5,886 matches
-
trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou. — Vezi că ai să lași aici o pată urâtă. — Acum nu mai contează. — Ba contează, Martin. Fiecare lucru, oricât de mărunt, contează. Scena mai intimă, mai restrânsă, parcă-i dădea încredere. Întinse mâna și-mi luă pipa. Se așeză lângă mine și încercă să mă ia de mână. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
refer la viața lor. Reuși să dea cuvântului o conotație metafizică. — Da, am răspuns, cred că fac într-adevăr un lucru bun pentru viața lor. Am simțit că a discuta viața Antoniei cu această femeie era o faptă dezgustător de urâtă. Și totuși mi-am dat seama brusc că îmi doresc să o fac. — Vă supărați dacă închid ușa? întrebă ea. Se sprijini cu spatele de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul din sticlă de Waterford, iar în clinchetul său am auzit ecoul unui glas care-mi spunea: Am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca în bătaia unei lumini puternice și am încercat să-mi dau seama ce o făcea - în afara unui aer vag de autoritate - să semene cu fratele ei; căci adevărul este că Palmer era un bărbat frumos în timp ce ea era aproape urâtă. I-am privit atent obrajii supți ce licăreau ca ceara, părul negru, lucios și unsuros, tuns cu brutalitate. Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șampanie, am spus. Sunt în stația Gloucester Road. O să sosească în câteva minute. Sper că n-ai nimic împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia să te întreb. O să mă ocup singur de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani. — De asta a percheziționat poliția Crama Albastră iarna trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și armăsar În același timp, avea impresia că... — Și de asta ai plecat tu de la Pensiunea Andersen, la scurt timp după asta? — Poate. Anton Își strânse țigara atât de negljient, Încât s-a rupt În două. — Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa cum erau de fapt: ilegale. Dar de ce, mai exact? Else mi-a povestit Într-o zi că Otto declarase că nu mai vrea să continue filmările. Când l-a Întrebat de ce, i-a explicat că un alt băiat Îl tratase „urât“. Trebuie să fi fost Alf Kinkel. Și acum, temându-se că asta i. ar putea distruge planurile de viitor, Haupstein se străduia să Împiedice să iasă la iveală adevărul despre ce făcuse asistentul lui. Inspirat de revelațiile mele, Anton Închiriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la fotbal nu era chiar cel mai cumplit dezastru de pe lumea asta. Galeria avea chiar un cântecel pe care văru-meu și amicii lui îl cântau din tribună la sfârșitul unui joc în care Weequahic o luase din nou pe coajă urât de tot. Îl cântam și eu cu ei. Ikey, Mikey, Jack și Sam, Băieți ce nu mănâncă salam, Jucăm fotbal, jucăm miuță - Și-avem mațes 2 la cutiuță, Ole, ole, Liceul Weequahic, ole! Ei, și ce dacă am pierdut? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rostească fie și literele astea două, toate rubedeniile sunt de acord în privința asta. Și nu există oare, la o adică, destule cuvinte întregi pe care să și le șoptească unii altora în spatele ușilor închise? Ba da! Ba da! Sunt vorbulițe urâte și reci, duhnind ca eterul și spirtul de pe coridoarele spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă, cu fața gălbejită, din care melancolia se revarsă prin toți porii. Uneori se duce la Newark Y1, împreună cu urâta de Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte de vizită sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această vară, va activa în calitate de consilier pe probleme de lucru manual în tabăra de zi a Centrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o vină că așa a fost să fie, e o chestie de la natură că m-am născut frumos, iar tu, dacă nu urâtă, în orice caz nu suficient de interesantă ca să stârnești admirația lumii. Și tot eu sunt de vină și că te-ai născut cu patru ani încheiați înainte de venirea mea pe lume? Pare-se că așa a rânduit Dumnezeu lucrurile, Hannah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în intimitatea locuinței noastre, înfășurat pe pulă, în baie, la trei și jumătate - iar apoi, încă o dată, în dinții furculiței, la cinci și jumătate, laolaltă cu ceilalți membri ai nevinovatei mele familii. Bun. Acum știi care-i lucrul cel mai urât pe care l-am făcut vreodată. Am futut prânzul înghițit de-ai mei. Doar dacă nu împărtășești și tu pretenția Maimuței, cum că cea mai mârșavă crimă din câte am comis vreodată a fost faptul că am abandonat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zice tata, „o nevropată“ pe viață. De la moartea lui Heshie în Normandia, n-a trecut o zi pe care tanti Clara să nu și-o fi petrecut, în cea mai mare parte, în pat, cu accese de plâns atât de urâte că doctorul Izzie a trebuit să fie chemat de câteva ori să-i facă o injecție, să-i calmeze crizele de isterie... Perdelele, însă... Perdelele sunt din dantelă sau cu altfel de „zorzoane“, ceea ce maică-mea numește în derâdere „gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
muscă în haine mulate pe corp! — Ah, te rog, Ve-ne-ra-tî-e, m-am făcut băiat mare - așa că mai dă-o-ncolo de morală rabinică. În faza asta se dovedește cam caraghioasă. Întâmplarea a făcut să prefer femeile frumoase și sexy celor urâte și frigide, ce mare tragedie? De ce mă-nfățișezi acum ca pe-un gangster din Las Vegas? De ce mă legi pe vecie cu lanțuri de un closet? Pentru că am iubit o gagică deocheată? — Ai iubit? Cine, tu? Nu mai spune! Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine? Dar ultima concluzie o făcu să tresară de o durere mentală, căci, se Întrebă ea, oare se va Întoarce vreodată Janet la o femeie Îndrăgostită urâtă și bătrână? Îi va povesti și lui despre mine, se gândi Mabel Warren, despre cei doi ani În care a trăit cu mine, despre momentele În care am fost fericite, despre scenele pe care le-am făcut eu, chiar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar nu o pot spune nimănui. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
două replici: fie „Sunt ca-n rai“, fie „Sunt un pic nebună“. La petrecerile de tip cocktail, unde vine Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți-mă acasă“, făcându-se imediat Îndrăgită de toată lumea prezentă, În ciuda invidiei pe care o atrag frumusețea și bustul ei În stil Monica Belluci. Ea a fost o alegere inteligentă pentru găzduirea operațiunii „Răzbunarea lui Salome“, cum a numit Salome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o agale spre catarg, unde ne-am aplecat peste marginea vasului, cercetând, În tăcere, adâncimile albastre. Deodată, Lauren arătă spre o umbră gri, care se mișca prin apă, În stânga ei. — Uite, șopti. Este o țestoasă. Iubesc țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe. Crezi că stric costumul ăsta Thomas Maier dacă fac o săritură de la prova? Chiar atunci, botul unui delfin lovi cu putere apa când ieși la suprafață să respire. La fel de brusc, dispăru În depărtare. —Vai, a plecat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prinde el de brațe, obligînd-o să-l privească îți jur că imediat ce-și reia serviciul, imediat ce se reintegrează în viață, o las. Fără scandal, fără obiecții la pretențiile ei. Știe și ea că... Nu-i nici bătrînă și nici urîtă... Bei o cafea? întoarce discuția Paula. Da, răspunde Radu uitîndu-se la ceas mai am pînă plec la autogară. *** "Toată lumea de pe schelă / Nu ne vede sub umbrelă / Cînd ne sărutăm." Ha-ha! taie încet liniștea rîsul lui Lazăr, ca intervenție la melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în anul doi, dar... Sincer să fiu, în ultimele două săptămîni m-am tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea și urîtă, care să-mi aducă tihna și confortul unui cămin? E cam naivă, exaltată, ca la nouăsprezece ani, dar voi găsi resurse s-o transform... Vorbe din cărți gîndește Mihai cu glas tare. Poate, dacă tu ai avea treizeci și cinci, patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd ajunge în hol, în îmbulzeala celor ce intră și ies n-a fost cinstit ce-am făcut! În fond, e o fată simplă, absolventă de liceu comercial, puțin mai dezghețată, e drept, ajunsă aici..., nici prea frumoasă, nici prea urîtă, dar cu un ce aparte, ce-l ghicești cînd... O fi avînd și ea vreun prieten, poate urîțel, dar care s-o vrea de soție, să-i ofere siguranța unui cămin... La ce bun să-i încurc planurile?" Iese afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]