900 matches
-
englezești. Așteptam acel ceva cu care ne obișnuiserăm, așteptam acea senzație de ușurare că tata se va ridica din nou din fotoliu, își va lua pălăria și se va urca în Studebaker-ul său. Dar el stătea aici fără să se urnească din fotoliu, fără să ne adreseze un salut sau o vorbă și, când plecam de acasă, mama se așeza pe taburetul verde alături de el, asculta propozițiile tatei, pe care le cunoștea fiindcă le auzise încă de pe vremuri de la tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă - mama, ca și când nici nu s-ar fi urnit din loc, în spatele tejghelei prăvăliei, tata frământând aluatul pentru cozonaci în bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Arată mai rău decît În realitate, crede-mă. Norman ajunsese Între timp la marginea habitatului și studia cei o nouăzeci de metri de teren deschis care-l separau de DH-7. — Cum arată? E liber drumul? — Liber, confirmă Beth. Norman se urni din loc. Mergea cât de repede putea, dar avea senzația că se mișcă cu Încetinitorul. Curând simți că nu mai are suficient aer și Înjură. Ce s-a Întâmplat? — Nu pot să merg repede. Se uita tot timpul spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a sesizat asta. Îl intreabă: “-Ce te-a apucat să-ncepi lucruri din astea de neînțeles care nu pot stîrni decît mirare și spaimă? Se spune că omul le înțelege abia atunci cînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dansatoare exotică“ cu care s-a însurat. Și care îi ajunge femeii numai până la brâu. După ce stăteam întinsă o vreme, îmi venea să mă duc la baie. Îmi lua cam o jumătate de oră ca să-mi adun energia să mă urnesc din loc. Parc-aș fi avut plumb în picioare. După ce mă duceam la baie, tot ce mai eram în stare să fac era să mă întorc, clătinându-mă, în pat. Îmi promiteam să stau întinsă numai cinci minute, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Owl, În aceeași perioadă cînd frații Englekling Încercau să-l ungă pe Mickey - Întîlnirea cînd au dat pe cioc tărășenia cu pornografia. Tipul de la Închisoare continua să sporovăiască. Jack Îi Închise telefonul În nas. Cazul Nite Owl Începea să se urnească. CAPITOLUL 57 Ed o conduse pe Lynn Bracken acasă, vrînd să mai facă o Încercare cu ea Înainte de a o aresta. Lynn a protestat, apoi a acceptat. Avusese parte de o zi Încărcată - cu serul adevărului, cu antiserul, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a explodat în muzică, mai ales la difuzorul din spatele meu. L-am rugat să o dea mai încet, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cele mai nepotrivite ore și-l întreb dacă pot să-l văd și e gata, de parcă m-ar fi așteptat până atunci; tu lucrezi, pentru tine meseria și dorul ăla al tău de-a scrie te înghite și nu te urnește nimeni. Îmi spune că mă iubește și nu i-o cer eu; și tu n-ai făcut-o niciodată. Râde tot timpul, nu e întunecat și apăsat de probleme ca tine, mă târăște după el la teatre, spectacole cu muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ne oprim pe drum să mâncăm. — O! am făcut eu pe ecran. — Mami, vreau să rămân să văd sfârșitul am spus în afara ecranului. — Nu se poate. — Bine, spuse tata. Ni s-a dat ordinul de marș. — Eu nu mă urnesc, spuse bunicul. Îmi place. — Să știți că o să-l chem imediat pe directorul sălii, spuse femeia din spatele nostru. Shirley se trase mai aproape de mine și spuse: Ce-ar fi să rămâi aici în noaptea asta? N-am chef să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se întoarse în pat, încercă să-l urnească pe Roddy, nu reuși și, neavând de ales, se întinse lângă spatele lui. Încercă un timp să-și așeze brațul peste umărul lui: dar la fel de bine ar fi putut îmbrățișa un bloc de marmură. Se trezi în gemete puternice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cameră mare, fermecătoare, luxoasă. Era fermecător de luxoasă. Era mare și luxoasă. Ca să fiu sincer, puțin îmi păsa ce fel de cameră era. Probabil nu-i interesa nici pe cititorii mei. Mai bine să trec peste toate astea și să urnesc lucrurile. O trase agresiv spre pat Nu, nu era bine. Nu voiam să sune a viol. O trase cu blândețe spre pat Prea moale. O atrase spre pat Se așeză pe pat și o trase agresiv spre el „N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când am Împins ușa turnantă ca să intru, aceasta a rezistat. Am Împins-o tot mai tare, până când Întreaga mea greutate s-a concentrat asupra ei, iar fața aproape că mi s-a lipit de ușă, și abia atunci s-a urnit. Când a Început să se miște, a lunecat mai Întâi ușurel, ceea ce m-a făcut s-o Împing cu Îndoită putere. Dar de cum a prins ceva viteză, enorma ușă de sticlă a țâșnit pur și simplu din loc, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă loc și am simțit cum ochii ei continuă să mă cutreiere. Într-un sfârșit am reușit, din fericire, să Înșfac blana și să o trag cu grijă spre mine. M-a Încercat impulsul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la ceas și-i spuse: — Lasă-mă să cobor aici. Dar el spunea În continuu: Ai răbdare o secundă. Nu suporta să cedeze În fața altor șoferi. Dacă scîrba aia mică din față ar... Isuse! Numai tipii ca el... Mașina se urni. Apoi intră În alt blocaj În Fleet Street, În drum spre Strand. Căută o cale să iasă din el, dar străzile laterale erau blocate de șoferi care avuseseră aceeași idee. Bătea ușor darabana În volan, repetînd: „Fir-ar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
degetele și fața. Taci, Vivien, și-o aminti Viv spunînd. Amintirea era la fel de clară, după tot acest timp - clară și cutremurătoare - mîna ei care o strîngea, gura care Îi spunea, Vivien, taci. — Slavă Domnului! spuse Reggie, cînd Începuseră să se urnească din nou În direcția opusă. Parcă spuneai să nu atragem atenția asupra noastră. De ce naiba au fost necesare toate astea? Ești bine? Ea nu răspunse. Simțise scrîșnetele ambreajului, mersul Împiedicat Înainte și Înapoi al mașinii prin toate fibrele, mușchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș prefera asta? Am noroc să am o slujbă cu totul, chiar una de formă. Cu tine lucrurile au stat altfel. Dacă ai fi fost În situația mea - dacă ai fi avut trecutul meu, vreau să zic... Nu putea fi urnit din ale lui. Începu să culeagă cîte ceva de pe plajă: pietre, cioburi de porțelan, scoici și oase. Nu vreau să discut despre asta, zise el cînd văzu că Fraser Încă așteaptă să spună ceva. E plictisitor. Dar spune-mi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dificil deținut de-aici? Întrebă Hammod repede. Care a fost cel mai mare ticălos? Dar domnul Mundy refuză să mai fie atras În conversație. Își desfăcu brațele și-și Îndreptă spatele. — În regulă, zise el, În momentul În care se urni. Acum ar trebui să vă terminați masa. Haide. O luă Încet prin sală, șchiopătînd ușor, din cauza șoldului. Giggs și Hammod rîdeau zgomotos. — E-o hahaleră al naibii de blîndă! zise Hammond, cînd domnul Mundy nu mai putea să-l audă. O bomboană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu, zise Mickey. Nu putem să dăm cu banul. Pentru Dumnezeu, Kay! Ar putea... Se uită la Viv. S-ar putea să mori, adăugă ea. — Nu-mi pasă! — Kay, zise Mickey, și cînd aceasta nu răspunse, se Întoarse. Dubița se urni cu o smucitură și porni mai repede ca Înainte. Viv se lăsă din nou jos. Acum nu mai simțea hurducăturile, i se părea că e undeva, suspendată. Credea că, pierzînd atîta sînge, probabil că Începuse să plutească. Ca prin vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
banii cu care porniserăm la drum erau ai unei prostituate, iubita dragului de Cașiș. Următorul proiect a Întrunit Însă unanimitatea grupului, angajându-ne Într-un joc al consumismului din care, până la urmă, am ieșit destul de câștigați. Tot Andreea ne-a urnit și de data asta: Întoarsă de la București, unde filmase câteva clipuri publicitare, ne-a propus, eram cu ea și cu Sorin În Billa, să facem cumpărături după o anumită regulă: să alegem numai produsele promovate printr-o tombolă, un „răzuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chirugicale pe mâini și, eventual, cu măști pe față. Nu era o idee rea, pe mine chiar m-a amuzat, nu atât proiectul, cât confirmarea fetișului bănuit. Dar nu ne simțeam În stare nici măcar de-atâta. Nu ne-am putut urni, am continuat fiecare ceea ce Începuse peste vară: eu - filmul cu Sorin, Leac - poeziile, Andreea - proiectul cu emigranții, avea mult de montat. Eram În criză de idei și de bani, grupul Își continua prelungita-i pauză. Nu era, cel puțin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Adelin la masa noastră, se apleacă și-i șoptește ceva la ureche, Adelin dă din cap, Îl aud spunând: - Nu se poate, Îmi pare rău, domnu’ senator. Cheful nostru are un moment de recul, nici eu nu știu cum să-l mai urnesc, mă tot Întreb unde Întârzie restul conspirației. Încet-Încet, Pârvu Își revine, are deja două linii la bord și o grămadă de alcool, simt că-și dorește mai mult, nu știu Însă cum să avansez propunerea. Îmi vine o idee strălucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini În podea. Vroiam să-i cer fotografia. Dar cum? și mai ales - În fața avocatului și a grefierului. Ce să-i spun? Nu mai rămînea nimeni care să aibă nevoie de ea, pentru mine era esențial. Plecarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
opri brusc și urmă o tăcere grea ca un bolovan. Te uitai la el, vedeai că e mare, că ți-a închis drumul, că nu mai puteai merge înainte și te întrebai ce mai puteai să faci! Cum să-l urnești, să-l dai la o parte? El rosti totuși, dar nu ca să-l înlăture, ci să mai pună parcă încă unul deasupra: "Acum comuniștii nu par necesari, zise el. Dar va veni timpul când viața fără ei va deveni imposibilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși formai numărul, îi auzii însă numaidecât glasul. "Matilda, scuză-mă, te-am trezit din somn?" "Nicidecum!" "M-ai așteptat? E ceva grav, o să-ți povestesc..." Tăcere. Ei da, tăcere, i-o cunoșteam, era inutil să încerci să i-o urnești. "Te iubesc, îi șoptii, noapte bună!" Și închisei fără regret că o lăsam astfel, deoarece aceste tăceri ale ei începuseră să-mi impună și o invidiam și în-cercam s-o imit: la tăcere, tăcere și jumătate... Numai că ale ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]