5,157 matches
-
ei. Șovăind, mi-am coborât brațul de pe umărul lui. Stomacul tare îi era marcat de o rețea de cicatrice. Pe șoldul drept, cicatricele formau un model care-mi aștepta degetele, șabloanele unei mângâieri imprimate cu ani în urmă într-o uitată tamponare multiplă. Controlându-mi flegma pe care o simțeam în gât, am arătat spre cicatrice, cinci gâlme care descriau un cerc vag deasupra crestei iliace. Vaughan mă privi fără un cuvânt în timp ce degetele îmi ajunseră la câțiva centimetri de pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a înlănțuit... „Statuile, monumentele și lăcașurile de odihnă ale eroilor și martirilor neamului sunt pentru trupul țării ca și icoanele în casele noastre”, scria Nicolae Iorga. Lagărele, deportările, infernul comunist sunt plăgi care nu pot fi uitate. Care nu trebuie uitate. Revoluția din decembrie 1989 a instaurat o nouă eră în viața politică a țării, dar amprentele lăsate de aceste decenii de oprimare comunistă sunt încă vizibile. În majoritate victimele acestui regim odios au trecut în veșnicie. Societatea liberă de azi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ce pierdem? Apatia civică nu este o stare nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au putut smulge
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat, îmi spun, ca să mă conving că toate trecuturile mele erau arse și uitate, de parcă n-ar fi existat niciodată. De câte ori, când îmi dădeam seama că trecutul începea să mă apese, că prea mulți credeau că le datorez ceva, material și moral, de exemplu în Macao, părinții fetelor din „Grădina de Jad“; vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar tot de acolo aflase că pînă la urmă se ajunsese la ceartă mare și grozavă între unul și celălalt. Iar, pe deasupra, K. F. era femeie. Cum era să împartă lumea cu o femeie, chiar dacă lumea asta era mică și uitată? Oricum, era lumea care i se dăduse lui în primire. Iar dacă l-ar întreba cineva i-ar răspunde că are și acte pe ea. Zecile de rapoarte lunare, darea de seamă anuală, dosarele întocmite cu grijă, ceruite, parafate, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț la momentul potrivit, ci pur și simplu uitați. Fie pentru că locul și mediul în care se aflau nu prezenta nici un interes, nu avea nici o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț la momentul potrivit, ci pur și simplu uitați. Fie pentru că locul și mediul în care se aflau nu prezenta nici un interes, nu avea nici o perspectivă, fie pentru că inspectorul din Serviciul care era singurul om ce ținea legătura cu el ieșea la pensie și nupreda nimănui ori, se întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altă întâmplare banală ori extraordinară. Erau funcționari care trecuseră prin mai mult de zece asemenea "examene" pînă a se decide angajarea lor, iar alții după prima au și avut "întrevederea", faimoasa întrevedere cu el, șeful Serviciului. Era bine că agenții "uitați" ai Serviciului sfîrșeau ca oricare om obișnuit, trezind compătimirea celor care-i cunoscuseră, a rudelor și a prietenilor, dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să fie "uitați" îndeosebi consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu el, șeful Serviciului. Era bine că agenții "uitați" ai Serviciului sfîrșeau ca oricare om obișnuit, trezind compătimirea celor care-i cunoscuseră, a rudelor și a prietenilor, dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să fie "uitați" îndeosebi consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
persoană importantă pe care să o convingeți să vi se alăture. Oamenii de care aveți nevoie sînt în Capitală, la cîteva sute de kilometri, acolo trebuie să acționați, să convingeți, nu aici. Aici, e așa, o oază izolată, o insulă uitată, orice s-ar întîmpla la Vladia n-ar constitui un exemplu pentru nimeni și n-ar influența cu nimic evoluția evenimentelor în restul țării." Ar fi vrut să se așeze, se simțea foarte destins, eliberat parcă, hotărît lucru cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strâns, ca la lumina năucitoare a fulgerului; atât de frică cât și din dorința ca treaba să fie cât mai curând uitată. Practica Însă dovedise că intrigile puteau provoca explozii cu mult mai nimicitoare decât niște bombe. Oamenii sunt dispuși să admită orice intrigă, mai ales dacă sunt Îndrumați spre un individ care pare de o moralitate ireproșabilă. Depravații nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și noi am fost prinși în capcană de un băiat prizonier în corpul unui bătrân. Un puști de treisprezece ani care moare de bătrânețe. Partea aia cu familia care l-a abandonat e adevărată. Dar Brandon Whittier nu mai moare uitat și singur. Și tot așa cum prinsese în plasă un înger după altul, ăsta nu e primul lui experiment. Nu suntem primul lui lot de cobai. Și - până când una dintre petele alea nu se va întoarce să-l hăituiască - ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele ei mai întâi siliconate, de mărimea și forma unor ventuze, apoi tatuate cu nuanța uitată a unei piersici atinse de brumă. Frizura și hainele ei de doamna Clark, încremenite în timpul în care-și pierduse curajul, și renunțase să-și mai asume vreun risc. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pornită din tristețea unei nopți albe, sub obsesia chinuitoare a gândului la Ștefan: Nădăjduiesc să pot privi în ochii tăi rotunzi, ca de fată, Nădăjduiesc să pot citi ușor și profund al tău gând, Nădăjduiesc, ca o biată fărâmă umană uitată, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc ca buzele tale copilăresc desenate Să mă lase să le gust, să le frământ, Nădăjduiesc această uitare de tot și de toate, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc să-mi dăruiești trupul tău, sufletul tău....toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna Noia simți că turbează. De ce o luau toți de proastă? La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul ei, pradă unei oboseli din ce în ce mai profunde. Amețea la fiecare mișcare a capului și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăuda că va avea patru copii. Toți băieți. Acum se mulțumea și cu mai puțini. Aniela cerea un frățior și ea era datoare să-i îndeplinească dorința. Mai apoi, va scrie o carte. Una din acelea care nu va dormi, uitată, în raftul cu manuscrisele ei citite doar de Sanda. L-a sunat spre seară și l-a invitat s-o însoțească la recepția de sâmbătă. Cu o atenție sensibilă și inspirată, i-a dat de înțeles că se întorcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oare orfan o dată, sau de două ori? Era un adevărat orfan, unul mai de plâns decât ceilalți? Ajuns acasă, a consultat dicționarul lui Karl, care rămăsese pe etajera cea mai de sus și mai prăfuită a bibliotecii, asemenea unei relicve uitate, interzise. Poate că În olan deză n-ar mai fi fost atât de orfan. Își amintise cum era denumit orfanul, așa că Îl găsise repede. Explicația era Însă plină de cuvinte pe care nu le cunoștea, prin urmare a rămas mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Se socotea anormal. Nu-și dădea seama de ce Își amintea amănuntul acela din viața de la orfelinat, nici de ce Îi reveneau În minte alte imagini, În căutarea unui adăpost În memorie, ca și cum și-ar fi pretins locul de drept, multă vreme uitat. și, cu toate că rămâneau altele de nea tins, cel puțin pentru moment, s-a simțit mai calm. Când Îți aduci aminte ceva, te aștepți să te facă fericit. Adam crezuse Întotdeauna că redobândirea trecutului va fi o bucurie neumbrită de nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adîncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia și societatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminității în pîrg sau în surpare -, în tradiția pe care va fi deschis-o, în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continuată, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereș și, iată, Doina Popa a cărei carte, "Ca frunza-n vînt" (Editura Junimea, 2016), nu face decît să confirme această paradigmă solidă a epicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut să închidă ochii și să rămână așa, un timp, nu știa cât anume și în ea una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime, de tinerețe, voia să trăiască de una singură senzațiile stinse, uitate, ale unui început, să se infiltreze în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătimeau la fiecare închidere a sfântului ceaslov, la care se adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia cu sângele unor ființe nevinovate. Mai departe, la pagina 49, citim: Într-o zi, fiind Irinuca dusă în sat și având obiceiu a șede uitată ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]