1,411 matches
-
ei o să le cânte pe de-a moaca la oameni când o să-i chemi să te aleagă. Ce zici?” Viitorul Primar clătină din imensa căpățână de guzgan pe care o purta pe umeri, Își mângâie mustățile lungi și lucioase, Își umezi râtul rozaliu: „Ești șmecher, da’ nu mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să... (mai departe Încă nu mă dusesem cu mintea)... să fiu fericit acolo, să fac, până la urmă, și copii cu ea, nu m-aș mai fi dat dus din cămăruța cu pistrui de țânțari pe tavan și pereți, cu aerul umezit de aburii din oala ce se Încălzea fără Încetare pe aragaz. De ce, domnule, să nu mă aștepte? Fusesem un oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu care Îi făcuse plăcere să se tăvălească niște ore, zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vâlcea. A VENIT ASEARĂ MAMA A venit aseară mama Din sătucu‐i de departe Să‐și mai vadă pe fecioru‐i Astăzi „domn cu multă carte”! A bătut sfios la poartă, Grabnic i‐ am ieșit în prag; I s‐ a umezit privirea De iubire și de drag . Sărutându‐i mâna dreaptă, Ea m‐a strâns la piept duioasă; și spunându‐ i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru‐casei mele , Din ce brumă‐ am adunat Dă prilej ca biata
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră în sus, răsturnându-se înapoi peste ele însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până peste genunchi și erau mai reci decât gheața. Fără îndoială, fiecare ofițer și soldat, trecând râul, era adâncit în propriile lui gânduri. Fiecare cugeta la cuvintele grăite de Toshimitsu și comandanții de unități, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga. Neluându-le în seamă pe purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care, la rândul ei, avea grijă de mezină. Mergeau tiptil pe drumul pietruit. Eticheta cuvenită pentru fugari cerea să umble încălțați foarte sumar pentru a-și proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Privesc uimit de știința călugărului în a se pătrunde de toată puterea și darurile băuturii din ulcică. El a băgat de seamă nedumerirea mea și a pornit să vorbească: Asta-i o licoare ce nu se bea, fiule...doar îți umezești cerul gurii și aștepți apoi să-ți cuprindă toate simțurile...Doar așa afli ce minune e! Te întrebi cine-i tejghetarul? Îi un flăcău care mai dă pe la mine pe la chilie și mă mai ajută la câte o trebușoară. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unde ești. E inacceptabil, Claire. Trebuie să pot să dau de tine 25 de ore din 24, 8 zile din 7, am mai discutat chestia asta - Respiră, mă gândesc înnebunită, fără să mă întorc. Palmele au început să mi se umezească. Ăsta trebuie să fie un alt coșmar. Pur și simplu, nu poate să fie adevărat. Mă forțez să mă întorc. Femeia e într-adevăr aici. Mai sus-menționata șefă venită din iad: unica, superba și lipsita de orice urmă de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Virginia ca să fie mai aproape de nepoți. Probabil c-ar fi trebuit să bănuiesc că mișcarea asta avea să intervină, dar niciodată nu m-am prea priceput la treaba asta. Așa că atunci când Jackson mi-a dat vestea, ochii mi s-au umezit imediat - jenant, dar lacrimile mele erau reale. — Ei, haide! Nu face asta. O să ținem legătura, draga mea, m-a consolat Jackson în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să-i pară ! O să vadă atunci că nu sunt o nimeni, o cantitate neglijabilă. Și-o să-și muște mâinile. Oho, și Încă cum ! — Și... Îmi umezesc buzele. Și cum facem asta ? — În primul rând, Încercăm să aflăm cât de multe putem noi singure, spune Jemima. După care... eu am acces la diverse persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
copil ? Îmi sare iar inima. Are un copil ? — O cheamă Alice. Schițează un zâmbet. Are patru ani. Are o nevastă și o Întreagă familie despre care nu știu nimic, ăsta e secretul lui. Știam eu, știam eu. — Deci, ai... Îmi umezesc buzele uscate. Ai un copil ? — Nu, n-am nici un copil. Jack rămâne cu ochii În pământ câteva clipe, apoi ridică privirea. Pete are un copil. O fată. Alice e fata lui Pete Laidler. — Dar... dar... Mă holbez la el confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
căror urmărire putea să-mi umple câteva minute din viață cu un orgasm gratuit... Pe locul de vis-à-vis, fata, descheiată la blană, și-a dat la vedere decolteul cu mai multe rânduri de lanțuri aurite deasupra bluzei, râzând cu buzele umezite la ce-i tot șoptea însoțitorul ei și bătând sonor cu inelele argintate de pe fiecare deget al mâinii în speteaza scaunului (pe vremuri, la Casa Scânteii, când m-am nimerit în lift cu un grup din ăsta de țigani, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Închid ochii, apoi respir adânc și zic: — Luke, scrie ceva despre mine în ziar. — Bine, zice el absent, înnodându‑și cravata. M‑am așteptat să ți se facă puțină publicitate. Ce ziar? — Nu e... ceva de bine, zic și îmi umezesc buzele uscate. Sincer, e oribil. Luke se uită mai bine la mine și îmi vede expresia de pe chip. — Haide, Becky, spune. Nu poate să fie chiar atât de rău. Hai, arătă‑mi. Ce zice? Întinde mâna, dar eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce vrea să spună? Doar nu... doar nu poate fi vorba despre... — Te‑au... refuzat? reușesc în fine să îngaim. — Bună întrebare, spune Luke. Cei de la JD Slade au zis că au nevoie de mai mult timp. — Pentru ce? zic, umezindu‑mi buzele uscate. Au câteva rezerve, spune Luke pe un ton neutru. N‑au specificat în legătură cu ce anume. Își trage violent cravata de la gât și începe să‑și desfacă nasturii cămășii. O, Doamne, nici măcar nu se uită la mine. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îmi mușc buza. Trebuie să vină acasă. — De ce nu‑i spui asta chiar tu? zice Michael blând. Sunt sigur că i‑ar face plăcere s‑o audă din gura ta. Pare atât de sincer preocupat, că încep să mi se umezească ochii. — Nu pot. Dacă‑l sun, o să creadă... o să creadă că nu vreau decât să demonstrez cine știe ce sau că e doar o bârfă tâmpită... Mă opresc și înghit în sec. Sinceră să fiu, Michael, aș prefera să nu mă amesteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
peste dealuri și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nicăieri. Am mers, de dimineața până seara, pe străzi, nu mă puteam Împăca cu gândul că nimeni de-acum Înainte n-are să-mi mai poarte o fotografie ștearsă Într-o poșetă de piele veche. Ploua, cred, pentru că obrajii Îmi erau umezi și eu cu cine aveam să mai vorbesc de acum Înainte În gând? A fost singura zi din viața mea când m-am gândit c-ai murit. În sinea mea știam că de fapt nu se poate, pentru că noaptea, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi putut să vadă. Omul de care depindea soarta a trei mari imperii și a mai multor țări sau principate mărunte de pe cuprinsul Europei iubea. ținea strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
două femei, îi descoperea sensul. ― Da, mă simt cu totul obscur și nevrednic de atâta lumină. Tânărul Stimo le descoperise și el. Dar cu adevărat o descoperise doar pe Marioritza. O privea peste umăr, cu mâna pe inimă. Prin pielea umezită de zăpadă, degetele dibuiau bătăi puternice. De fapt, o zbatere. Carne însângerată. Inima devenise o pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-a zis: «Am venit să te iau -suie!», ce-a făcut mama? A suit! Adevărat, nu pe Murg, nici pe țintat, nici pe Bălan, ci pe Adler... Și la mai urma urmelor, când noaptea-de-vară miroase a fân uscat (și umezit de rouă) și a calapăr și a regina-nopții, fata „fugită” poate ea face deosebirea dintre scuturăturile de pe spinarea unui cal (bălan, cu șaua verde) și cele pricinuite de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a pus o mână pe creștet ca să-l liniștească. Nici unul dintre ei nu ți-ar da speranțe deșarte. Sunt sigură că Susan o să se facă bine. Nick a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început să-i curgă pe față, rostogolindu-se apoi pe jeanși, unde au format o pată mică și întunecată. —O iubesc așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu amândouă mâinile și dădu o lovitură în stare să taie în două pe la brâu un om mult mai solid decât Gacel, dar Gacel nu se mai afla acolo. Soarele începea să ardă și sudoarea li se scurgea pe trupuri, umezindu-le palmele și făcând să alunece mânerele metalice ale spadelor ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful spadei lui Mubarrak să-i sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]