8,223 matches
-
mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede. Se mai opri un pic lângă cruce, dar nu ca să plângă acolo, ci ca să culeagă o așchie de lemn căzută lângă perete. Atunci unchiul a început să tușească, noi ne-am strâns mai aproape. Stătea întins între cele două perne ce se înălțau de-o parte și de alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi în gol, ignorându-ne. Ochii lui nu clipeau, doar se umezeau în lumină. În aerul închis transpiram ca și el, iar ochii noștri se umezeau la fel ca și ai lui. Se apropia ora zece
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
umezeau la fel ca și ai lui. Se apropia ora zece și nu știam ce să facem. La bucătărie, mătușa Aura spăla ceștile de cafea. Toți voiam să ne întoarcem la viața noastră de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață. Numai unii au mai zăbovit puțin și au întors privirea spre pat, simțindu-se într un fel vinovați că nu au avut destulă răbdare cu unchiul Traian. PENTRU LEVI După masă, pe Levi nu-l mai băga nimeni în seamă; îl duceau în camera lui și îl lăsau să se joace singur. Papucii de casă ai mamei îi întorceau spatele și deveneau pantofii de lac cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un tur complet. Și așa mai departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa «Canonul» lui Avicenna, fără să le modific deloc.“ După propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat“, de N. Leskov. Tentativă de clarificare? Sau dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar, mâna mea plăsmuia acest tablou. Mai ciudat era că se găseau amatori pentru desenele mele; chiar trimiteam astfel de piei desenate, în India, prin intermediul unchiului meu, care le vindea și îmi expedia banii. Această scenă îmi pare în același timp apropiată și îndepărtată, nu mai știu bine. Tocmai mi-am adus aminte de ceva. Am spus că trebuie să-mi scriu memoriile. Totuși, evenimentul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luni și patru zile. Era în a treisprezecea zi după Nouruz. Mulțimi de oameni invadaseră împrejurimile orașului. Închisesem fereastra camerei pentru a lucra în pace. Crepusculul era aproape. Desenam cu ardoare. Dintr-odată ușa s-a deschis și a intrat unchiul meu. Eu nu-l văzusem niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Eu nu-l văzusem niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
totodată. Am pus sticla jos și mi-am înfundat capul între mâini. Am rămas așa câteva minute, câteva ore? Nu știu. După ce mi-am revenit, am luat sticla de vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca o gură de mort; dar râsul bătrânului îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător pe care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
către mama soției mele, iar acest sentiment n-a rămas fără urmări în ceea ce privește căsătoria mea. Despre părinții mei am auzit mai multe istorisiri. Una doar, spusă de doica mea, mi se pare veridică. Ea mi-a povestit că tata și unchiul meu erau gemeni: amândoi aveau aceeași față, același mers, același caracter; însuși timbrul vocii lor era identic. De-abia îi distingeai unul de altul. Mai mult, exista între ei o așa afinitate, că dacă unul se îmbolnăvea, celălalt începea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
le purta cu el. Devenise nebun după baiaderă, atât de nebun, încât se converti la religia ei, la religia templului Lingam. După un timp, tânăra femeie se trezi însărcinată și fu alungată din templu. La puțin timp de la nașterea mea, unchiul se întoarse la Benares și, la rândul său, ca și cum impulsurile lui ascultaseră de aceleași legi ca acelea ale tatălui meu, se îndrăgosti de baiaderă. Profitând de asemănarea fizică și morală cu tatăl meu, ajunse repede la țintă. Dar mama descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
repede la țintă. Dar mama descoperi totul. Ea le declară că îi va părăsi pe amândoi, în afară de cazul în care acceptă să se întreacă la proba cobrei, situație în care ar aparține supraviețuitorului. Iată din ce consta încercarea: tata și unchiul urmau a fi închiși, cu o cobră, într-o încăpere obscură. În mod normal, atunci când cel mușcat de șarpe va striga, îmblânzitorul ar deschide ușa și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă cu părul alb. Fidelă angajamentului ei, baiadera îl luă de bărbat. Gândul cel mai îngrozitor a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă cu părul alb. Fidelă angajamentului ei, baiadera îl luă de bărbat. Gândul cel mai îngrozitor a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să presupun că era unchiul. Oare această poveste nu e strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât o gură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
strâns legată de destinul meu? Ecoul acelui râs teribil, barbaria probei n-au lăsat urme adânci în mine? Nu eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât o gură în plus, un străin. În sfârșit, unchiul - sau tatăl meu - reveni la Rey pentru treburile lui, cu baiadera și cu mine. Mă încredință surorii sale, mătușa mea. Doica mi-a spus că, în momentul despărțirii, mama i-a încredințat mătușii mele, rugând-o s-o păstreze, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îndepărtat din India, dansând la lumina unei torțe, cu gesturi asemănătoare celor pe care le-ar face dacă ar fi mușcată de o cobră. Femei, copii, bărbați goi s-au strâns în jurul ei, plini de curiozitate, în timp ce tatăl meu - sau unchiul - încărunțit și adus de spate, așezat într-un colț, o privește gândindu-se la hruba întunecoasă, la zgomotul pe care-l face șarpele furios târându-se, la șuieratul său, la capul său ridicat, la ochii scânteietori, la gâtul asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]