6,198 matches
-
Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor de duh. De aceea, jurnalul de față este un caleidoscop al trăirilor culturale, trei sferturi din însemnări îndreptîndu-se spre muzică, pictură, arhitectură sau literatură. Posedînd un ochi sensibil la surprizele lumii, Ciprian Măceșaru e
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
important este că un mecanism nu poate avea pulsiuni instinctuale, pofte sau dorințe, detaliu care nu pare să-l stînjenească pe Damasio. Și astfel se ivește criza neurologiei, care constă în amănuntul delicat că specialiștii, vrînd să renunțe la jargonul umanist, încărcat cu termeni impreciși de sorginte spirituală, nu pot duce renunțarea pînă la capăt, de vreme ce, pentru a se face înțeleși, sunt siliți să facă uz de termenii tradiției. De aici senzația de terminologie hibridă, alcătuită din noțiuni verificabile alături de care
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
precizie neurologică? Cine citește cu atenție cartea va vedea că noțiuni fatal spirituale (care țin de repertoriul clasic al lumii sufletului) nu pot fi definite doar prin termeni de fiziologie cerebrală. Mereu se strecoară un ingredient psihic sau o reminiscență umanistă care nu are acoperire „în circumvoluțiuni". Din acest motiv, Damasio nu poate abandona sinonimele literare ale sentimentelor sau gîndurilor, vorbind mereu de reprezentări și trăiri, adică noțiuni fără corespondent real. Pe de altă parte, trebuie să fii orb să nu
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
propria lor dezvoltare. [...] Pentru mine personal, ca editor, situația la care s-a ajuns e de-o tristețe insuportabilă. Cred că substanța cărților contează." Lindsay Waters și-a asumat, așadar, o misiune imposibilă: să readucă sufletul în spațiul studiilor academice umaniste, după ce vreme de câteva decenii acesta a fost izgonit de acolo cu o brutalitate dincolo de orice închipuire. Eroii momentului sunt pervertitorii de limbaj și de gândire a la DiDek. „Neohrusciovismul" acestui iubitor al ideologiei sovietice constă în încercarea fanatică de
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
și hectare de hârtie pe care se tipăresc platitudinile de-o respingătoare râncezeală. Pentru a ieși din această criză, Lindsay Waters propune un program articulat: „Ceea ce susțin e că primul pas prin care eseul se restabilește drept standardul în scrierile umaniste vizează revigorarea frazelor pe care le scriem, astfel încât, atunci când cineva citește un eseu, îl simte. Îl simte ca și cum ar gusta - și aici devin globalist - un curry bun. Te trage înapoi. Sau te împinge înainte. Stil, maniera, modo - iată ce pretindem
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
frazelor pe care le scriem, astfel încât, atunci când cineva citește un eseu, îl simte. Îl simte ca și cum ar gusta - și aici devin globalist - un curry bun. Te trage înapoi. Sau te împinge înainte. Stil, maniera, modo - iată ce pretindem noi, cititorii. Umaniștii Renașterii știau că romanii aveau îndemânarea să creeze propoziții care aveau concinnitas, dar și că strămoșii lor din Evul Mediu au pierdut acea îndemânare. Anticii au construit Arcul lui Constantin, care a rămas întreg vreme de secole, deși a fost
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
să-i transmit guvernului să se ducă naibii, scriu un articol, nu o poveste. Ați spus cîndva că „activismul e un stil de viață”. Asta nu include și scrisul dv.? Nu, scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist. Dar umanismul sau umanitarismul nu sînt, la rîndul lor, politice? Sînt mai degrabă meta-politice. Personajele mele au idei politice, e adevărat, și discută despre ele, iar romanele sînt plasate într-un spațiu și un timp marcate politic. Dar romanele mele
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
povești. Activitatea mea politică e de găsit în eseurile mele, în cărțile mele non-ficționale. E adevărat, dar nici cărțile dv. de literatură nu mi-au lăsat impresia că v-ar preocupa, în ele, exclusiv delectarea estetică. Scriu dintr-o motivație umanistă, scriu din curiozitate, și consider curiozitatea o virtute morală. O persoană curioasă e o persoană mai bună decît una lipsită de curiozitate. E un membru al societății mai bun și chiar un amant mai bun, dar asta nu răspunde întrebării
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
rănit a doua oară, pentru că înăuntrul acestui cuvînt care înglobează, Europa, unitară, un bloc, ați trecut cu vederea oamenii extraordinari care în viața lor au fost orice, dar nu agenți ai tiraniei. Au fost oameni care și-au păstrat educația umanistă sau bunul-simț al umanului de-a lungul întregii istorii a Europei. Atunci cînd mi-e rușine să știu că în istoria României există Pogromul de la Iași din iunie 1941, și mi-e profund rușine, ca să-mi salvez rușinea mă gîndesc
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
mașinilor care „au scris versuri”. Poza literatului naiv în ale tehnicii computeristice aici își are originea, naivitate și încredere în puterea creatoare a omului niciodată egalat de mașină, pentru că „niciodată mașina nu va scrie versuri”. Iar profesorul cibernetician zdruncină încrederea umanistă a interlocutorului: „Sînteți sigur? A și scris!”. O altă temă favorită a senzaționalismului de coloratură intelectuală, cosmosul, de data aceasta nu în articole de preamărire a cosmonauților sovietici, ci un interviu cu profesorul universitar autohton Călin Popovici despre era cosmică
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4832_a_6157]
-
și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism, carierism, interes imediat (social și material)” suferă ușor de o nobilă naivitate umanistă, însă sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute cu vederea, deși e drept că mobilurile care au stat la baza înrolării sale ca tovarăș de drum sunt complexe. Dintre ele, cele mai convingătoare mi se par „imensa capacitate
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
fi putut rămâne suspendate, dacă nu ni s-ar furniza documentele care atestă că G. Călinescu a încercat, cel puțin în primii ani, să negocieze cu sistemul. Sunt evidente, în articolele dinainte de 1949, încercarea de a da o față umană - umanistă - „noilor teze” prin asumarea pe cont propriu a marxismului, precum și „forțarea vechiului canon prin noua grilă ideologică a valorilor”. Om al nuanțelor, dincolo de expresia timorată a comentariilor, Nicolae Mecu citește permanent în dublu cod, printr-un „clivaj de lectură”, acțiunile
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
consistentă participare din partea țării noastre la acest eveniment, beneficiind de erudite contribuții datorate directorului Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, unor investigatori de marcă, precum Corin Braga și Ruxandra Cesereanu, si câtorva posibili reprezentanți ai unui „nou val” al elitei noastre umaniste - (în ordinea din program): Aida Osian, Andreea Șerb, Dragoș Ivana, Elenă Butoescu, Florentina Luminița Gheorghiu, Mihaela Doaga, Oana Fotache Dubalaru, Petruța Năiduț, Ruxandra Vișan. „Declarația de intenții” a organizatorilor (unde credem a fi detectat amprenta caracteristicei mobilități intelectuale a doamnei
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
spre a reaminti doar asemenea concepte fundamentale precum: paradisul, grădină, cultura pământului, sau cea pastorala. Antologiile sau florilegiile sunt tot atâtea buchete simbolice cu care operăm în profesiunile noastre, așa după cum sunt numeroasele colecții de flori ce ne încântă eforturile umaniste.” E suficientă parcurgerea stufosului caiet-program al congresului, spre a rămâne impresionat de spectrul larg al tematicii și de înaltă ținută științifică a participanților. Enumăr doar câteva titluri și autori: Florile: observații despre Marea Radiație a Angiospermelor de Stephen Prickett (Universitatea
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
poemationul eroi-comico-satiric o sursă nemaipomenită pentru analizele sale.) A calculat-o, spun, în sens aproape didactic. Fiindcă nu o dată, cartea aceasta reușește, dincolo de meritele ei critice, să ofere o lecție tulburătoare despre cinismul consecvent al valorii. Clamată îndeobște de științele umaniste, valoarea e probabil cea mai inumană dintre noțiunile cu care acestea operează. Iar o istorie care ține seama de ea, cum se întâmplă să țină istoriile literaturii, se arată a fi de două ori mai intransigentă. Judecata acesteia închide ochii
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
alb și negru, nu există dubii cu privire la fidelitățile și angajamentul principalilor actanți. Logica compromisului le este străină, urile sau dezgustul ferme, ceea ce face din singurul personaj oscilant, Kamila, adevăratul caracter al filmului. Maniheismul care îl opune pe universitarul cu educație umanistă fostului boxeur cu educație fizică de excepție este reluat demonstrativ în acest contrast între spirit și materie, binom constitutiv al filozofiei de viață a acestor opuse definitorii, regimul polițienesc cu funcționarii săi hârșiți în rele și o intelighenție tot mai
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
se arată dificilă. De aceea autorii acestei ediții au ales formula antologiilor multum in parvo, oferindu-ne într-un tom de aproape 700 de pagini imaginea unui cărturar și scriitor căruia nu i-au fost străine niciunul din domeniile științelor umaniste. Între reprezentanții Școlii Ardelene, Samuil Micu se distinge prin lucrările de teologie: este traducătorul în limba română al Bibliei cunoscută sub numele de Biblia de la Blaj (1795) sau Biblia lui Samuil Micu, cea de-a treia Biblie în ordine cronologică
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
din zbor sutele de povești și proverbe, Creangă scrie o proză pe care mulți critici o bănuiesc de geniu incipient. Numai că înclinația hiperbolică pe care am moștenit-o de la Călinescu (care vede în Creangă un „bivol de geniu“, „un umanist al științelor sătești“ și „un erudit oral“), naște riscul de a face uz de epitete excesive. E greu de văzut în Creangă un geniu, cum la fel îți trebuie multă simpatie ca să-l privești ca pe un mare scriitor. Opulența
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
despre Soacra cu trei nurori, sau de Nicolae Manolescu în capitolul din Istoria critică unde trimite, prin comparare, la spiritul renascentist și al comediei bufe, acest raport Eugen Simion îl proiectează atât pe fundalul formării intelectuale a lui Creangă, ca „umanist al științelor sătești”, cât și pe acela al conformației lui umane care era a unui geniu frust, „neînstare să excludă moralismul jovial și umoristic”. Această componentă sufletească este de urmărit, demonstrează Eugen Simion, nu doar în Soacra cu trei nurori
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
vetustei tradiții europene cărora le aparține. Urmarea este că în universitățile occidentale nu se mai predau discipline și autori aparținînd tradiției (tradiția este o sursă abuzivă de inechități trecute), ci se predau broșuri multiculturaliste, anchete feministe și divertismente pop. Cultura umanistă (care e tot ce a mai rămas nobil pe ruinele unui creștinism care nu mai poate însufleți Apusul) a fost înlocuită cu o subcultură în care disciplina, înfrînarea și efortul au fost declasate în numele plăcerii imediate și al senzațiilor tari
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
mult decît supunerea la coerciții formatoare, de aceea șansele ca din el să iasă un debusolat incapabil să înțeleagă regulile vieții mature sînt mari. Iar cînd o generație întreagă rezultă din multiplicarea aceluiași tip de oligofren hedonist, atunci posesorii culturii umaniste se pomenesc în situația unor alergători care nu mai au cui să predea ștafeta. Deznodămîntul se vede cu ochiul liber: dispariția etosului umanist din cauza lipsei de ființe dornice a-i suporta riturile de trecere. Asistăm la extincția unei specii umane
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
mari. Iar cînd o generație întreagă rezultă din multiplicarea aceluiași tip de oligofren hedonist, atunci posesorii culturii umaniste se pomenesc în situația unor alergători care nu mai au cui să predea ștafeta. Deznodămîntul se vede cu ochiul liber: dispariția etosului umanist din cauza lipsei de ființe dornice a-i suporta riturile de trecere. Asistăm la extincția unei specii umane, cu ivirea în urma ei a ceva atît de inferior și de grobian, încît a mai vorbi de cultură e impropriu. Aceasta e situația
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
de trecere. Asistăm la extincția unei specii umane, cu ivirea în urma ei a ceva atît de inferior și de grobian, încît a mai vorbi de cultură e impropriu. Aceasta e situația civilizației occidentale: puținii intelectuali care mai păstrează ștacheta valorilor umaniste își dau seama că în urma lor vin niște generații abrutizate, cărora puțin le pasă de Goethe, Wagner sau Baudelaire, și care își găsesc plăcerea în degustarea pornografiei dure și a kitsch-ului mediatic. Și a doua mare dramă este că
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
2% din bugetul României și respectiv 0,08% din PIB, adică de 20 de ori mai puțin decât bugetul pentru sănătate”, se arată în comunicatului emis de Patriarhie. Mai departe, Patriarhia răspunde în trei puncte manifestului publicat de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR). „1. Sprijinul de la bugetul de stat pentru cultele religioase din România este constitutional și legal, fiind consecința confiscării proprietăților bisericești prin legea secularizării din anul 1863 și de către regimul comunist din România după anul 1948. În România
"Biserica este un spital pentru suflete" - replica Patriarhiei pentru protestul "Vrem spitale, nu catedrale" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53276_a_54601]
-
religioase, dar subliniază că declarațiile acestuia nu reflectă realitatea actuală din țara sa. Printre semnatarii acestei scrisori se află Harold Kroto, laureat al premiului Nobel pentru Chimie, scriitorul Philip Pullman, filosoful AC Grayling și profesorul Jim Al-Khalili, președinte al Asociației umaniștilor britanici. Intervievat de BBC, militantul pentru drepturile omului Peter Tatchell, de asemenea semnatar al scrisorii deschise, a declarat că afirmația potrivit căreia Marea Britanie este o țară creștină ''reflectă un punct de vedere fals''. Tatchell a făcut trimitere la un sondaj
David Cameron, criticat pentru că a spus că Anglia e o țară creștină by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54392_a_55717]