17,506 matches
-
firii lui, și vara fericită ajunsese să fie un iad. Episodul cu țiparul a fost ultima picătură. Chiar în noaptea aceea, pe când auzeam din pat acel du-te-vino neîntrerupt al doamnei Forbes prin casa adormită, fratele meu slobozi deodată toată povara urii care-i clocea în suflet. - O s-o omor - zise. Mă luă prin surprindere, nu atât hotărârea lui, ci faptul că și mie-mi stătea gândul tot la asta, de la cină încoace. Totuși am încercat să-l fac să se răzgândească
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
se dovedesc, în lungul drum către finalul cărții, a fi eșuat. Sau, poate, nu. " Adevărata problemă este aceea de a-mi conștientiza propriul eu, acest monstru care mă chinuie fără încetare. Amorul-propriu, autodistrugerea, rezerva, aroganța, satisfacția și tristețea, gelozia și ura, toate, de aici provin: din eul interior; eul este, de fapt, sursa nenorocirilor umanității. Oare soluția nenorocirii trebuie să implice, cu necesitate, să-mi înăbuș eul conștient?" "Lupta" cu pădurile în care încă n-a fost nimeni este o metaforă
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
cauza. Interesant e că, deși cel dintâi nu făcuse nici o declarație de dragoste, femeia iubită deduce, după atâția ani, sentimentul puternic al bărbatului, al individului răzbunător, călăuzindu-se și după niște întâmplări care, la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă verde în cioc, stând pe ramura unui copăcel în plin soare... Ducea firul pentru a-și face cuib, probabil, dar firul fiind verde s-ar
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
interesează, mai ales, este formula filmică propusă de autori. Povestea lui Baasar - un câine vagabond acum, odinioară câine la o stână, împușcat de un hingher și care refuză să se întrupeze - conform credinței - în om. Căci lumea oamenilor este lumea urii, a violenței, a trădării, a lucrurilor efemere ce alterează adevărul și veșnicia. " Filmul spune o poveste mai curând simplă, dar prin stilul ei noi dorim să-i propunem spectatorului o cale spirituală, să-i atingem sufletul, să-l invităm să
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
pună în mișcare mulțimea. El își menține opinia despre caracterul economic al antisemitismului, precizînd că "curentele contemporane ale antisemitismului au apărut în țări, ca în Germania timpului nostru, nici o separație socială nu mai există între creștini și evrei. Și, totuși, ura a izbucnit, adusă, ca totdeauna, de criza economică". Într-un alt capitol, Al. Claudian consideră că "antisemitismul este la el acasă în țările sărace și în epocile istorice bîntuite de sărăcia crizelor economice". Și apreciază, tot păstrîndu-se pe postamentele puse
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
strînsă dintre criza economică germană și popularitatea lui Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente. Hitler, obsedat de ura contra evreilor, ar fi expresia tipică a neputinței intelectuale și a ambiției sufletești. Cartea lui Al. Claudian din 1945 a fost reeditată de dl Constantin Schifirneț în colecția, de el dirijată, "Ethos" a Editurii Albatros. E o bună inițiativă, întregită
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
particula "prieten". Feluriți "tovarăși de drum literar" îi anticipau strălucita carieră cu mult timp înainte ca ea să fi luat ființă (poate trebuie să mai așteptăm?). Se ghicea încă din prima proză inconfundabilul stil "tupanian". Personalitatea era pe deplin formată: "Ura de pe atunci colaboraționismul și o făcea din tot sufletul său de oltean care nu se joacă nicicînd cu sentimentele." Și, din așa o ură, nu putea ieși decît un scriitor excepțional, de un exemplar curaj etc. etc. Pînă și scriitorul
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
mai așteptăm?). Se ghicea încă din prima proză inconfundabilul stil "tupanian". Personalitatea era pe deplin formată: "Ura de pe atunci colaboraționismul și o făcea din tot sufletul său de oltean care nu se joacă nicicînd cu sentimentele." Și, din așa o ură, nu putea ieși decît un scriitor excepțional, de un exemplar curaj etc. etc. Pînă și scriitorul ar trebui să reacționeze negativ la astfel de laude stîngace. Oricum, fanii lui Marius Tupan pot găsi la sfîrșitul volumului, într-un grupaj de
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
se va putea trece ușor. Apele se tulbură în cealaltă jumătate a volumului, supraintitulată A fi european. Se înțelege că asta înseamnă apărarea valorilor naționale în războiul contra dilematicilor și revizuitorilor, împinși de-a valma în tabăra dușmană. Bătălii incorecte, ură și însingurare, lovituri pe la spate - cam așa arată lumea literară românească postdecembristă în viziunea lui Eugen Simion, un excelent om de cultură care perseverează într-o postură antipatică, sfătoasă în sensul rău al cuvîntului. Răfuielile au directețea invectivei cîteodată (atunci
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
singurătăți, scriitura sa ilustrând ceea ce noi am numit monolog confesiv-reflexiv, exemplar în contextul nihilismului antropocentric al modernității. "Ruptura" ca "metaforă obsedantă" a eu-lui său biografic, dar și al celui artistic, este conformă, apoi, unui alt fenomen psiho-spiritual universal, acela al "urii de sine". Demonstrându-și înrudirea profundă cu moralismul clasic, Cioran reiterează, astfel, un topos al culturii și civilizației; ne gândim la crizele de identitate, dintre care cele religioasă, etnică și lingvistică sunt inconfundabile în cazul său. Întrucât "cel care scrie
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
Nicolae Manolescu Sînt tot mai neliniștit, în ultima vreme, de ura pe care o simt mustind în subtextul unor articole, cu sau fără caracter polemic, interviuri sau pur și simplu notițe redacționale, aruncate într-un colț de pagină. Am crezut totdeauna că orice se poate discuta sine ira et studio, pe
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
stau deloc așa. De vină e, desigur, naivitatea mea. Mi-o asum, ca să zic așa, neavînd încotro. Dar, de înțeles, nu înțeleg de ce nu putem să nu ne urîm de fiecare dată cînd opiniile ne despart. Dintre multele manifestări ale urii intelectuale, aleg, nu chiar la întîmplare, unul singur. În Convorbirile literare de la Iași, numărul din februarie, dl Sorin Comoroșan, membru de onoare al Academiei Române, biolog de reputație internațională, atras de filosofia științei, îi acordă d-lui Ion Beldeanu un interviu
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
nu chiar la întîmplare, unul singur. În Convorbirile literare de la Iași, numărul din februarie, dl Sorin Comoroșan, membru de onoare al Academiei Române, biolog de reputație internațională, atras de filosofia științei, îi acordă d-lui Ion Beldeanu un interviu din care ura se revarsă ca o apă neagră. Nu e prima oară cînd dl Comoroșan urăște. I-am citit și alte intervenții asemănătoare. Unele propoziții sînt reluate aidoma în interviul din Convorbiri. Problema d-lui Comoroșan, "om cu concepții profund liberale", dar
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
și simplu profesiunea de diplomat, acceptînd în mod absolut oportunist funcția de ministru de Externe; nu de ambasador, dar de ministru de Externe!" Oare de ce s-o fi chemînd oportunism acceptarea ministerului în locul ambasadei? Nu e nici o logică aici. Doar ura, de care aminteam, hrănită din invidie sau din frustrare sau din complexe. Nu, n-am terminat. Mi-a venit și mie rîndul. Aflu că pierd teren, ca toți profitorii de pe urma regimului Constantinescu (habar n-aveam că am profitat cu ceva
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
urmă, demn să mă alătur unor Constantin Bălăceanu Stolnici, Horia Bernea, E. Simion, Răzvan Theodorescu și altora într-o carte despre România și care astăzi mă găsește trădător și impostor. Iertat să fiu pentru caracterul oarecum personal al exemplului de ură pe care l-am ales. pare să fi devenit o instituție națională.
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
ce nu prea aveau idee cum arată o conversație "pe text" cu un cenzor sau cu un securist. Hemoragie de procurori naționali, lumini călăuzitoare și dizidenți. Habar nu am pe unde stăteau ascunși înainte. Oricum, a fost o revărsare de ură, violență și agresivitate pe care îmi va fi greu să o uit. Și mai ales insultele la adresa poporului căruia, din păcate, îi aparțineau, dar cu toată lehamitea și deruta care mă încercau, n-am vrut să cedez. Din moment ce drumul pe
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
s-au vrut faruri călăuzitoare, alții au ocupat toate ecranele fără să propună nimic, nu puțini s-au murdărit între ei mai rău chiar decît a izbutit să o facă fosta securitate. Diverși scriitori nu sînt străini de valurile de ură și intoleranță care s-au abătut asupra unei populații zăpăcite în primii ani postrevoluționari. Și nici de imaginea falsă pe care o are o parte din lume despre slujitorii acestei profesii. Nu trebuie să uităm faptul că, la un moment
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mai poate forma niciodată, pentru că niciodată nu a existat. La fel ca în Casa spiritelor a peruanei Isabel Allende, ceea ce face să meargă mai departe complicatul angrenaj al familiei Valldaura este locuința lor, spațiul sacru ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze,/ Reziduuri ale unor dureri neegale, ca marea/ Trecînd dezgustător prin meduze;/ Urme de plîns ale unor ființe/ Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Culorile extreme sînt cele mai sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului; realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
dar nimeni patriotismul! În ce mă privește, nu cred nici pe departe că Funar e nebun. Asta e partea plină a paharului. Partea goală e că, la un moment dat, el va da seamă pentru dezordinea sistematică, pentru incitările la ură interetnică și pentru abuzurile "în numele limbii române" petrecute sub privirile impasibile ale unei clase politice tembele și iresponsabile. Evident, patriotismul lui Funar mizează, ca la bâlci, pe reacțiile viscerale ale populației needucate, refulate, prăbușită sub nivelul de trai al oazelor
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
jos. Cred că în România este o asemenea îngrozitoare sărăcie, o asemenea îngrozitoare degradare fizică, încît apelurile noastre la analiză și la uitare agasează omul obișnuit. Dragă Doina Jela, cărțile tale demonstrează că, cel puțin în ultimii 60 de ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se poate trăi într-un sistem care funcționează în baza unei scheme de ură organizată de sus pînă jos. Credeți că iubirea se poate organiza la fel? Cînd au organizat ura comuniștii o
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
România este o asemenea îngrozitoare sărăcie, o asemenea îngrozitoare degradare fizică, încît apelurile noastre la analiză și la uitare agasează omul obișnuit. Dragă Doina Jela, cărțile tale demonstrează că, cel puțin în ultimii 60 de ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se poate trăi într-un sistem care funcționează în baza unei scheme de ură organizată de sus pînă jos. Credeți că iubirea se poate organiza la fel? Cînd au organizat ura comuniștii o făceau tot în numele iubirii
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
la uitare agasează omul obișnuit. Dragă Doina Jela, cărțile tale demonstrează că, cel puțin în ultimii 60 de ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se poate trăi într-un sistem care funcționează în baza unei scheme de ură organizată de sus pînă jos. Credeți că iubirea se poate organiza la fel? Cînd au organizat ura comuniștii o făceau tot în numele iubirii, nu? Așa că, Doamne păzește. Nu cred că iubirea se poate organiza și nici nu cred că trebuie
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se poate trăi într-un sistem care funcționează în baza unei scheme de ură organizată de sus pînă jos. Credeți că iubirea se poate organiza la fel? Cînd au organizat ura comuniștii o făceau tot în numele iubirii, nu? Așa că, Doamne păzește. Nu cred că iubirea se poate organiza și nici nu cred că trebuie organizată. Iubirea trebuie lăsată să existe, și-atîta tot. Orice organizare a sentimentelor este la fel de malefică. Să ne
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]