4,618 matches
-
ei le fac cu vopsea... 8 În clasé a intrat doctoriță cu o faté mai mare, care avea doué funde mari În cap, ca sé caute de péduchi și sé controleze unghiile. Pionierii nu trebuie sé aibé péduchi și nici unghii negre. Ce fel de exemplu dau? Și nici pantalonii murdări. Dar mai ales sé nu aibé péduchi, cé-i mare rușine. „Péduchiosu’! péduchiosu’! Lindinosu’! lindinosu’!” Toți copiii strigé dupé tine. Și fetele zic: „Uéi, lindinosule!”, și-ți trag cu cartea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
auzit. Dar de ce șopti ea așa de Încet și nu l-a spus lui Nadejda Petrovna, cum l-a spus pe Romă Bohanțov cé are péduchi și Aliona Onisim din bancă de lîngé fereastré, si pe Vasea Jeoltîi cé are unghii negre? Șasa ar fi vrut sé aibé și ea péduchi și el sé nu spuné niménui. Sé știe numai ei doi, dar sé nu mai spuné la nimeni... - Îți zic, are-o scaré mare cu care se suie-n cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
peste tot și-l așeza, jos În pér și pe haine. Îl respirau amîndoi și ea Își ducea degetele mici la nas sé se scarpine. Îl scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii. CÎmpul galben-portocaliu le deschidea În fațé o cérérușé că un fermuar. - Nu se poate, Sophie, nu se poate! - Dar de ce, tati? Pot sé-l ajung și eu cu mîna! Este un iepuraș micuț pufos și alb! - Nu se poate, Sophie! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de bucurie. Dar de atîția ani venea primévara, Însé că În ziua această n-a fost nici una. Simțea cé poate sé saré În iaz și sé Înoate Îmbrécat. Putea sé se baté cu un neamț și sé rabde ace sub unghii. Din livadă de pruni și de sus din pédure i se pérea cé aude partizani și tancuri care bîrnîie. În lanul cu sfeclé erau multe mine și bombe, si pe drumul pe unde mergea el. Nici nu se temea sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-l cu apé rece, dacé nu vrea sé spuné! - Sé-l ardem cu fierul roșu! - Nu vrea sé spuné nimic! - Nu se teme de Hitler!? - Duceți-l desculț pe zépadé și lésați-l sé Înghețe toaté noaptea, pe urmé o sé-i smulgem unghiile cu cleștele! - Îl jupuim de viu și punem sare! - Lovește-l cu automatu-n cap! - De ce nu plînge? - Și ce dacé e un copil, e partizan, duceți-l la spînzurétoare! - Uh! mi s-a fécut frig chiar și cu cojoc! - Uitați-vé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Îl neliniști și-l bucuré foarte tare pe Șasa și el a Început sé baté sticlă și mai tare. Ce-ar fi sé le puné degetele aici pe cioburi și sé le baté cu ciocanul pîné le ies cioburile prin unghii și poate cé atunci nu vor mai arde pe nimeni pe rug. Șasa chiar se gîndi cum ar fi sé le bage cioburi și În ochi și asta i se péru cel mai bine. 46tc "46" De dimineațé, În fața școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dai la iveală iarășișiiarăși albumul. Ai căpătat o dependență maniacală dacă vrei să te vezi încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dacă vrei să te vezi încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine/ Ca un borfaș la ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
freze gelate și cu creieri gelatinați răcnesc din rărunchi manele. Doar sîntem în Țara Meșterului Manele*. Un mopete** dă învățătură: "Și nu mai lăsați bătrînii să vă conducă. Sînt proști rău". Un politician (răsștiut ca lung de mînă și de unghia degetului mic) declară că "economia nu poate merge peste noapte". Care noapte? O noapte de 12-l3 ani? Atîta a trecut de la pariul riscant (pentru noi) al premierului Petre Roman. Și, cu modestie de soldat, mai spune: "România are încă nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu multă gelatină în compoziție, se tolănea pe scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
judece numai cei care au trecut prin situația asta și n-au cedat. Culmea e că recenzia n-a apărut. Nici mercenariatul nu mi-a fost de folos. N-am lăudat destul? N-am spirit lăudăcios§§§§§§ și pace. Mă doare unghia, mi-am ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate de la spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe. Puneți pe voi o haină în plus", ne recomanda Ceaușescu; "Viermilor!", ar fi adăugat consoarta, Elena cea fidelă. Erau conjugați (lat. cei căsătoriți), înjugați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gemea în curtea din spate. Anubis. Cîinele morții. O fi cum cred australienii? Că sufletul se preschimbă într-un bob mărunt de nisip? O fi așa? Sau ne-om preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut ce să fac cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu'ș ce teatru. Îi spuneam Veronica Micle, din cauza cocului din bucle spiralate. Cît a mai rămas la Iași, Brăduț mi-a povestit cum l-a visat: "Fii liniștit, puiule, i-ar fi spus Iordan. Am crescut din nou, de sub unghii. Mi-e bine. Numai că aici nu se aude nici o muzică. N-am baterii, am rămas fără. Trimite-mi urgent una. Și, dacă o găsești, adu, de la mine de pe pian, Todesfuge. Fuga morții, cea pe versuri de Paul Celan". "Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă dintre poveștile lui. Povestea Vârcolacului Noapte de noapte luam înfățișarea mea de lup, zburam până la lună și mușcam din ea câte o bucățică, până devenea o unghie subțire. Atunci o lăsam o vreme să crească la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile... luna era plină și ținea în globul ei o fată de o rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acuza pe cineva și avea câștig de cauză, fără să plătești pentru asta. Cincizeci de lei pe oră de stenografă mi se pare un preț rezonabil. Deci, să intre doamnele stenografe... (Apar trei pupeze decoltate, intens fardate și rujate, cu unghiile ascuțite și întoarse ca niște gheare. Țin în mână fiecare câte un carnețel minuscul în care fac semne indescifrabile cu creioane dermatografe. Se aliniază una lângă alta, cocoțate pe tocuri foarte înalte, în fața triplului soț, ce privește la unison cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea tare. De altfel, nici nu spune lucruri prea interesante, vorbește o limbă ușor arhaică, nu atât ca fond de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea tare. De altfel, nici nu spune lucruri prea interesante, vorbește o limbă ușor arhaică, nu atât ca fond de cuvinte, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noastră materială suntem singuri răspunzători. Partea divină din noi are nebănuite puteri regeneratoare. Așa cum știm să ne dezvoltăm de la starea de fetus, să ne creștem dinții de două ori, după care uităm programul de creștere a dinților, așa cum ne cresc unghiile, tot așa ne putem vindeca noi înșine. Joao este capabil să trezească aceste forțe adormite sau uitate în noi, să resusciteze un spirit istovit, degradat, viciat sau legumizat în propria lui mediocritate. Bioenergeticienii preferă să-i atribuie virtuți bioenergizante deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]