1,249 matches
-
să se-năbușe“. Dar episcopul Jebb a răspuns, cu anticipație, la acest argument: nu e nevoie, zicea el, să presupunem că Iona a fost înmormîntat de viu în pîntecul balenei - ajunge să spunem c-a fost cazat provizoriu într-un ungher al botului ei. Această ipoteză a vrednicului episcop pare destul de rezonabilă, căci gura balenei normale poate efectiv adăposti două mese de whist, cu toți jucătorii așezați comod. Se prea poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu palmele În sus, și să lăsați să curgă Reiki prin Întreaga cameră, avînd intenția de a purifica locul de orice energii negative. Imaginați-vă că Reiki se Împrăștie ca un abur alb și ușor prin toată camera, prin toate ungherele. Instalați patul de terapie, În caz că aveți unul, și așezați pe el perne curate și o pătură, poate chiar arzînd tămîie sau uleiuri volatile care să umple camera cu o aromă plăcută. (Unii oameni sînt sensibili la anumite mirosuri, de aceea
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
înălțat binișor; știm de către cine, cum, când, cu ce umoare. Ce va fi în 1954 și mai încolo? În acest sens, cum spuneam, pregătirile au început din vreme. Întâi și-ntâi, pe rând, fără zarvă, au fost scoase de prin ungherele unde au fost alungate câteva personalități literare marcante, de care noua literatură s-a debarasat în 1948 cu zarvă mai mare sau mai mică, după „periculozitatea” inculpatului. Căci nu generozitate ori interes artistic, ci calcul nemilos văd eu în aducerea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii unei femei, mari și îndurerați, o privire venind dintr-o frescă înnegrită de foc. Cum erau aproape siguri că nu se vor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea, stârnindu-i pe soldați să se încaiere cât mai repede, înainte de a se face beznă. Câteva clipe, oboseala și absența noastră ne-au făcut invizibili. Soldații năvăliră în sală, trăgând cu automatele în ungherele unde stagnau întunericul și fumul, transformând bucătăria într-o lungă cascadă de cioburi de sticlă. Eram cu toate astea în fața lor, lângă fereastra sfărâmată, acolo unde se putea respira. În picioare, unul lângă celălalt. Totul se redusese pentru noi la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
text, ne lăsăm duși de valul plăcut al inspirației. Se întâmplă uneori să ezităm în dreptul unui cuvânt - fie pentru a evita o asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la Lucian Blaga, „o matrice mioritică”, dar deosebindu
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
mai numeroși, uneori marcați de oboseală sau de boală, și se străduiau să treacă prin mulțime cu demnitate. Totuși, ghiceai după trăsături, din privire, un fel de suferință, de teamă vagă să nu se prăbușească, printre picioarele trecătorilor, Într-un ungher de umbră sau de soare. Hélène Lange era o singuratică, iar atitudinea ei vădea un fel de mîndrie. Nu voia să i se spună fată bătrînă, nu accepta milă, mergea cu spatele foarte drept, cu un pas ușor și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să împrumute cărți. Cu un oftat, se apucă să strângă papirusurile împrăștiate pe birou. Îl rulează pe fiecare cu grijă. Pe unele le leagă între ele în volum. Văzând că împăratul nu se grăbește să vorbească, se duce într-un ungher al încăperii și aduce două cutii circulare în care așază vertical sulurile. — Plautius Silvanus i-a interzis să o vadă, nu? rupe într-un târziu Augustus tăcerea. — L-a făcut în toate felurile, ca pe ultimul gunoi din lume, răspunde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țîrîesc încet ca greeri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cuiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arbor, de-o idee i se leagă. De-oiu muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gura-n gură și l-or duce mai departe PROG STOP {EminescuOpI 134} De a pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! O sărmane! ții tu minte cîte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
drept! Ași! abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
De rumeni, bată-i vina, Se furișează pânditor Privind la Cătălina. {EminescuOpI 174} Dar ce frumoasă se făcu Și mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ți încerci norocul. Și-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher de grabă. - " Da ce vrei, mări Cătălin? Ia dut-de-ți vezi de treabă". - " Ce voiu? Aș vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeauna, Să râzi mai bine și să-mi dai O gură, numai una. - " Dar nici nu știu măcar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ți-l leagă, Încât să n-o mai poți uita Vieața ta întreagă. Dar încă de te-așteaptă-n prag În umbră de unghere, De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar și ceruri și pământ Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvânt Șoptit pe jumătate. Te urmărește săptămâni Un pas făcut a lene, O dulce strângere de mâni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în mișcare. După ce înconjurară munții pleșuvi, văzură un șir de colibe cu acoperișurile arse din care mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și aveam o durere puternică în gât. Avea un miros înțepător de acid. «Dacă rămân aici cu siguranță voi muri», m-am gândit eu. Satyam nr. 7 e un loc periculos. Pe 1 ianuarie 1995, a venit ordinul să ascundem ungherele din Satyam nr. 7. «Să faceți tot echipamentul să arate ca Shiva!», ni s-a spus, și ulterior să tăinuim. Am fost desemnat să mă ocup de asta. Am cărat bucăți mari de polistiren expandat în toiul nopții și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el această nouă încercare fizică. Ar fi trebuit să-și închipuie. Meseria de comisionar îl antrenase în lungi marșuri prin urbe. ̨ n plus, cunoștea orașul până la cel mai întunecos ungher, ca pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere, vreo pată cafenie pe omoplatul drept. Nimic. Viața și trupul îmi erau la fel de curate ca laptele pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viață cucernica idee duhovnicească de a se construi în mizerabilul oraș București, ceva mult mai al dracului decât Casa Poporului, adică una bucată catedrală, cu toate dichisurile pământești de la garaje subterane până la hoteluri fițoase de 5 stele. Undeva prin vreun ungher îl vor înghesui și pe Dumnezeu care și așa nu cere prea multe pentru a pretinde că există. Această catedrală numită Catedrala Terminării (Mântuirii?) Neamului a refuzat categoric să se înalțe doar din puterea rugăciunilor, fie chiar și a douăzeci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
depusă în cavoul familiei Lovinescu de la Fălticeni. O MOARTE CARE NU DOVEDEȘTE NIMIC Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și-a țipat-o, și atunci a fost nevoit să lase și pe alții să și-o țipe. Rezultate altruiste pornesc dintr-un temperament frământat de el, în el. Copiii țipă, sar după o minge care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
centrul Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să fiți mai siguri, imediat după prânz iar mă temeam, căci poate anume alegeați această oră neobișnuită la amanți. De era în timpul mesei, ziceam la fel. Închipuiri diferite, dar chinuri identice. Ce penibil îmi este să fac aceste mărturisiri! Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întîmple întîlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la amanți. De era în timpul mesei, ziceam la fel. Închipuiri diferite, dar chinuri identice. Ce penibil îmi este să fac aceste mărturisiri! Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întîmple întîlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina lângă mine o hartă a orașului. Poate erai îmbrăcată cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu fantastica noastră existență, cu atâtea întîmplări și suferințe pe care le desăvârșim, fără ca altcineva să poată pricepe logica lor. Dacă aș fi pictor, aș picta - și aș fi ocupat pentru toată viața - întregul port Cavarna, casă cu casă, fiecare ungher. Aș încerca să refac pe pânză întregul miragiu. Și pe cei câțiva oameni de aici. Nimic nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]