5,770 matches
-
aia duce la biserică. de la biserică știam să ajung acasă. dar biserica nu se vedea... -Măi, să fie! am spus înciudat. Nu era biserica acolo, când am venit? Înflăcărat, cu uratul și bolindeții, nu mi-am dat seama pe ce uliță mergeam. E-adevărat că, mai devreme, văzusem biserica și-mi închipuiam că știu pe unde să mă întorc acasă. Dar, pe ce uliță am mers? Ce uliță-i asta? Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
biserica acolo, când am venit? Înflăcărat, cu uratul și bolindeții, nu mi-am dat seama pe ce uliță mergeam. E-adevărat că, mai devreme, văzusem biserica și-mi închipuiam că știu pe unde să mă întorc acasă. Dar, pe ce uliță am mers? Ce uliță-i asta? Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
venit? Înflăcărat, cu uratul și bolindeții, nu mi-am dat seama pe ce uliță mergeam. E-adevărat că, mai devreme, văzusem biserica și-mi închipuiam că știu pe unde să mă întorc acasă. Dar, pe ce uliță am mers? Ce uliță-i asta? Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
pe unde să mă întorc acasă. Dar, pe ce uliță am mers? Ce uliță-i asta? Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele mamei. Orbecăiam speriat prin această ceață ca să deslușesc conturul turlei de la biserică. Alergam de pe o uliță pe alta, spunând : -Pe
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele mamei. Orbecăiam speriat prin această ceață ca să deslușesc conturul turlei de la biserică. Alergam de pe o uliță pe alta, spunând : -Pe asta am fost? Da, am fost! Uite gardul vopsit! Dar fântâna aia ce caută acolo? Parcă nu era! Și nici copacul ăsta! Ăla e Drumul Lacului? Dacă este, la capătul uliței trebuie să fie biserica. Mergeam
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de la biserică. Alergam de pe o uliță pe alta, spunând : -Pe asta am fost? Da, am fost! Uite gardul vopsit! Dar fântâna aia ce caută acolo? Parcă nu era! Și nici copacul ăsta! Ăla e Drumul Lacului? Dacă este, la capătul uliței trebuie să fie biserica. Mergeam până la capătul uliței, dara nu vedeam biserica. Deodată ama realizat că nu cunoșteam aceste locuri, nu știam pe ce uliță sunt și încotro este casa mea. Am început să plâng în hohote : -Hâââ! Unde-i
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
spunând : -Pe asta am fost? Da, am fost! Uite gardul vopsit! Dar fântâna aia ce caută acolo? Parcă nu era! Și nici copacul ăsta! Ăla e Drumul Lacului? Dacă este, la capătul uliței trebuie să fie biserica. Mergeam până la capătul uliței, dara nu vedeam biserica. Deodată ama realizat că nu cunoșteam aceste locuri, nu știam pe ce uliță sunt și încotro este casa mea. Am început să plâng în hohote : -Hâââ! Unde-i bisericaaa? Hâââ! Unde-i casa meaaa? Am pierdut
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Parcă nu era! Și nici copacul ăsta! Ăla e Drumul Lacului? Dacă este, la capătul uliței trebuie să fie biserica. Mergeam până la capătul uliței, dara nu vedeam biserica. Deodată ama realizat că nu cunoșteam aceste locuri, nu știam pe ce uliță sunt și încotro este casa mea. Am început să plâng în hohote : -Hâââ! Unde-i bisericaaa? Hâââ! Unde-i casa meaaa? Am pierdut casaaaa! Hâââ! Ulița era pustie. Nici câinii nu mai lătrau. Dispăruseră și cetele de colindători. Arareori se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
vedeam biserica. Deodată ama realizat că nu cunoșteam aceste locuri, nu știam pe ce uliță sunt și încotro este casa mea. Am început să plâng în hohote : -Hâââ! Unde-i bisericaaa? Hâââ! Unde-i casa meaaa? Am pierdut casaaaa! Hâââ! Ulița era pustie. Nici câinii nu mai lătrau. Dispăruseră și cetele de colindători. Arareori se mai auzea în depărtare câte un „bună ziua la Ajun!” Era limpede că mă rătăcisem și nimeni nu apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână a Nevoii mi-a întors spatele. I se făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să se descurce. Pe ulița unde eram și plângeam, el îi îndrumă pașii unui om bun la suflet. Era un tătic grijuliu care își întovărășea copiii (doi băieți și o fetiță), plecați și ei cu colindatul. Ceata lui își permitea să mai întârzie sub supravegherea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
duc eu bolindeții la copiii de la poartă. În acea seară m-am gândit numai la peripețiile mele pe care vi le-am povestit. Iar noaptea...am avut un vis frumos : Se făcea că era o masă mare...mare... cât toată ulița...Și la ea se așezaseră toate femeile de atunci și toți oamenii care-mi dăduseră bolindeți. Erau la masă și mama... și tata... și nenea Ion... Eu cu Lisandra alergam pe la fiecare și le dădeam bolindeți din trăistuță. Toți zâmbeau
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
îngăduința ta, mărite Cetitoriule, în fața luminilor gălbui pe care le aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care voiau să treacă spre vest, cazacii care nu prea cunoșteau corect punctele cardinale, ba chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o smulge de-acolo. Episodul 108 PAN BIJINSKI Dacă, din întâmplare, unul sau altul din cei prezenți în ospitalierul han al lui Macek ar fi ieșit puțin afară, ca tot omul, pe trepte, și și-ar fi aruncat privirea pe Ulița Tomașevschi ce împarte înfloritorul Przemysl în trei, ar fi zărit în capătul ei venind agale un cal. Și dacă, înainte de a intra înapoi în han, ar mai fi zăbovit două-trei clipe ca tot omul pe trepte, și-ar fi continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cunoștință. în timp ce ei deja sforăiau, mi-am strâns lucrușoarele, am ascuns sub anteriu De bello gallico și-am ieșit pe ușă, călcând peste spahii adormiți de-a valma prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe mine”; „să nu te puie sfântul să te-ncurci cu vreuna pe-acolo, c-apoi n-ai ce mai veni acasă” și altele și altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu liniște, încetă și gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o adică... noi... oricând... suntem aici!... Episodul 195 VESTEA Cu toate că Sima-Vodă părăsise în mare taină Curtea, la plecarea lui nefiind martor decât Vasâle feciorul care după aceea adormise buștean, vestea fugii domnului se-nfiripă undeva în aer, apoi coborî pe ulițele Ieșului, dădu colțul câtorva case boierești cu obloanele închise, fu împinsă de vânt până la Podul Leoaie, de care se izbi și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o clipă, în trecerea ei joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cu ele am terminat. Să mergem acum mai jos, la slugi, că și astea și-o luaseră în cap. Episodul 196 A DOUA VENIRE îN SCAUN A LUI BARZOVIE-VODĂ (Iî în vremea când vestea fugii lui Sima-Vodă se preumbla pe ulițele târgului, dinspre sud, trecând lunca Bârladului, se apropiau de Ieși Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mulți ani Măria-Ta ușurați. Episodul 198 INTRAREA îN IEȘI Alaiul domnesc al lui Barzovie-Vodă pătrunse în Ieși în duminica Floriilor, dimineața. Era o zi cu soare și prostime, cu mic cu mare, cu grec, cu turc, se bulucise pe ulițe, să vază noul Domn. în frunte, cuprins de-o firească emoție, mergea Barzovie, călare pe un admirabil armăsar pag, făcut lui cadou de vel-postelnicui Gherman ca Vodă să uite treaba cu iapa. După Vodă, călărind în dreapta și-n stânga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anume din cei patru scriitori a scris un minunat poem În proză despre un tînăr care a renunțat la tot pentru a urma pas cu pas destinul tragic al lui Cristos, iar cînd și-a dat ultima suflare În pulberea uliții a răcnit blestemîndu-l - „Dar eu de ce nu am sfîrșitul lui?“ Cine a scris acest poem relatat aici de mine atît de aproximativ? Rilke, Tagore, Wilde, Zweig? Nu mai știu, poate un al cincilea. Cine mă iartă pentru confuziile mele? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sus. Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii. Ileana împinse poarta și intră înăuntru. N-ar trebui să batem mai întâi? întrebă Toma. De ce? ridică Ileana din umeri. Ușa lui Moș Calistrat este deschisă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă poți înlocui. Era clar că se adresa Ilenei dar inspectorul știa că era vorba despre el. Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]