4,882 matches
-
pregătea să țină soarele în loc până avea să sosească mama, care avea mari probleme cu sculatul de dimineață. Fetele, bătrânele fac pe rând câte o reverență în fața omului cu banderolă și baston milițienesc. "Mamele" vesele. Femeia cu arcuri la picioare. Uimirea măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre trecut și amintirile lor comune, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face o notă distonantă pe raft și începe s-o inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia singură, la fel cum se amestecă cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar Narcis și-a văzut în vis chipul, și asta pentru că în absența iubirii nu putea exista în nici un plan. Cumva el și-a strecurat propria imagine în tărâmul viselor, ca să se poată visa numai pe el, într-o perpetuă uimire, admirație și fericire, și totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am visat ceva foarte apăsător. M-am chinuit din greu să mă trezesc, mă luptam zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
credințe de nezdruncinat pentru a asculta netulburat regulamentele și procedurile ce se petrec zilnic la "Casa". Miracol Ar fi interesant de știut dacă entitățile au suscitat imaginația lui Joao sau ele reprezintă doar interpretări ale celor ce au asistat cu uimire la miracolele ce se întâmplă temeinic în "Casa de Dom Ignatio". Miracolul trebuie tradus oamenilor în limbajul lor. Puțini sunt cei care fac obiectul miracolelor sau iau contact direct cu el și îl iau ca atare. Oamenii nu acceptă inefabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în ochii alesului joaca de-a v-ați ascunselea devenind incitantă pentru vânător dar pasibilă de greșeli; și atunci când tulburarea ajungea la scala posibilei renunțări la luptă, începea din direcția ei pânda, expunându-și milimetru cu milimetru nurii cosmetizați, mimând uimirea și refuzul moale la agresivitatea nesățioasă a motanului în călduri, acceptul în trepte al complimentelor și avansurilor cu o tactică învățată de la Mama ei, până la cota de atenție, fără a fi depășită și cea de pericol, pentru ca apoi, nestingherită, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ritm îndrăcit, tăcerea era de granit, pentru că în fața noastră, ridicat în două labe, uriaș cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
posibil fond din care și-ar putea însuși ceva; exclusă și sămânța acestui proiect. Văzând, n-ar fi simțit cum, în timp ce muntele crește, este tot gol, tot mai încet în fapte și că tot dă și nu primește nimic. Încercând uimirea, se înfiripă întrebarea, se tulbură privirea, născându-se revolta. În clipa aceea muntele dispare și tu ești îngrozitor de îmbrăcat în aceeași goliciune simplă, dar mort. Un singur lucru trebuia să facă romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că era Elisabeth în poloneză. Elzbieta, e drăguț. Întâlnirea cu o Elzbieta Deskowiak îți pregătește mintea pentru uimire. Nu se întâmplă la fel cu Desmarais Paul, pe rândul următor. Sau era un prefix telefonic care pornea mașina de visat: 00 822, ce țară era? Ori și mai nebunesc: 00 12 (479) - trebuia să fie o insuliță din Pacific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În plan fizic de finețea aripioarelor, rupând câte una bietei libelule -capturată cu mare artă de către Didița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce ducea spre satul cu bunic, trebuia să fii antrenat și În putere sau să ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din răsputeri căruța șubredă În care mai rămăseseră doar Va și uimirile sale, ceilalți, făcându-li-se milă de caii asudați, se dădură jos și mergeau sporovăind În urma căruței a cărei cai cunoșteau drumul și cu ochii Închiși. În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune nici În grădinuța cu flori și nici În casele de la Cățălești, copleșit de mirare și fericire, nu și-a putut reține vechiul său strigăt de uimire, rod al simțului estetic cu care Îl hărăzise Tatăl ceresc: Au! Au! Au! Eu nu am floli ca aiestea! Ce flumoase Îs! Nu-i nimica, de-acu’ ai să ai! Ți le dau ție, că-i a meu oleandrul, Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie și sănii, Rozalița cea zâmbitoare era o noutate pentru Va și purta o flaneluță roșie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
voie de la olari, Într-o seară În care focul de „găterjî” ardea În soba cu plită instalată În apropierea bordeului și lumina puzderia de gâzulițe, fluturi și țânțari ce se adunau la lumină, pe când Valerică urmărea cu frică și cu uimire zborul unei caradaște mari, „elicopterul verii” așa cum Îi spunea Victor, Vergina aduse o veste care surprinse mica adunare din jurul plitei pe care fierbea un borș cu pește (porcușori și zvârlugi mici) și ceaunul de mămăligă: Mămăica s-a văzut cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prin care parodiez stilul Elenei Radu, încă se mai înțelege ceva. Dar din cele ale Elenei Radu, în numeroase cazuri, nu se înțelege nimic, nimic, nimic. Iată câteva exemple: „Strivim gândul și ne dezlipim de acccesorii. Lăsăm să se înțeleagă uimirea. Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem. Se cere tribut incompetenței și rețineri de mari achiziții.“ „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate... Unghiile recurg la forță majoră. Se adaugă colaborare subiectului pentru a fi mai distructiv. La actul doi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
făcut lucruri mari, fără a avea o origine ilustră a fost Castruccio Castracani. Scriindu-i biografia (Viața lui Castruccio Castracani), Machiavelli le Spune a cîta oară prietenilor dragi, cărora le-o dedicase, că "nu se poate să nu remarci cu uimire că oamenii care au săvîrșit lucruri mari în teatrul lumii și s-au ridicat deasupra contemporanilor lor, au fost, cel puțin în parte, de origine obscură"16. Numai că, aceeași soartă, care l-a favorizat pe eroul amintit, geloasă pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punîndu-i-se un butuc de lemn și un cuțit însîngerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și în același timp uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic și asigurat în parte împotriva primejdiilor prezente, deoarece își întărise armatele și distrusese în bună parte forțele militare care, fiindu-i vecine, puteau să-i fie dăunătoare, nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce implica un risc de fărâmițare a patrimoniilor), dezvoltarea urbanizării, a salarizării și a muncii feminine pe parcursul revoluției industriale... O îmbătrânire sigură dar progresivă, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea Tot ceea ce am prezentat până acum ar putea stârni uimirea pentru faptul că îmbătrânirea populației, după două secole de scăderi regulate și simultane ale fertilității și natalității, nu a survenit mult mai repede și nu a avut până acum o amploare superioară celei observate în mod concret, mai ales în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
celălalt braț În hotarul de Beltiug. — Cocosteaua voastră de prunci! Cu Partidul vă puneți voi, mă? Cu Partidul?... Ăsta era tata, primarul Răteștilor, ajuns seara acasă, adică tot În clădirea primăriei unde locu iam noi și suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori, ca noi să nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte și li s-a arătat, departe, Înaintea lor, Femeia! Și atunci am Înțeles, dragu’ mamii, că aceea femeie Îi America. Bucuria piciorului pus pe uscat a fost urmată Îndată de uimire: insula Ellis nu le deschidea larg poarta de intrare În Lumea Nouă, ci Îi lua strîns În brațe pe toți pentru controlul medical și pentru deparazitare. Abia după aceea au putut apărea rudele și cunoștințele care să-i ia În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
confirmarea celor spuse de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru celor doi soți: Mr. George a intrat pe ușa din dreapta, iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos. Trecând pe lângă un chiparos (versiunea scurtă vorbește despre o tamariscă), patriarhul aude cu uimire o voce zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Dumnezeu care-i cheamă la El pe cei ce-L iubesc!” Dumnezeu încearcă și în felul acesta, cu maximă precauție și discreție, să-i aducă la cunoștință tragicul deznodământ. Dar Abraham, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]