3,448 matches
-
a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni suntem , aferim! Bine și rău împărțim! Când bunica robotește, Împărțim carnea, frățește. Ursulețul Ursulețului de pluș, M-am gandit să-i fac un duș, L-am udat, l-am săpunit Și apoi l-am limpezit. Vai, vai, vai de capul meu! Nu pot să-l mai mișc de greu, Hei, săriți că nu-i de joacă, Ursulețul meu se-neaca! Irinuca Irinuca-i supărată, Prin livadă umblă roată
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
topeau aburi de ceață, Iar umerii reci aruncau peste ceafa și spate Tămâie, scrum, busuioc, în șanțuri de gheață. Lumină din ochi cernea infinit, prezentul tăcea - Timpul torcea din fuiorul cu ceasuri oprite, Iar luna pe crengi și pește frunzele ude zăcea - Cu fata de ceară, ochii-nfundați în orbite. Doar mai lasă-mi minutul să zbărnăie-n gură de drac, Că dintr-o stâncă, sub care adâncul veghează; Doar mai lasă-mi secundă să-mi urle, apoi eu să tac, Și-
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne fie casă-n viitor... Amarul
DE ANUL NOU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361060_a_362389]
-
Și-mi pare câmpia un covor oltenesc Pe care mă-ntind, și e târziu, Tot mai departe orașul îl zăresc. Paznic la flori și-o pisică Singur în castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu fofează. În pragul scărilor
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
și plouă, Când vezi frunzele căzând Și ceasul bate ora două. Ating fereastra ca să simt Lacrimile, ce se scurg- Pe fața sticlei și sclipind, Fac geamul casei tot mai ud. Și îl privesc ca pe un suflet, Când ploaia-l udă tot mai tare; De-i mohorât, e loc de-un zâmbet, Și râd cu lacrimi, dacă doare. Te poți asemăna și ploii Ce cade fără infinit; Și poți pluti ca norii Atunci când ești mai fericit. Când bate ceasul ora două
LACRIMI PE GEAM de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361151_a_362480]
-
Times" le doresc să aibă parte de prieteni adevărați, să fie înconjurați de oameni care să-i ridice spiritual și să învețe să împartă cu cei din jur fiecare bucurie! Deasemeni le doresc să nu-și uite rădăcinile...să le ude din când în când, pentru a nu se usca. E bine să fii american, dar e frumos să nu uiți de unde te tragi. Între noi, românii, cred că trebuie replantata sămânță iubirii, a unității, a reconcilierii între toate confesiunile religioase
MUNCA CU OAMENII ESTE O ARTA de IONEL CADAR în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361157_a_362486]
-
o documentare temeinică. Ciprioții se stropesc cu apă din mare, râuri sau lacuri, sau cei mai năzbâtioși se aruncă unul pe altul în apă, în ritmuri muzicale de „chatista”- o varietate de melodii populare cipriote specifice acestei sărbători. Lumea se udă, cântă și dansează, se distrează cum numai ei știu s-o facă și cântă toți, de la mic la mare. Pot să vă spun un fapt care se petrece weekend de weekend, în cartierul liniștit în care locuim: de vineri seara
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele că o pecete Timpul pășește tiptil privind în urmă Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău îmi spune Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urca prin vene, El, primul bărbat ce-a ales să fie seva iubirii mele până la sfârșit . Referință Bibliografica: El, primul bărbat / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07
EL, PRIMUL BĂRBAT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361238_a_362567]
-
nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Primul care a sosit acasă, a fost tatăl lui. Acesta îl găsi cu o mână înțepenită pe priză și nemișcat, pe jos; în picioarele goale, murdare de pământ. Așa făcea când uda grădina, se lăsa în picioarele goale, se simțea mai în largul lui. - George, George, ce s-a întâmplat? Nicolae se uită cu atenție și își dădu seama că este electrocutat. Se duse repede la tabloul electric care era foarte aproape
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
pot să mă bălăcesc, împreună cu gâștele satului, în pârâul Beica. Doamne, ce mai iubeam acest firicel de apă tulbure! Deși aducea multe necazuri oamenilor. Când era vară și cald, apa aducea răcoare. De acolo aduceau oamenii apa în găleți să ude grădinile. Noi, copiii, prindeam broaște și peștișori. Pe aceștia din urmă îi puneam în borcan și ne uitam la ei cum se joacă. Așa credeam noi, naivii, că se joacă, dar ei căutau libertatea. Toamna și primăvara, apa pârâului Beica
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
să se odihnească, Delavrancea mâine are proces. Îl așteaptă nea Iancu, să le dea în cap celor care au îndrăznit să-l acuze de plagiat pe cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor românești. Îl va câștiga precis și vor uda succesul cu câteva halbe cu bere adevărată, la Gambrinus, ordonând ospătarului: „Încă un rând, băiete!” Referință Bibliografică: O ALTĂ SULTĂNICĂ / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
după Revoluție, mânați de mirajul ajutoarelor și al emigrării în America, mulți au trecut la alte religii, dar părintele paroh nu i-a alungat în revenirile lor spre ortodoxie. Venisem cu o seară înainte, să-mi fac baie, să-mi ud florile din balcon și să mai salvez (ce se putea) din manichiura de la cules prune, pus gem, compot și bulion etc. Sora mea ne-a păstrat locurile “în ordinea în care ne-am înscris”, așa cum decretase popa Pepi. Era ciudat
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
puși în saramură după o rețetă ardelenească. Cine intra o dată în cârciuma conului Nae Mussolini n-o mai ocolea a doua oară. Veneau din satele vecine și chiar de la oraș pentru a face un chefuleț în ambianța rusticului și tradiționalului, udat cu o țuică veche și un vinișor de Orlești. De reținut este faptul că nici unul nu pleca de la cârciumă nepăcălit de cârciumar sau de ospătarii acestuia precum Boacă. Dar totul era plăcut, până și pardoseala albă spălată periodic cu săpun
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
la tradiție, de comun acord cu Costică, îl dezbrăcau în pielea goală, îl acopereau cu frunze de arine, fag, stejar, pe cap îi puneau o coroană, din crenguțe tinere și desculț bătea străzile satului cântând: „Paparudă, rudă/ Vino și mă udă/ Dă, Doamne, o ploaie/Să curgă șiroaie/ Câmpul să-nverzească/ Recolta să crească.” Oamenii ieșeau la porți și aruncau în paparuda ce implora ploaia, căni cu apă, unii transformau ritualul în circ aruncând găleți cu apă pe Costică, dar care
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
Autorului Iubirea Iubirea am simțit-o-ntâi în pâinea de pe masă și-n glasul mamei, grijuliu ce mă striga prin casă. Și-apoi, cățelul, Leul meu, (un dar de la bunica) se gudura la pieptul meu: eu îi eram mămica! Pe când udam frumoase flori, (copilă-n grădiniță), un fluture o căuta pe-un fir de romaniță. Mi-a apărut apoi în toate, în ochi de-nvățătoare, în muzică, în vers, în carte și-n planta ce răsare. În tot ce, soarele lumină
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
privirea către bolta cerului scrutând depărtările și, cuprins de nostalgia amintirilor, vorbește cu patimă). ANTON PANN: Trag cortina ca pe-o spumă,/ Totu-i viu ca și-altădată.../ Gluma, cu plăcere e gustată/ Precum șuncă afumată -/ Sărată și piperată,/ Dar... udată după lege,/ Cu-un vin bun, se înțelege!” Marin Voican are vocație de dramaturg, liniile, tușele și acoladele cu care își construiește personajele și situațiile dramatice sunt sigure, redând admirabil și portretul personajului dar și „lumea lui” și ne aduc
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
văzuse de cine știe cât timp și se adresă Săndicăi: - Felicitări, Săndica, pentru noua ta titulatură de inginer! - Mulțumesc. Doar pentru ea am pierdut cinci ani de studiu prin facultate. - Mă bucur că acum suntem colegi cu toții. Ești bună de cinste. Când uzi diploma cu o bere? - Când se va ivi ocazia. Poate cât de curând când am să-mi iau și la revedere de la voi toți. - Ce, gata vrei să ne și părăsești? Unde vrei să pleci? - Acasă, lângă ai mei. De ce
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
Întâlni însă un Șerban neclintit, cu zâmbetul pe față, cu o privire caldă, răbdătoare și blândă, poate chiar ireală, și nu citi în ea nimic ce ar fii vrut. Începu să plângă încetișor, apoi din ce în ce mai tare, lacrimile se prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie: - Cum ai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
precum căsătoria, nașterea unui copil, dar și acestea sunt înfrumusețate tot timpul prin buchete de flori oferite persoanei dragi, care nu pot decât să-i umple sufletul de bucurie la primirea lor. Până ajungeam și eu în grădină, domnia sa le uda, le plivea, dar mai ales le fotografia. Doamna Bonte mă aștepta cu o ceașcă de cafea fierbinte, bine aromată și o bucățică de ciocolată belgiană, recunoscută în Europa prin calitatea sa deosebită. Mulțumindu-i luam cafeaua și coboram în curte
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
coboram din camera mea de la etaj, pe domnul Zaharia îl găseam cu aparatul de fotografiat legat de gât trebăluind printre straturile sale cu frumuseți, sau pur și simplu admirându-le și fotografiindu-le. Era un adevărat ritual. Le vorbea, le uda și cunoștea orice mișcare din grădinița care nu avea mai mult de două sute de metri pătrați. Prevedea când își va deschide fiecare boboc petalele și era gata să imortalizeze în imagini fotografice acest moment memorabil. Am fost și eu martorul
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
în regulă. Nu-mi dau seama ce te nemulțumește. Poate ești tu stresată și nu te mai satisface nimic. - Așa sunteți voi bărbații, superficiali întotdeauna. Praf peste tot, haine murdare aruncate unde vrei și unde nu vrei. Florile nu sunt udate, iată cum s-au ofilit. - Doamnă, dar eu nu am program decât patru ore și trei zile pe săptămână, iar vila este foarte mare, încerca să se scuze menajera. Ce pot să fac mai bine în acest timp? Dacă doriți
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
foarte mulțumită de cum era plătită. Primea și ceva în plus când mergea să facă și piața sau alte servicii care nu erau în înțelegerea cu doamna profesoară. Ea se ocupa de curățenia în casă, spălat, călcat, iar prin curte mai uda grădina, mătura trotuarele și cam atât. Munca nu era grea iar salariul era bun. - Mamă, ce zici, nu dorești să te scot astăzi în oraș? Nu am mai fost de mult, iar împreună nici nu-mi amintesc când am fost
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
bizantine prin care curge mierea luminii. În focul reîntors în cenușă se vede trupul tău crescând în ochii mei ca o schije cromatică în ochii lui giotto. Spânzurat între verbine descoper o lacrimă ce cade pe un țărm de levant udând iedera care se urcă pe sânii tăi. duminică, 17 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: iedera / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1052, Anul III, 17 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
IEDERA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363128_a_364457]