1,021 matches
-
de mine, mă doare când se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai tare, nu pot respira sau vorbi și strânsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta până-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de cristal a apei se vedeau solzii frunzelor mărunte ce s-au zburlit pe ramură și rânduiți în unghi, cocorii care își începeau pribegia. M-am întors acasă mulțumită că am reușit să o văd și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Deși liniștea ei părea grozav de plicticoasă, dacă observai mai atent, ți-ai fi dat cu siguranță, seama că, în lumina albă-albă de tot a soarelui marea s-a făcut mai albastră decât fusese vreodată. Valurile cele mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
LUMINIȚA SĂNDULACHE COSITUL De la poala pădurii și până la cimitirul din sat, câmpul se întinde neted, cu iarba deasa unduind mătăsoasa în bătaia vîntului. Soarele arde puternic, trimițându-și săgețile sale ascuțite printre cămășile zdrențuroase ale cosașilor care trag brazda lata prin fâneața ce începe să deie în copt. Niciun nor rătăcit pe cerul senin, nicio adiere de vânt, doar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
hohote că și dansa...Îi făcu discret semn cu mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum fâșia frontierei proaspăt arată acompania simetric calea ferată și avu o ușoară strângere de inimă. -Chiar aici, exact pe frontieră, isi zicea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
prefera pe tine în locul volanului, m-ar excita mult mai mult, ia să vedem cum merge așa, iar eu protestez pe un ton abia auzit, nu acum, Udi, este periculos, dar degetele lui îmi trimit deja fiori în interiorul pântecelui, mă unduiesc fără control, am impresia că zac pe fundul unei ape primordiale, sărate și uleioase, alături de ființele sălbatice ale acestui pământ, printre animalele de pradă care au populat aceste locuri în urmă cu mii de ani, iar el mă strânge deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oricum toate șoaptele acestea fără sens, deja nici eu nu mai știu dacă să cred ceea ce spune, când mă grăbesc dimineața la mașină, obosită și îngrijorată, mă întâmpină un clinchet limpede de clopoței, este ca și cum ciurde întregi de oi ar undui pe șosele printre clădiri, apoi o văd pe fiica vecinilor pășind înaintea mea cu coșurile pline, este aceea care fusese în India și are clopoței la glezne, la mâini și în păr, o privesc cu o sete inexplicabilă și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în piept și se gândi cu emoție și recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oribile, distruse în ultimul hal, abandonate, mâncate de ploaie. Drumul din centrul comunei Telega către Buștenari nu face excepție. De fiecare dată când merg cu mașina pe acolo îmi jur în barbă că va fi pentru ultima oară. Mașina se unduiește, se înclină, primește cu resemnare loviturile de bolovani care-i ating pragul, se hurducăie în stânga și-n dreapta. Când sunt obligat să fac acest drum blestemat am senzația că pe acolo tocmai a trecut un regiment de tancuri sovietice format
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc niște oameni de suflet ai locului, melodios îngânau copiii străzii după vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din parc, viața curgea mai departe ca pe Dunăre, liniștit și poate cam urât mirositor. Păstrați, vă rog, în minte, valsul - el e coloană sonoră a unui peisaj pentru care, de fapt, potrivit ar fi numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era duminică după-amiază, pe la jumătatea lunii mai. Ploaia încetase până spre prânz și vântul dinspre sud alungase de tot norii denși. Frunzele verzi, sclipitoare ale cireșilor se unduiau în bătaia vântului și lăsau să se reflecte pe ele lumina soarelui. Era cald, ca la început de vară. Lumea își ținea puloverele și hainele pe umeri sau le ducea în mână. Păreau cu toții fericiți în acea duminică însorită. Tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am văzut că toate crengile erau încărcate cu păsărele. Probabil că ele țineau crengile sălciilor în echilibru. Am luat un băț și l-am aruncat într-o creangă din dreptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încărcate cu păsărele. Probabil că ele țineau crengile sălciilor în echilibru. Am luat un băț și l-am aruncat într-o creangă din dreptul meu, în speranța că voi alunga păsărelele de pe ea și în felul acesta o voi vedea unduindu-se, dar păsărelele nu și-au luat zborul, ci s-au transformat în niște păsărele metalice care au căzut la pământ, cu zgomot. Când am deschis ochii, mi s-a părut că văd continuarea visului. Luna avea aceeași sclipire albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele granuloase aruncate de părul pubian, toate se modelau și se remodelau ușor, asemenea suprafeței lacului unduindu-se în bătaia lină a vântului. Câtă perfecțiune! gândii eu. De când arată Naoko atât de bine? Unde a dispărut trupul pe care l-am ținut în brațe în noaptea aceea de primăvară? În noaptea în care o dezbrăcasem ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încet-încet, încercând să -mi întip\resc în minte moliciunea trupului ei. Am stat îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins fruntea cu buzele și s-a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mai bem undeva și să stăm de vorbă? — Da, spuse ea. — Shibuya, i-am spus eu șoferului de taxi. Hatsumi și-a încrucișat brațele, a închis ochii și s-a ghemuit într-un colț. Cerceii ei de aur se unduiau, sclipitor, în ritmul mașinii. Albastrul rochiei părea să se potrivească perfect cu întunericul taxiului. Buzele ei frumoase, rujate discret, tremurau ușor, lăsându-ți impresia că sunt gata să vorbească singure. Privind-o, mi-am dat seama de ce pusese Nagasawa ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a auzit până și sunetul unui penis mișcându-se în vagin. Nici nu mi-am dat seama până atunci că există asemenea sunete. Bărbatul respira greu, iar femeia îl asalta cu tot felul de încurajări - „bine“ sau „maaai“ - în timp ce se unduia sub el. Se auzea și patul scârțâind. Scenele de felul acesta nu se mai terminau. La început Midori p\ru amuzat\, dar până la urmă s-a plictisit și a sugerat să plecăm. Am ieșit din cinematograf și am respirat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a întrebat ea. — Nici măcar una. — Bine, atunci o să-ți mai las o amintire. S-a lăsat mai jos, mi-a sărutat penisul și apoi l-a luat în gură, plimbându-și limba pe el. Părul ei lung și drept se unduia pe burta mea cu fiecare mișcare a buzelor. Am ejaculat a doua oară. — O să ții minte ce ți-am făcut? a întrebat. — Bineînțeles, am zis. O să țin minte toată viața. Am ținut-o strâns în brațe. Mi-am băgat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să cercetez asta mai târziu. Aș vrea să aflu de ce s-au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne aflăm la o adâncime prea mare pentru majoritatea formelor de viață oceanice, care trăiesc În primii treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]