. Doar în spate. Sau doar pe perne moi. Nu, nu de-alea de biserică. După încă o săptămână, m-am întors în Japonia. Burduful de sânge crescuse aproape la loc. Am început să
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
Îi făceam mamei semne disperate să vină înapoi și ea se uita la mine neînțelegând ce vreau. A trecut o voluntară și am întrebat-o ce poate să aibă copilul. Mi-a spus că adormise, moment când m-am simțit ușurată, ba chiar aproape indignată că doarme în vacarmul acela! Stăteam pe jos în tot acest timp, a venit și mama lui cu ceilalți doi copii și apoi s-a dus și ea să se schimbe. A venit o dată Tsipras, a
„Bebelușul plângea, așa că am început să-i cânt...Happy Birthday. Apoi i-a căzut capul într-o parte...” () [Corola-blog/BlogPost/337789_a_339118]
-
e mama? - Mai întrebi mult? Am așteptat să vii, s-o vezi, o plecat și popa, am ținut oamenii ăștia aici - în soare, iar el întreabă... Uite colo! în coșciug... Băiatul se uită cu coada ochiului la moartă și răsuflă ușurat, chipul nu seamnă defel cu al mamei... Păi asta e o hoață! Asta nu-i mama! Hoața joacă teatru, măi oameni voi nu vedeți?... face pe moarta! Iar mama nu și-ar fi dorit să fie înmormântată aici. I-a
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
pe tânăra care încă dormea senină în pat. Impactul propriei imagini o cutremură. Începu să-și atingă frenetic chipul, căutând ceritudinea propriei materializări. Își simțea pomeții proeminenți sub degetele reci și tremurânde. „Pe Anubis, ce mai vis!!!”, își zise. Răsuflă ușurată, se întoarse atât de rapid încât părul i se legănă alert pe fruntea șoldurilor. - Iseliiin..., se auzi un suspin prelung ca o ispitire ce îi țintuia timpanul. Împietri. Toate simțurile se concentrară pe acea voce atât de familiară. - Iseliiin... Iseliiin
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
care tocmai îi răspundea acestuia că ea este din Brăila dar că, localnicii spun că cea mai mare frumusețe a orașului, este drumul către Galați. Râseră amândoi, fără veselie. Microbuzul care preluă călătorii dinspre Galați îi aștepta în fața gării. Răsuflă ușurat; avea timp să găsească și o toaletă. Reveni grăbit la microbuz tocmai când șoferul îi întreba pe fiecare dacă a urcat din Brăila sau venea din Galați și încasa un adaos la prețul biletului. „Nu, tichete de pensionari noi nu
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
la gură să înăbușe orice pornire necontrolată. Rostea fără întrerupere o rugăciune pentru fratele său, simțind că se sufocă. Aproape că îi venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Laura au răsuflat ușurate când l-au văzut pe Iustin că ridică încet brațele și se întoarce puțin spre stânga sa. A rămas câteva clipe nemișcat, privind țintă chipul Laurei. Când s-a convins că este ea, ar fi dorit să o privească până la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
conțineau strictul necesar. Teama din fiecare noapte de a fi luați „pe sus” și duși cine știe unde era mai mult decât mistuitoare... „Și cu groaza asta am trăit - ne spune autorul - până în vara lui '44, când, după 23 August am respirat ușurați. Cinstit să fiu, pentru noi, această dată a însemnat eliberarea”. În cartea despre care vorbim, de fapt, un jurnal rememorativ cu evocări schițate iscusit și cu talent, implicându-se din plin arta reportajului, întâlnim starea evreului, a unuia (sau a
O CARTE BUNĂ: „MAIMUŢELE DINCOLO DE AMINTIRI” DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343476_a_344805]
-
dos bietei fete, buimăcită de această avalanșă de întrebări jenante la care nu se aștepta. A trecut cu greu peste proba acestei curiozități ce i se părea a fi de prost gust și pentru care nu era pregătită. A răsuflat ușurată după ce ele au plecat. Atâta doar că, în mai puțin de o jumătate de oră, a izbucnit în plâns prelung și dureros. Se simțea umilită și murdărită de curiozitatea lor fără limită și lipsa de interes în legătură cu suferința ei fizică
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
îmi venea revolta în măruntaie pentru motivele absurde ale jumulirilor la care a fost supus. Ajunsesem ca un moș de acum, cu prea multe gânduri și revolte interioare, amărât și depresiv, condamnându-mă crunt pe de asupra că mă simțeam ușurat.. era ca un cerc vicios... sentimentul de eliberare aducea după el o vinovăție cruntă. Prin prisma studiului psihologiei mi-am dat seama că mi-au fost induse culpele mai dinainte, dar atunci căpătaseră alte forme, căci tata mă bântuia în
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]