1,424 matches
-
un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează neobișnuitului interlocutor, pleonastic, din voleu, fără preluare: Hai sictir, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împietrit privirea, întâlnind ochii luminoși ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit, agentul. Mirarea extremă a polițaiului se explică perfect prin aceea că, la debutul oricărei proceduri nepublice, de anchetă, ori el ori nenea Sandu, obișnuiau să încuie cu cheia ușa metalică, blocând astfel orice posibilitate de acces. Sau, de evadare! Din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Iuga zâmbind și întinzîndu-i mâna. Mi se pare că te-ai bucureștenizat și dumneata?... Dar ia loc colea, lângă mine!... Noi nu te-am așteptat, că ne-a fost foame... Un chelner luă pălăria și pardesiul lui Titu în vreme ce el, uluit, nu știa dacă să mărturisească adevărul sau să lase pe Iuga să creadă că n-a fost exact la întîlnire. Se pomeni murmurând cu un glas străin, confuz: ― Ba eu sunt pe aici de mult, mi-am și azvârlit o dată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții, uluiți, și din când în când la jandarmul care stătea în ușă, nemișcat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia într-un târziu Serafim Mogoș, om cu cinci copii, cărunt pe tâmple și cu o privire de înțelept, ridică glasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i stăruia în falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. Petre îl ostoi: ― Lasă, măi nene Antoane, că dumnealui n-are vreme de brașoavele tale! Omul se încăpățînă: ― Nu-s brașoave, măi Petrică! Numai cei nepricepuți nu pot pătrunde rostul cuvântului, că eu nu vorbesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă răgușit: ― Cine-i? ― Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secundă... Îmi dai voie? răspunse din antreu o voce. De emoție, Titu nici nu o recunoscu. Tanța însă, scuturând desperată din cap, șopti către tânărul care o privea uluit: ― Jenică... Mai zăpăcit, când înțelese cine era, Herdelea întrebă iar: ― Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-a întîmplat? ― Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dacă nu te superi! continuă Jenică de afară stăruitor. Titu Herdelea se uită îngrozit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ai ajuns încă sa știi că tatăl tău nu cedează niciodată când e convins de dreptatea lui și că nu se pleacă decât înaintea lui Dumnezeu. ― Atunci mie nu-mi rămâne decât să plec cum am venit? întrebă Grigore uluit. ― Cred că da! mormăi bătrânul, dând din cap. Mi-ar fi fost drag să te am alături de mine, dar mi-e teamă că, în loc de a avea un sprijin, aș avea o piedică. Întoarce-te liniștit la București și lasă-mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe șeful postului și să ne ducem într-acolo... Plutonierul Boiangiu tocmai ieșea pe poartă, îmbrăcat și înarmat, însoțit de doi jandarmi. Cineva îl deșteptase adineaori și el a sărit îndată. ― Ei, ce facem, dom'le primar? întrebă Boiangiu uluit. ― D-apoi trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai poată sări pe fetele și nevestele oamenilor! Urmă o secundă de zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să-l omoare, că nu-i nici o pagubă". Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gândea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. Platamonu însă începu să zbiere îngrozit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl luă în brațe ca pe un copil mic și porni cu el printre țăranii gălăgioși, care totuși se dădură la o parte și-i făcură loc, să traverseze ograda până la trăsura pregătită de adineaori lângă care vizitiul se învîrtea uluit. Și pășind greu, cu feciorul în brațe, urmat de doamna Platamonu și de două servitoare bătrâne, arendașul strigă: ― Mitrofane, repede, caii, să plecăm la spital, că moare băiatul! Oamenii, auzindu-l și văzîndu-i, se mai liniștiră, ca și când i-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țările civilizate, serviciile funerare fac toate cele necesare pentru a o oculta și a nu deranja lumea fericită și eficientă cu astfel de inconveniente. În rest, ce să spun, este o descriere teribil de precisă. Doar că seamănă cu percepția uluită a unui om care ar veni din cu totul alt context și care nu a avut timp - sau nu și-a dat osteneala - să afle și să înțeleagă sensul morții în cultura asta „primitivă” cu care a fost nevoit, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu toc și atârnând de el zdrențe de mătase. Pe țeastă părul îi mai pâlpâi o vreme, până se făcu scrum. Unghiile de la mână îi căzură, răsucindu-se în aer ca niște petale roșii de trandafir. Cealaltă geamănă o privea uluită, încă nu avusese timp să reacționeze în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părea că vede ceva jos, în stradă, ceva care o cheamă. Eu m-am culcat puțin obosit de întîmplîrile zilei și începusem probabil să visez ceva ciudat, cu plimbări pe ape, cu lebede, cu licurici, căci m-am trezit oarecum uluit, auzind câteva bătăi în ușă. Am întrebat cine e, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică, s-o mărturisesc, și am aprins lampa. Ventilatorul alerga cu acel zgomot de care îți dai seama numai când îl oprești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl puteau spăla. Dar câteodată, Maitreyi simțea dureri, și trebuiau făcute imediat masagii numai pe pulpe, și pentru aceasta chema pe Khokha în odaia ei. Lucrul ăsta mă irita și i l-am spus o dată Maitreyiei, dar ea mă privi uluită și îmi răspunse că doar nu mă așteptam să mă cheme pe mine pentru un lucru atât de puțin plăcut, pe care îl fac maseurii, pentru plată. Khokha nu era însă un profesionist, era tânăr și o făcea să râdă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acesta. Prin telefon am dat ordin să te concedieze astăzi. Singurul lucru pe care îl ai de făcut e să-ți iei salariul și să pleci îndată. Ingratitudinea d-tale trebuie să aibă o limită. Narendra Sen." Am cetit scrisoarea uluit. Nu pentru că mă concediase, deoarece eu însumi mă hotărâsem să plec, căci n-aș mai fi putut da a doua oară ochii cu Sen după cele ce-mi spusese Khokha. Eram uluit, pentru că înțelegeam că Maitreyi va face tot mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Am întîrziat destul. - Îndurați-vă încă puțintel, domnule elev, șopti timid Zamfira, desprinzând din raniță o lopată scurtă. Nu-l putem lăsa aici, să-l sfârtece corbii. Până mai fumați dumneavoastră o țigară, i-am săpat groapa... Darie îl privea uluit, parcă nu l-ar fi înțeles. - Îndurați-vă, domnule elev, interveni Iliescu. Că e pământ sărac și groapa e gata cât ați bate din palme... - Mă băieți, voi sunteți nebuni, vorbi târziu Darie. Sunteți nebuni de-a binelea... Dar e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Gandhi și din Evanghelii, din Charta Națiunilor Unite, din Marc Aureliu și Confucius, și multe alte surse de același fel... Dar mai ales din Evanghelii. Deocamdată, în 15 limbi, dar încă n-a fost epuizată întreaga colecție. Pantelimon îl ascultase, uluit, privindu-l cu ochii dilatați, parcă s-ar fi trudit să-l vadă mai bine. - Dar de ce? șopti târziu. Ce sens ar putea avea o ediție poliglotă, cifrată și tipărită la noi, conținând mesagii indescifrabile în Romînia? - Într-un anumit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am gândit să-ți facem o proteză ca să poți mânca și, mai ales, ca să poți vorbi normal. Dar deocamdată nu putem face nimic, radiografiile arată că, în scurt timp, se pregătește să apară o nouă garnitură de dinți. - Imposibil! exclamă uluit, stâlcind cuvântul. - Așa spun toți doctorii și toți dentiștii, că e pur și simplu imposibil. Și, totuși, radiografiile sunt cât se poate de clare... De aceea, ca să închei, de-abia acum cazul dumitale devine extrem de interesant: nu mai e vorba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
murit ? — Domnilor, se întoarce Profesorul, cu un glas grav. Domnilor, spune grav Profesorul și vocea îi sună atât de ciudat, de solemn ! Domnilor, a murit Regele Carol... Și, ca un gong rar, începe să bată pendula. — Voilà, spune Profesorul, puțin uluit, și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost (cât mai poate fi !) bine. În loc de aceasta însă, ochii ei au început a arunca scântei de furie. Și, pe un ton înțepat, a pretins că se aștepta la un asemenea atac. Qu’est-ce que cela veut dire ? am îngăimat, uluit, neplăcut impresionat că folosește cuvântul favorit al netrebnicului Ialomițeanu. Și i-am repetat, mai rar și mai explicit, fraza mea, fiind în acel moment aproape convins că nu înțelesese bine. C’en est trop !, a țipat ea și, cu acea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Gândindu-mă pe urmă, nu am știut ce să-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența oricărui gest (aș fi neconsolat să nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-a repezit, nepăsându-i deloc că dacă un bărbat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încerc să o dezamorsez cu prudență, recurgînd curajos la trucul milei. — Da, noi sîntem. Dar problema e alta. Am rămas fără cărbuni și de o săptămînă e un frig În dormitor de-ți Îngheață inima. Soldatul se uită la noi uluit. — Păi și de ce dracu’ n-ați venit să cereți? Caporalul ăla nu s-a gîndit să vină să ne ceară o stivă de lemne pînă vă aduc cărbuni? Bă băieți, ce-i cu voi? Comandantul gărzii a crezut că au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-a transformat pieptul vestonului Într-o pată Întunecată și lucioasă. Mă zgîiesc uluit. Pe măsură ce Îmi revin, nu mă pot Împiedica să nu mă gîndesc că peste ani, cînd cineva va scrie romanul vieții mele, va trebui să Înceapă cu următoarea frază: În luna decembrie a anului de grație 1989, protagonistul nostru, soldat anonim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]