6,525 matches
-
mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia nimenea!". "Să mori tu?", strigară la unison trei băieți la fel de oacheși ca bătrânul. Hai s-o vedem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la spate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Multă apă! Nu arde nimic, Karin - tante. Cum? Înseamnă că eu nu sunt normală. Adu repede apă. Repede, repede. Arde Troia în flăcări! Gerard încercă din nou să-i ia găleata din mână și s-o imobilizeze, și atunci ea urlă ca din gură de șarpe: Ajutoor! Mă omoară! Săriți ! 11. Atunci Gerard o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
controla. Nu știam pe atunci că dominația minții nu era decât un stadiu în evoluția conștiinței mele și era timpul să trec la stadiul următor, care era o urgență. Trebuia să fac ceva și nu prea știam ce. Corpul meu urla de durere, dar eu nu aveam timp să-l ascult, conștientizam că nu sunt bine, dar mintea mea domina totul și îmi striga surd, mai mult, mai mult, mai bine, ai de plătit datorii, de făcut aia și aia, nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cale, nașei mele Lăcrămioara și lui Dragoș că a plecat la plimbare în acel sat. Doamne, câtă bucurie am mai experimentat eu în c=teva secunde, în care am pășit pe picioarele mele fără să mă doară. Îmi venea să urlu de fericire, mi se întâmpla practic un miracol și nu-mi venea să cred. Corpul durere a fost învins, iar eu reușisem mult mai simplu decât mă așteptam, îmi recăpătasem viața înapoi, viața pe care mi-o doream, fără dureri
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
exteriorul lor și sunt puțini cei care vorbesc despre dorințele lor, despre sentimentele și responsabilitățile lor. Vedem și discutăm de orice, dar nu discutăm de ceea ce se află în spatele măștii, de sentimentele și delicatele energii emoționale în stare latentă, care urlă și așteaptă să erupă ca un vulcan ce mocnește de mult timp. |sta este interiorul nostru de care trebuie să ne ocupăm mai mult, de multe ori ating punctele delicate și subtile care se află în spatele măștii și mulți nici
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vorbească din nou. Cum bine ați auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți...Până la urmă, însă, ne-am hotărât să-l punem în fruntea voastră pe... Pe cine credeți voi că a hotărât Dumitru...Îmi vine să urlu de ciudă. Degeaba m-am zbătut eu să-l punem pe cine merită. El o ținut-o hojma să-l punem pe... Nu întrece măsura, Pâcule! Așa am hotărât, așa facem și pace! Auziți voi pe cine l-o pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îmi clănțănesc dinții în gură...Nu mai pot face nici un pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici un pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
două frunze și-o lăcustă“, ținti la fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se pe jos de râs. Manevra se dovedi inspirată: grație marelui strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui Bach că poate, până la urmă, Îi va dedica din nou Împăratului Simfonia a III-a, Eroica. Împăratul se pregătea să dea ordinul final și ceru liniște cu un gest larg. Toți tăcură. În timp ce se gândea ce pedeapsă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă pe cineva la duel. Petrece timp cu anarhiștii sau măcar cu călăul din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla acum la picioarele lui Întrecea cu mult ca ordin de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată. — Iată armata mea! urlă el. America, ia aminte! Cu mâinile făcute pâlnie În fața gurii, Începu să strige la cei de jos: — Atențiune! Atențiune! Nimeni nu-i dădea Însă atenție omulețului agitat de la etajul zece. Doar câțiva Îi făcură cu mâna, iar cineva prinse a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări franciscani, cu glugile pe ochi, se iviră În spatele lui și, cât ai zice Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dumneavoastră... (cuvinte care nu pot fi reproduse de o editură respectabilă)... Piața se umpluse de huiduieli. Câteva obiecte au zburat spre capul Înnobilat de chipiu, iar polițistul a dispărut după parapet, urmărit de un cor de Înjurături. — Huooo, curcane! a urlat unul. — Asta știam și noi, băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de picioare, trăgându-i Înapoi În case. — Atenție, cadeee! a urlat Guido, iar un aparat de aer condiționat s-a făcut fărâme la picioarele noastre, Într-un nereușit atentat kamikaze. Poarta unui bloc s-a deschis și În cadru s-a ivit un frigider Înaintând bălăngănit pe colțurile bazei, urmat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încet În furcă. Parc-au trecut ore sau ani, dar au fost numai clipe. Podeaua e udă, apa care s-a scurs a format deja o băltoacă. Telefonul Începe să sune din nou, iar spinarea neagră-i tremură, ca și cum ar urla În somn, străpuns de-un coșmar. Din spatele celeilalte uși a camerei se aud pași. Ridic privirea să văd cine va intra, dar atunci, ca și cum visul și-ar consuma de fiecare dată combustibilul În același punct, mă trezesc. — Interesant. Mai vezi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
printre miliardele de stele verzi care s-au ivit atunci am distins parcă și o mică scânteiere de culoare mov, născută din atingerea noastră. Când mi-am revenit, eram Întins pe jos. Uite bosonul! Pune mâna pe el, că dispare! urla tata, pe care șocul ciocnirii Îl aruncase Într-un copac, unde stătea cu capul În jos, ca o rufă atârnată la uscat. — Unde? am Întrebat, Încă zăpăcit din cauza izbiturii. — În tufa de stronțiu, puiule, a spus mama, care Încerca să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a prins a-și deversa din nou lumina hepatică prin Încăpere. Am luat o Înghițitură din sticlă și am Încercat să fac instrucție cu câteva gânduri indisciplinate. Ceva din tonul Lui nu-mi plăcuse. Aș fi preferat o confruntare, să urle, să se răzbune cumva; În schimb, Îmi descrisese al naibii de clar situația. El nu putea crea un personaj mai bun, eu nu aveam un viitor decât alături de El, deci unul dintre noi trebuia, la un moment dat, să cedeze. Mai mult
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
până în 17 decembrie. Mă întorceam din oraș cu 2 sticle de vin sub manta. La poartă ofițerul de serviciu: „Mai repede, mai repede. Adunarea pe platou!”. Nici nu veniseră toți când, la ora 19:00, în fața frontului, ofițerul de serviciu urla: „Alarmă!”. În tropot de cizme, trecând prin dormitor și lăsând sticlele, pornesc spre rastel. „Mai repede, mai repede!”, se aud strigătele ofițerilor. Rapid, în timp record, suntem încolonați pe platou, cu tot echipamentul. Au început să circule zvonurile. Nu e
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
Naggie. — Mă gîndeam la Kiki. Mi-e groază cînd mă gîndesc că trebuie să-l iau acasă, la sfîrșitul săptămînii, deși mi-e atît de dor de el. Cum Îl lași un pic singur, cum provoacă un nou dezastru. Acum urlă Întruna să i-l aduc pe bunicul din Detroit. — CÎt costă avionul? — Nu e vorba numai de bani. Tatăl meu pune mereu tot felul de condiții, caută pretexte - pur și simplu nu vrea să vină. Am impresia că se teme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mulți ani de așteptare sterilă, viitorul său intrase În criză de timp. Dar față de trecut avea de plătit unele polițe, simțea nevoia unei revanșe, fără să știe cum și-ar putea-o lua. Îi venea să deschidă fereastra și să urle către lumea Întreagă tot ce avea pe suflet, adică: TÎMPIȚILOR, MI-AȚI DISTRUS VIAȚA! Un gest desigur pueril. Or, tocmai despre asta nu se spunea nimic În demisia sa, ceea ce-i procura un sentiment de amară frustrare. Stilul ei cursiv
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]