868 matches
-
ale vertebrelor, ar depăși cu enorme zbateri și eforturi bariera creier-sînge, care face din sistemul nervos central un străin, îngropat în sarcofagul trupului, nerecunoscut de anticorpi ca fiind carne din carnea lui, s-ar prăbuși în somatic, năclăindu-se-n umori și țesuturi, ar depăși apoi, cu ce chin, a doua barieră, trup-lume (căci sîntem păpuși rusești imbricate una într-alta) și-n fine-ar ajunge, depășind și tipsia de aur a lumii, la aceeași lumină a vidului fericit, căci timpul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
victimă incomparabil mai tragică decât Paul a partidului În care crezuse. Fixația ideologică schizoidă nu bloca, trebuie spus, vibrația artistului Paul Georgescu, nici susceptibilitatea sa, iar opțiunile sale conjuncturale depășeau, nu o dată, principiile. La fel, simpatiile literare, rapidele schimbări de umoare, energia teribilă a intrigii și invectivei. For ever de stânga, ca atâția alții, În felul de a gândi realitatea, nu și În felul de a o scrie. În pofida aparențelor frivole și a contradicțiilor fertile sau nu, a re-lecturilor anuale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fost dictate, nu redactate direct de autor!) ; analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor ,chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd În verdicte nedrepte : dau doar cîteva exemple - Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin Însă, un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care „conține mai multe cărți” (cum remarcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lucid. Drama trebuie privită în față, măcar o clipă. Apoi hemoragia-mi poate năvăli în subteranele minții, se poate revărsa din gingiile și nările mele peste foile astea, ca să le facă fleașcă și sângele să se încarce cu a cincea umoare, sucul albastru al cernelii. Voi putea fi găsit așa cum mi-am dorit întotdeauna: putrezit de mult, ușor ca aerul, cu capul prăbușit pe manuscrisul meu, lipit de el, una cu el... El carne din carnea mea, eu text din textul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tata. Fii liniștită, Kiri, totul se va aranja cu timpul. Mama se ridicase, gata de plecare. - Eu mai rămân, a spus tata. - Fă cum vrei. Sper că cel puțin tu ești bărbat, i-a aruncat ea lui Nunu. Cu toată umoarea masacrantă a mamei, mi-am dat silința s-o conduc până la ușă. - Întoarce-te acasă, Kiri, dacă se poartă rău cu tine, îți dau camera cea mare numai pentru tine. - Niciodată, i-am răspuns, chiar dacă ar fi de aur! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dorul după un loc care nici măcar nu există în lumea noastră. E de ajuns să le privești cum se înfășoară treptat, dacă sunt în captivitate, într-o melancolie adâncă. De la început Sucki s-a arătat a fi de aceeași ludică umoare cu noii lui stăpâni, cu noi care visam să-l facem să vorbească argoul nostru familiar. Dar nu era chiar atât de domesticit cum ne închipuiam noi - uneori semăna cu un cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Epistolele acestea scurte și dinamice, aproape telegrafice adeseori, aruncate fugitiv, mai ales pe cărți poștale, într-un stil lapidar, câteodată impropriu, alteori extrem de colorat și pitoresc, dezvăluind o stare ciudată, dureros întoarsă spre sine, veșnic neliniștită, în permanentă schimbare de umoare, sunt procesele-verbale ale unor îndelungi dezbateri interioare, foile cotidiene <<cazului>> Holban”.<footnote Ibidem., p. XIX footnote> Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, fără a îmbrățișa însă, excesele nihiliste de tip avangardist, ceea ce presupune, în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
violuri-crime-găinării-violențe-cu-victime au ba, dar și pentru o mai bună funcționare a mentalului colectiv românesc. Afectat la rându-i ba de inundații, greve, situația pensiilor - „cetățenii seniori“ fiind dintre marii consumatori de muzică simfonică -, a compensatelor, de căderea guvernului sau gestionarea umorilor primului simfonist al țării. Sigur că avem nevoie de Festivalul Enescu, devenit deja, pentru o anume generație care i-a apucat debutul, un punct de reper și raportare la propria existență. Am trăit cu Festivalul Enescu, așa cum ne-am străduit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
umflată și previzibil-zglobie până la sălciu, a lui Mircea Dinescu. Poanta cu F. C. Heidegger a deteriorat până la anulare orice relații dintre premier și președinte. Este halucinantă această aberație. E așa ca și când România și problemele ei în pragul integrării ar depinde de umori, de stări psihice mai mult sau mai puțin confortabile ale celor din frunte. Ar trebui să le reamintim președintelui și premierului că electoratul nu are neapărat în vedere ca ei să fie o gașcă fericită care să aibă ce-și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în casa Aglaei, fiindcă Marina aduse știrea că Simion e "rău". Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în plata domnului de carte, că n-am să te fac filozof. Cine citește prea mult, se scrântește. Aceste cuvinte fură spuse cu o umoare acră, ce părea intenționată și care jigni pe Felix, fiindcă Aglae avea aerul să învinovățească pe Felix de surmenarea lui Titi, deși ea însăși îl chemase. Din acea zi, Felix încetă iarăși de a se mai duce pe la Titi, până ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
explicite, ci prin simpla legătură a afinității - care s-ar putea să aibă la bază un fel de secreție fiziologică, de întâlnit probabil și la animale. Această legătură funcționează periodic, își poate schimba semnele și există în funcție de climate afective, de umori care țin o vreme, ca după aceea să-și schimbe compoziția și modul chimic de atracție. În cazul dragostei apare o atracție de ordin extra-individual, ca ceva care se petrece undeva „generic“, într-o zonă de influență la care indivizii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se arată. Tot primind în mod constant omagiile cuiva, începi să te obișnuiești cu ele și, dacă după un timp ele vor înceta, le vei simți lipsa. Dar fidelitatea este una dintre calitățile tânărului : Profesorul poate fi capricios, nestatornic în umorile sale, Sophie își are și ea caprițiile ei femeiești, dar junele este veșnic prevenitor, veșnic ampresat să-și ofere serviciile. Cum să nu apreciezi o astfel de generozitate ? Și, față de cel ce ți-o oferă, cum să nu capeți și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mijlocul unei mulțimi mute și nepăsătoare. Amicul Victor a avut chiar un moment de grandilocvență, mărturisind că sentimentele lui coincideau perfect cu ale populațiunii și că fusese, până în ultima clipă, convins că „neamțul de Ferdinand n-avea să intre“. Altfel umoarea lui era, ca de obicei, cât se poate de rea, mai ales à propos de guvern și de Brătianu. Nu mergea însă chiar până acolo unde au mers alții, ale căror comentarii le auzise în această dimineață : că este de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cunoștințe, și nu acele stări de spirit pe care în Jurnalul filozofic le visa ca făcând obiectul școlii sale de înțelepciune. De ce nu regăsesc bucuria de a povesti zilele Păltinișului, făcute totuși din altă substanță a timpului? Încep cu o umoare proastă. Vineri, 28 septembrie 1979 Astăzi de dimineață m-am plâns lui Noica de blocajul prin care trec. Cînd nu poți să continui o idee - mi-a spus - trebuie să urci un deal. Piedica interioară se învinge creîndu-ți o piedică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desigur, patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o minte bună, ea nu a reușit niciodată să obțină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o invadau. Pe de altă parte, n-am știut niciodată să convertesc acest capitol de sâcâială interioară și de suferință într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Exemple faimoase de tipi care aveau comportament de funcționari conștiincioși în cultură, care scriau dimineață de dimineață și cu porția: Balzac, Thomas Mann, Julien Green, Sadoveanu, Eliade ― minimum șase-șapte pagini pe zi. Stilul meu e "heirupist", datorită succesiunii infinite de umori inegale. "Mă învîrt în jurul cozii" (expresie oltenească), pierd timpul, negociez cu mine, protestez amânând în fața iminenței, orice "termen" mă pune în stare de insurecție. Totul e de fapt o pregătire înfrigurată, un trac prelungit (care se poate întinde pe perioade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-și capetele pe spate, se agitau ca luate de apă, navigau Într-o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare să atingă orgasmul, și se agită, și gâfâie, și nu-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul și-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își executau În acest timp saltul lor În gol, privirea le devenea lipsită de expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Belbo. Apoi Îi sărută mâna, Întorcând ușor capul. Deveni din nou serios. „La treabă”, zise. „Trebuie să facem o istorie a viitorului, nu o cronică a timpului pierdut”. Seara sărbătorirăm cu pompă căderea prohibiției alcoolice. Jacopo părea că-și uitase umorile elegiace și se luă la Întrecere cu Diotallevi. Imaginară mașini absurde, ca să descopere la fiecare pas că fuseseră deja inventate. La miezul nopții, după o zi Încărcată, hotărârăm cu toții că trebuia să experimentăm ce anume simți când dormi pe coline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puternică și vehementă, violentă, care te face să plângi și să asuzi pentru a-i contracara efectele. Puterea unei singure cepe este de ajuns ca să țină la distanță interlocutorii nedoriți și să curețe interiorul celui care o consumă de toate umorile biliare sau umede. Gripa spaniolă este una dintre bolile cele mai umede, ceea ce face ca ceapa să fie foarte eficientă. Pandit Razdan speră să scoată boala din corpul său, distrugând microbul în focul mistuitor al cepei. Pentru a potența efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
există ceva mai puternic decât ura, și anume regulile unei lumi. Destinat și Mierck făceau parte din aceeași lume, căreia îi aparții prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doamnă. Eu știu ce am de făcut. ― Tot ce se poate, dar nu știi ce se va întâmpla. La nivelul C, pereții sălii supranaturale se însuflețiră.. Gheare, în stare să sfâșie metal, ieșiră din degete biomecanice. Fălci, lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mâna rămasă liberă, își scoase calibrul său 12. Capul creaturii de coșmar se strecura prin deschizătură, iar fălcile anterioare se căscau lăsând să se vadă un sistem maxilar asemenea unui piston și înarmat cu colți tăioși! Când dinții șiroind de umoare vâscoasă înaintară spre el, Hicks băgă țeava flintei în botul monstrului și apăsă pe trăgaci. Detonația vechii arme de foc răsună în interiorul blindatului și capul spart căzu pe spate într-o jerbă de sânge-acid care ataca instantaneu ușa și planșeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apropiau de ieșire și vor fi în afara stației de epurare în mai puțin de două minute, dacă blindatul rezista. Vor fi curând... Un braț monstruos se prăvăli în fața lui Ripley și sparse parbrizul garantat incasabil. Niște fălci lucind de o umoare vâscoasă năvăliră în cameră și femeia ridică instinctiv brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post de pilotaj, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]