770 matches
-
Gherghița este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Gherghița (reședința), Independența, Malamuc și Ungureni. Comuna se află pe malul drept al Prahovei, în zona cursului inferior al acestei ape. Comuna este traversată de autostrada București-Ploiești, pe care este deservită de un nod marcat ca "Gherghița" sau "Potigrafu". Ieșirea duce din autostradă în șoseaua județeană
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
aveau sediul trupe de "călărași", care au participat la Răscoala Călărașilor împotriva domnitorului muntean Alexandru Coconul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Gherghița făcea parte din plasa Câmpul a județului Prahova, fiind compusă din satele Gherghița, Belciugul, Independența și Ungureni, totalizând 2128 de locuitori. În comună era o școală frecventată de 132 de elevi (din care 46 de fete) și patru biserici: biserica domnească din Gherghița, fondată în 1641 de Matei Basarab; o a doua fondată de un anume căpitan
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
de fete) și patru biserici: biserica domnească din Gherghița, fondată în 1641 de Matei Basarab; o a doua fondată de un anume căpitan Preda, tot în Gherghița; una în satul Belciugul, de la începutul secolului al XIX-lea și una în Ungureni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Comuna Gherghița a făcut parte atunci din plasa Drăgănești din județul Prahova La începutul secolului al XX-lea, satul Belciug a trecut la comuna Cornurile. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
și secolele al IX-lea-al X-lea, ambele în satul Gherghița. Monumentele de arhitectură sunt (1705, refăcută în 1802 și 1888); (1641, refăcută în 1895) ambele din satul Gherghița; și (1790), strămutată din Transilvania, aflată în cimitirul din satul Ungureni. În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele aflate la Independența unul aflat la „Malul Roșu”, cuprinzând așezări din secolele
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
îndreptase înspre direcția apucată de ei. Cu toate acestea, succesul covârșitor la public a arătat că realizarea merită o notă bună, fiind făcută cum s-a putut mai bine în condițiile date. Succes a cunoscut și peste munți, la românii ungureni, și în străinătate. În 1913, filmul de două ore a fost achiziționat de către casa de filme „Apollo” din Budapesta. Aceasta l-a distribuit și în principalele orașe din Banat și Transilvania, traducând și răspândind totodată programul de 16 pagini al
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Aceasta l-a distribuit și în principalele orașe din Banat și Transilvania, traducând și răspândind totodată programul de 16 pagini al lui Leon Popescu. Relatările ziariștilor locali surprind reacția românilor: "„de mult nu s-a mai pomenit la noi, românii ungureni, un entuziasm ca cel ce s-a ridicat prin reprezentațiile filmului...”" "„În aceste două zile a dat publicul năvală asupra teatrului Olympia, având loc, la zi, 4 - 5 reprezentații. Mai ales marți, fiind și zi de târg, au venit și
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
cu peste 1.000 de locuitori se numărau: Băiuț (1.065), Groși (1.803), Lăpuș (3.016), Libotin (1.176), Rogoz (1.055), Rohia (1.060), Suciu de Sus (1.894), Suciu de Jos (1.272), Târgu Lăpuș (2.378), Ungureni (1.577). Conform datelor recensământului din 1930, plasa Lăpuș avea 28.337 de locuitori, dintre care 84,3% români, 9,7% unguri, 4,3% evrei, 1,3% țigani, 0,2% germani ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 44
Plasa Lăpuș, județul Someș () [Corola-website/Science/304530_a_305859]
-
și stimula activitatea parohială a preotului. Pentru acest motiv, Centrele Parohiale au fost înmulțite, ajungând dela 74 la 140 în toată Eparhia. Centrele Parohiale din zona Tismana țineau de "Centrul parohial Racoți", compus din parohiile: 1) Pocruia, 2) Tismana, 3) Ungureni, 4) Sohodolu, 5) Mischii, 6) Godinești, 7) Celeiu, 8) Racoți. Întâiul Stătător, pr. loan C. Arjoca, Subrevizor, pr. Petre Ciaușu. Tot în anul 1940, circumscripția Arcani-Brădiceni-Tismana, avea ca revizor, clasa a II-a Pr. I. Cernăianu, Arcani Monumente ale eroilor
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
inf. al mr. Nicoleanu, formațiunile de luptă ale lt. Col. Dejoianu și mr. Dumitrescu ce băteau cu tunurile din Frâncești-Peștișani în dealurile Dobriței unde se infiltraseră nemții. Printre fotografiile noi s-a făcut și cea de "La cruce", în dealul dintre Ungureni și Pocruia, unde locuitorii Pocruii au ucis, pe ascuns, un combatant neamț necunoscut, ce identifica pe o motocicletă un drum adiacent cu "Drumului strategic 1916" al armatei române. Prin această fotografie se dorește o confirmare a sentimentelor patriotice ale țăranilor
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
ale țăranilor români în timpul primului război mondial. În ce-l de al doilea război mondial 1940-1945 printre eroi, amintim locotenenții Matică Șerbu, Coman Aurariu - Vânăta; tismănenii Călin I Văcariu, Leonte Cernăianu, Mihai Puiu; Nicu Cazacu și Mișu Buzner din Mahala, ungureanul Vasile Galețescu și patriotul Mitică Butiuc Activitățile sportive se desfășoară pe Stadionul Tismana (1050 m2), pe terenurile sportive școlare și alte terenuri sumar amenajate în unele sate. În anul 2004 a fost dată în folosință și noua sală de sport
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
care se investighează un caz de dispariție, descoperindu-se o crimă și depistându-se și pedepsindu-se făptuitorii. Punctul de plecare al romanului îl constituie crima din balada „Miorița”, în care un baci moldovean este ucis de doi confrați, unul ungurean și altul vrâncean, pentru a fi prădat de turme („că-i mai ortoman/ș-are oi mai multe,/mândre și cornute/și cai învățați/și câni mai bărbați”). Scriitorul reconstituie acțiunea legendară din baladă, dându-i mitului aspectul unei realități
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de "română" pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România. Deși supușii voievodatelor se desemnau ca „ardeleni” (sau „ungureni”), „moldoveni” sau „munteni”, numele de „rumână” sau „rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
loc în anul 1995. Sebastian Domozină era renumit pentru viteza sa în exprimare, comentariile sale fiind foarte rapide. Sebastian Domozină a trecut la cele veșnice la data de 10 octombrie 1997 în orașul Craiova și a fost înmormântat în cimitirul Ungureni, la câțiva metri de mormântul golgheterului Universității Craiova, Ion Oblemenco. În semn de apreciere, în anul 2002, Sebastian Domozină a fost declarat cetățean de onoare post-mortem al municipiului Craiova. De asemenea, în luna octombrie a anului 2003, Primăria din Ianca
Sebastian Domozină () [Corola-website/Science/308916_a_310245]
-
locui în România, în timp ce 14 procente doresc să fie cetățeni români pentru că se consideră români. În mentalul colectiv al populațiilor românești, existau, ca moștenire a trecutului medieval, percepții pur locale privind identitatea colectivă: oamenii se defineau ca "ardeleni" (sau chiar "ungureni"), "bănățeni", "olteni", "munteni", "moldoveni" sau "dicieni" (în Dobrogea), deși se știau cu toții vorbitori ai aceleiași "limbi românești". Mișcarea pentru reunificarea Republicii Moldova cu România este continuarea în zilele noastre a unei mișcări unioniste începută încă din secolul XIX, care avea ca
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
Tudor Vladimirescu) au căzut prizonieri și au fost duși la sud de Dunăre. Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de români. În oastea revoluționaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din Transilvania” - militari români transilvăneni din regimentele grănicerești, care desfășuraseră o vie propagandă pentru „crăiuțul Todoraș”. Deși autoritățile transilvănene au făcut eforturi pentru cenzurarea veștilor din Muntenia, aceste vești nu erau doar transmise dar și comentate la nord
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România, cum se poate citi în articolele anglofone din Wikipedia privind "limba moldovenească". Deși supușii voevodatelor se desemnau ca "ardeleni" (sau "ungureni" în Miorița), "moldoveni" sau "munteni", numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau Letopisețul Țării Moldovei. În 1534, Tranquillo Andronico notează
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
articole sau studii răzlețe, în discuții particulare - față de atitudinea de neînțeles a unui erou dintr-o creație populară românească: „Iată un flăcău voinic, trăind pe corhane cu turma sa, căruia oița bârsană îi spune că au să-l omoare baciul Ungurean și cu cel Vrâncean și, în loc să pună mâna pe bâtă și să se apere, pune mâinile pe piept și face poezii! Contemplativitatea și forța, forța mai cu seamă, nu îngăduie o asemenea purtare”. Concluziile lui nu impun o nouă interpretare
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Opțiunea testamentară a păstorului pentru "îngroparea la stână" (“Numai eu când oi muri / Pă mine ca să mă-ngroape / Din strunguța oilor...” - Desești, 1920; vs. “Să spui lui vrâncean / Și lui ungurean / Ca să mă îngroape / Aice pe-aproape, / În strunga de oi / Să fiu tot cu voi...” - "varianta Alecsandri") definește spațiul consacrat din "Miorița-colind", Muntele și elementele sale adiacente (plaiul, platoul alpin, vârful și pădurea). "Versiunea-baladă", în incipitul căreia ciobanii coboară la
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
că în sat exista o biserică, a cărei locație este astăzi necunoscută, cu mult timp înainte de apariția actualului lăcaș. Actuala biserică de lemn din Grănicești a fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, ctitorii lăcașului fiind țăranii Gherasim și Toader Ungurean. Atât cronica parohială din comună, cât și lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu intitulată "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”" consemnează anul 1758 ca an al construcției bisericii. În "„Schematismul Bucovinei din 1867”", lăcașul este datat în 1768, aparținând
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
și alte sate "și pe Jaleș, Arcani și Tămășiști și Bălești și Rasov" amintite în diploma regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, din 28 octombrie 1428. Tot județului Jaleș îi aparțineau și alte localități menționate de documente din secolul XV, Ceauru, Ungureni și Dușăști, ultima dispărută. Ultima mențiune a județului este datată în 20 octombrie 1444, în documentul emis de cancelaria voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, apărând în locul lui la sfârșitul secolului al XV-lea județul Gorj.
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
oi zini / Batăr cît m-ar agodi"). Trei ciobani coboară cu oile la vale ("Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai") - tema "transhumanței". Fiecare dintre ei este reprezentatul unei regiuni istorice românești : "Unu-i moldovan, / Unu-i ungurean ("transilvănean") / Și unu-i vrâncean (sau "muntean")". Doi dintre ei se sfătuiesc să îl omoare pe al treilea (tema "complotului") pentru a-și însuși averea acestuia ("Că-i mai ortoman / Ș-are oi mai multe, / Mândre și cornute"). "Oaia năzdrăvană
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Imperiul Otoman, cu argumentul că "și pe aceștia [pe sârbi] îi socotim unguri. Astfel îi declarăm și pe ei, ca și pe celelalte naționalități care locuiesc în Regatul Ungariei, drept unguri, drept compatrioții noștri." În limba română substantivul "ungur" respectiv "ungurean" îi desemna de asemenea pe toți locuitorii "Țării Ungurești", indiferent de etnie. Receptarea principiilor Revoluției Franceze a dus la ideea că toți locuitorii Ungariei ar forma "națiunea politică ungară", fapt formulat în preambulul la Legea Naționalităților, nr. XLIV/1868, în
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
la numărul 311, având codul de clasificare . Biserica din Moara Nica a fost construită în anul 1774 în satul Bosanci din județul Suceava, prin contribuția credincioșilor. Conform tradiției, lăcașul de cult a fost înălțat „pe loc” de către meșterii populari Chiril Ungurean și Crăciun Cazac din Udești, din lemnul pădurii de stejar din apropiere. Inițial, hramul bisericii a fost "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe". Pe ancadramentul ușii de intrare se află o pisanie cu următorul text în limba română, cu caractere chirilice: "„Această
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
s-au făcut în al cincile(a) an de la venire(a) muscalilor în Moldova, în zilele preasfințitului Chir Gavrilă Mitropolitu(l) Moldovii leat 1774 iulie 8, fiind dichiu în Suceav(a) Macari(e) di la Voroneț. Meșteri au fost Chiril Ungurean și Crăciun Cazac di(n) Uidești, 1774”". Catapeteasma bisericii este și ea foarte veche, având inscripția următoare: "„Această catapeteasmă s-au făcut cu cheltuiala satului Bosanci prin osîrdia preotului Ioan și Varlaam și am zugrăvit-o noi cucernicii robii lui
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
pe noua listă a monumentelor istorice LMI 2004 sub codul: . Comuna Valea Iașului este integrată în Regiunea Sud-Muntenia și se găsește în partea de nord - vest a județului Argeș, fiind formată din nouă sate: Bădila, Bărbălătești, Borovinești, Cerbureni, Mustățeșli, Ruginoasa, Ungureni, Valea Iașului, Valea Uleiului. Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]