2,433 matches
-
dans stacatto în ritmul „boabelor de ploaie”, pe care bătrânețea în slow motion se străduie să nu-l uite, păstrându-l întruchipat în șuieratul vântului în inimă. Cântul său e închinat fructului matur, împlinit. El înalță „statuie dragostei... ca monștrii urletelor de șacali să nu se încumete să o dărâme”. O poezie decantată, sublimată în esențele sale, devine summum-ul experiențelor filozofice de-o viață. Cititorul e uimit de adâncimea gândirii creatorului nepereche. El se adresează materiei indiferente, curge împreună cu ea
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
de secole. Totul era acoperit de ierburi și mușchi, iar printre trunchiurile seculare crescuseră tufișuri. Pe alocuri înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
groapă de gunoi - o muzicuța veche își află stăpân 12 zi ploioasa - două lebede albe înoată alături 13 noapte cu stele - dinspre capita cu fan iarăși chicoteli 14. vechiul felinar - noapte de noapte luna îl luminează 15 nechezat de cai - urletele lupilor rămase-n urma 16 vechiul fanar- o băsma uitată în cuiul din grinda 17. frunză căzută- bătrânul pășește pe de-alături 18 toamnă târzie - o salcă-nflorită trezind nostalgii 19 râuri de sudoare - înotând în lanul de grâu secerătoarele
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
la creier și-o dau în capu’ hălora dă la cantină! În timp ce răcnea însă, o altă rază îi topi unul din incisivii de aur de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns chilug îi zbârnâi o voce destul de ciudată cu rezonanțe metalice: - Ascultă aici, băi, neevoluatule, dacă nu vrei să-ți
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
la creier și-o dau în capu’ hălora dă la cantină! În timp ce răcnea însă, o altă rază îi topi unul din incisivii de aur de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns chilug îi zbârnâi o voce destul de ciudată cu rezonanțe metalice: - Ascultă aici, băi, neevoluatule, dacă nu vrei să-ți
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
din 1 Decembrie 1918 a rămas adânc întipărit în conștiința și ființa neamului românesc. Au fost momente de neuitat încărcate de adânci sentimente de emoție, lacrimi, bucurie și fericire deplină, saluturi și îmbrățișări frățești și camaraderești, însoțite de țipete și urlete de bucurie și veselie. Oamenii aveau în ochi râuri de emoție și fericire. Se îmbrățișau unii cu alții, dansau o „horă mare“. În inima celor prezenți vibra inima întregii țări, iar pe buzele tuturor era un singur și drag cuvânt
VENIŢI LA ALBA IULIA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344544_a_345873]
-
slavă Domnului, asta-i românească - deocamdată!), nu uit să pun sare gemă „groasă” din Ucraina și... tot așa. Cînd e gata, ies la masa de sub salcie și mănînc mămăligă cu brînză italiană (formagi grattugiati, Grana Padano) pe fondul sonor al urletelor, chipurile bizantine, din microfonul Bisericii din apropiere. Nu-i nimic, tot n-am fost eu în concediu: îmi închipui că mă aflu pe malul Bosforului și ascult muiezinii din minarete chemînd credincioșii la geamie: Lia-illiaha il- Allahu Muhammad Rasul Ulla
O DIMINEAŢĂ COSMOPOLITĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348217_a_349546]
-
pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
Mi-am amăgit conștiința îndurerată cu motive puerile, că ce-am făcut, am făcut bine. Mulțumit de „argumentele” pledoariei mele, am încercat să adorm liniștit, fiind frânt de oboseală. N-apuc să plutesc în apele lui moș Ene, că niște urlete înfiorătoare din apartamentul vecin m-au scos din această plăcută plutire. Vaietele de alături îmi zdrobeau creierii, ca niște ciocane. Soția, năucită și ea, mă roagă aproape plângând: vezi ce se-ntâmplă alături! Mormăind, m-am îmbrăcat și m-am
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
I-arunc și lui un os. Și- al doilea, și-al treilea, și-al patrulea - Începe să latre. Fiecăruia i-arunc un os. Camera goală începe să urle. Gol eu însumi Făr-de nici un os Mă înmulțesc într-un ecou al urletului și răsun, răsun, răsun. Vasko Popa ” Replică - Rezon Fondul magic ale acestei scriituri Este sufletul meu. Voi credeți în suflet? El nu este o scoarță de copac, Nici miezul alb al mărului, Nici sămânța, este, cum spun chinezii, Ceea Ce Nu
VAKO POPA de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361817_a_363146]
-
țigăncile te scoală din morți... Băi, uite că vin fetele. Nu trebuie să audă nimic. V-am zis că nu vreau să se știe că m-am culcat cu o țigancă, e clar? Au schimbat subiectul și au primit cu urlete și râgâieli cele câteva fete sosite. S-au giugiulit în grup, fără prea mari ifose și mai apoi, pe fondul consumului de alcool, „șezătoarea” s-a încins: bârfe, bancuri, lăudăroșenii, promisiuni năroade, râs necontrolat și înjurături. Toate, în cuvinte triviale
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
în care să-i public pe elevi, pe tineri. Trăind într-o lume egoistă, a nonvalorilor, într-o dictatură care nu se mai termina, m-am salvat prin scris. Astfel nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine. Scrisul a fost urletul și jeletul, melopeea mea, catarsisul prin care am avut tot timpul sentimentul că voi ajunge la un liman. Vacanțele, duminicile, sărbătorile au fost zilele în care mă regăseam pe mine, în povestirile, în poeziile, în romanele și piesele de teatru
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
Reaprins din magmă eul se regăsește iar pe sine. Asasin plictisit, tu ucizi timpul, zdrențuind carnea în plăcerile vieții, ai străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
și ieftine, o țară cu „moși crăciuni”, săraci lipiți, cu traista goală, ori „moși crăciuni” turmentați, bâjbâind pe la uși, ca să ceară ceva, nu ca să dăruiască, trăiește an de an, la sărbătorile iernii, nopți de coșmar, cu bufnituri de petarde și urlete sălbatice „asortate” cu milogeala ritmurilor manelelor tânguitoare, iar la Paște cu trăiștile pe la uși. Sunt terne sărbătorile în casele cu debarale goale, unde stăpânesc singurătatea, oamenilor cărora le bate vântul prin buzunare. Sărbătoarea ne-a fost prădată și de sărăcie
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
le suporți în trecere), îți vei pleca fruntea și te vei simți inferior. Unii zic că enclavele sunt majoritare și probabil că e adevărat. Dar nemaiputând comunica între ele, neputându-se uni și acționa în front comun, sunt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii îi ascunde, vrând să îi facă muți și invizibili. Caută să le discrediteze eforturile, îi bruiază și descurajează sistematic, ca într-un plan perfid menit să convingă ca verticalitatea aici e imposibilitate și povară. Uneori reușește. Enclavele
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
CERȘETORUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului La colțul străzii, stă un cerșetor, amforă-n frig, mimând un biet decor, își scutura de ierni omătu-n suflet, strângând în pungă chinul, fără urlet. L-au strâns în lanțuri noduri de cearceaf, scriind cu sânge dezvelit, un epigraf, pe ale străzii lespezi dulci, de cretă, iluzii prinse-n fum de eprubetă. Ploua cu toamne peste ochii goi, udând amaru-ntins prin glod de foi, el
CERȘETORUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365207_a_366536]
-
mare . Acum plajă-i pustie, nu mai e soare, doar scoici au rămas pline de sare, vântul ce bate, îți trimite chemare , numele îți rostesc spre înalta zare. Pescăruși mă îngână cu strigăte câinii în pustiu latră, se ceartă în urlete, Grîul de afară mă învăluie, luna e ascunsă în norii ce dăinuie. Nimeni pe aici, doar valuri puzderie, vântul ce bate mereu mă și sperie. Eu ncă mai sper să te intanlesc , că din întâmplare să te regăsesc . Să ne
UNDE EŞTI TU ? de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365220_a_366549]
-
de sine dar, la vederea pantofilor, s-a înnegrit la față: - Derbedeule...ți-ai bătut joc de pantofii mei, mi i-ai distrus! - V-am spus că nu sunt lustragiu de meserie... Ceea ce a urmat este greu de descris. Un urlet tragi-comic a făcut dovada predilecției d-lui Constantin pentru vocala “O”, fie în asociație cu vocala “a”, fie cu vocala”u”, fie asociindu-le pe toate trei în asemenea împrejurări. Reacția în lanț fusese declanșată de pietrișul zgrunțuros din pantofi
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
orașului, ca o pasăre de pradă privind, și ascultând, ca să știe unde să coboare și să înfașce biata vietate, ce i se încredințează temporar. Niciodată nu este impresionat de modul în care este chemat. Poate auzi cântecul păsării spin sau urletul de disperare, ce mai imploră o amânare de câteva zile sau ore, sau i se aruncă în vârtejul înghețat. El, Gerul Pstiitor, nu cunoaște îndurarea.Vede doar diferența dintre strigătele cleor care vor să pornească împreună cu el, spre libertatea absolută
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
de-a fi îndrumat pașii proaspătului biped pe terenul virgin al artei. Putem oare să ne închipuim ritualurile omului primitiv (ceva foarte asemănător cu cele ale șamanilor și ale magilor africani ori polinezieni), lipsite de aspectul decorativ al țopăielilor și urletelor, ce se vroiau dans și muzică? Căci, în mod sigur homo ludens l-a precedat și apoi a coexistat cu homo sapiens... „Dar”, se poate obiecta, „de ce să ne oprim la neîndemânatecul om primitiv, când păsările, de exemplu, se zbenguie
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
o bate. Soarele, mi-a prins în brațe ochii dulci ai dimineții, toropind sub vrăji de ațe tot pustiul tinereții. Vântul, mi-a bătut la ușă și-am deschis a cărții suflet, un toiag ardea-n cenușă încălzind al vieții urlet! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: SCARA VIEȚII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SCARA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366301_a_367630]
-
urlase toată noap- tea. Câinele și-a condus stăpânul pe ulti¬mul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pă¬mânt peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii - acum urletul îi era pu¬ter¬nic, sfâșietor... Vlăduț a rămas lângă mormânt după ce Hobza a fost îngropat, abia acasă Hob- zoaica a văzut că n-a urmat-o. Nici eu, pierdut printre oameni și cu gândul la moșu’, n-am observat
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
un camion venind cu viteză dinspre Câineni, l-a luat în plin, bietul de el era, așa cum am spus, surd și orb... După ce a ieșit de sub mașină, s-a ridicat repede, s-a scuturat de praf și a scos un urlet prelung... Hobzoaica l-a cercetat cu luare-aminte, nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul. De altfel, a mers pe picioare până acasă, iar seara a mâncat bine ținând seama de ce pățise, Hobzoaica i-a dat mămăligă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
văzduhul Și-n ritmuri zarea geme în zgomot a pustiu, Pe dealurile pârjolite crește miros de moarte Și viața-n plină viață miroase a sicriu. Cad pe alocuri pene cu tot cu aripi frânte Purtând sub greutate și puf de păpădie, În urlete de groază se așterne-ncet și noaptea, Iar plumbul fără zgomot se zbate în sicrie. Cad lacrime șuvoi spălând de sânge zarea, Curg râuri gri de aripi și puf de păpădie, Se-așterne-ncet tăcerea și geamătul dispare, Iar pașii grei de
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]