999 matches
-
la clocotit, iar când clocotește, se adaugă 500 gr. de soia pentru șnițel, se clocotește timp de 5 minute, apoi lăsăm la macerat două ore. După ce s-au umflat bine, stoarcem cu mâna, de zeamă, fiecare bucată, apoi o batem ușurel cu ciocanul de carne. Pe fiecare bucată de soia presărăm puțin piper, delicat și lăsăm să stea timp de 2-3 minute. Separat, într-o crăticioară punem o cană de apă minerală, 2 linguri de ulei, o lingură de semințe de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrînd? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... "Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!"... Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un pic, ne fâstâcim și facem schimb de roluri: de data asta Otto o să iasă primul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu rel, cu ochii numai în sus, ajungem aproape de fe reastră. Trebuie să deschidem fereastra, întinde-te tu, Otto, prinde tu mânerul, răsucește-l și deschide-o larg, larg, larg, cât să intre înăuntru tot ce e afară. Prinde călărețul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care io deja sorb una din cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată. Ăsta micu are un pet gol de apă pe care îl pune jos la vreo trei metri în fața mea și își ia avânt așa ușurel și-mi trage un șut în cap. Cu petul ăla gol. Io aș fi încercat călcatul cu mașina. De fapt îs cam trist deja de mila lu ăsta. Îl întreb dacă nu i se pare normal să-mi fie milă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vrea să pot s-ajung Ca să-ți răspund, copile! În locu-acesta und’ m-am dus Înconjurată-s de icoane E trist, e rece și e sus Și ... nu sunt telefoane! PRIMUL ZBOR CU AVIONUL ( Pentru Flori ) Inimi de plăcere tresaltă ușurel Și multe de durere bat încetinel, Avionul urcă, tot mai sus s- a dus, Parcă este fiul Cerului de Sus. Norii către-n jos flenduriți coboară, Luna sus pe cer galbenă-i fecioară, Tremură a taină gândurile-n mine, Plapumă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și înaintăm ușurel de pe jos pe marginea patului și el se întinde îmbrăcat, nici așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha, ha?! și-l acopăr și pe el, după ce-i pun ochelarii peste cărți, stăm înveliți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sminteala lui Aiax, cu vânătoarea sângeroasă asmuțită de furia ucigașă a eroului lui Sofocle, victimă tragică a amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o privire robită simulacrelor și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin viață ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că Fortuna iar a hotărât să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându-și centura de siguranță, o vom lua ușurel. Voi doi mergeți În spatele casei. Îmi spuneți când ați ajuns pe poziții și noi sunăm la ușă. Dacă fuge, Îl prindeți. Se Întoarse către agenta din spate, mișcarea aceasta bruscă provocându-i o durere ascuțită În stomac. Când ajungem În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai faceți asta pentru nimeni. Zâmbetul lui Miller era categoric obscen. Logan dădu din cap. — Și dacă scrii un cuvânt urât despre inspectorul Insch, te omor cu mâna mea. Miller râse și-și ridică mâinile, prefăcându-se că se predă. — Ușurel, tigrule. Nu-mi vărs amarul pe Dama de la Pantomimă. Ne-am Înțeles. — Ofițerilor de serviciu li s-a spus să-ți răspundă la Întrebări. Atâta vreme cât sunt potrivite. Și polițista aia bine-făcută a ta o să fie și ea aici? — Nu. Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la el În farfurie. Vezi tu, am un soi de dilemă morală, ceva-n genul acesta. Logan Îngheță, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, cu o fâșie lucitoare de carne de pui așteptând să-i acorde atenția. Știam eu! — Ușurel, tigrule, Îi zâmbi Miller. Dilema morală e următoarea: am o poveste cu un ucigaș, doar că-nseamnă să stric cuiva cariera. Logan ridică o sprânceană. — Ținând cont de ce i-ai făcut inspectorului Insch, mă mir că te-ai mai oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că era gol. În timp ce privea, o față apăru la fereastră, privind În jos la stradă. Preț de o clipă, privirile li se-ntâlniră și fața dispăru, cu o expresie terifiată. O față foarte cunoscută. — Măi, măi, măi..., Logan o bătu ușurel pe umăr pe agenta Watson. Se pare că avem de-a face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am pierdut pe văru-meu Caldo. Buzz se scobi de încă două hârtii de cinci. Ce altceva mai ai pentru mine? Poate fi oricât de murdar. — Benavides era murdar, omule! Căcănarul și-a violat sora mai mică! Buzz îi întinse banii. — Ușurel, ușurel... Mai spune-mi. Tot ce știi despre subiect și câte ceva despre familia gagiului. Da’ ușurel... Tricou Curat spuse: Chestia cu Benavides nu-i decât un zvon , iar Duarte are un văr homo, așa că poate și el e homo. Poponăreala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pierdut pe văru-meu Caldo. Buzz se scobi de încă două hârtii de cinci. Ce altceva mai ai pentru mine? Poate fi oricât de murdar. — Benavides era murdar, omule! Căcănarul și-a violat sora mai mică! Buzz îi întinse banii. — Ușurel, ușurel... Mai spune-mi. Tot ce știi despre subiect și câte ceva despre familia gagiului. Da’ ușurel... Tricou Curat spuse: Chestia cu Benavides nu-i decât un zvon , iar Duarte are un văr homo, așa că poate și el e homo. Poponăreala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai ai pentru mine? Poate fi oricât de murdar. — Benavides era murdar, omule! Căcănarul și-a violat sora mai mică! Buzz îi întinse banii. — Ușurel, ușurel... Mai spune-mi. Tot ce știi despre subiect și câte ceva despre familia gagiului. Da’ ușurel... Tricou Curat spuse: Chestia cu Benavides nu-i decât un zvon , iar Duarte are un văr homo, așa că poate și el e homo. Poponăreala se moștenește în familie. Așa am citit într-o revistă. În Argosy. Buzz ascunse bastonul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dat naștere tradiției referitoare la solomonari în spațiul carpato-dună- rean. Medeea se deplasează prin văzduh purtată de balauri : Un car lângă ea se scoborâse din ceruri. Urcă în el și-ale șerpilor gâturi sub frâie supune Și cum din mâini ușurele hățuri smucește, îndată E-n sus purtată [...] Nouă zile și nopți colindat-a Toate ogoarele pe carul tras de balauri cu aripi (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 219-235 ; vezi și Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51 ; Euripide, Medeea, 1321 ; Apollodorus, Bibliotheke, I
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întors în compartiment cu acel curaj precar, specific ieșirii din spital cu niște analize bune. T. sforăia în poziția în care-l lăsasem, de-a latul patului, nedezbrăcat, nedescălțat; n-a dat semn că m-ar auzi urcând, dezbrăcându-mă ușurel, doar de cămașă, ca pe vremea pubertății, când ne așteptam, noaptea, la alarme aeriene și tata ne interzicea accesul la pijamale; delicat, am stins lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Nu arata vreun semn de oboseală: calcă sprinten, cu pas de gimnast, În păpucii săi de pânză, cu talpă de sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac unii
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
nu mai credea c-avea să fie găsită de-un avion sau de vreo echipă de salvare. Și totuși, elanul a rămas lângă ea, iar Jina a început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las Vegas. Ceea ce auzea ea acum era perfecțiunea întruchipată - o voce tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bunătăți în pachete! ..." Dar cucoana Vera văzuse cum o dată aruncase porția pe maidan, îi trebuia lui cadouri de la ea! ... Nu găsea oriunde! . . . Era drept că de ia Dănuleț din Piața Mare până la moșica Mari, de la căpitanul de intendență cu nevasta ușurică, până la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de aprovizionare. Sia văzuse ultima oară pe Lică în ziua când venise să-i povestească întîlnirea lui cu domnul gălbejit, care conducea un dog-cart, înhămat cu un murg strașnic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi uitat ce stradă urma. 96th. Cu alte cuvinte, evită o privire lungă ce putea fi susținută de celălalt sau orice Înlănțuire de priviri. Nu dădu semn a ști nimic și Începu acum să-și facă loc spre coborâre, ușurel alert, Încovoindu-se către ușă. Ajunse, găsi sârma, trase 1, reuși să ajungă la treapă, se strecură pe ușă și se opri pe trotuar ținând umbrela de material, la vârf. Cum tahicardia era acum pe cale să i se consume, putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea să-i tragă un scor perfect, după ce a inundat șandramaua. Chiar te-ntrebi, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]