744 matches
-
ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai e frig; Karl, numele lui Carol cel Mare, ajunge sub forma krali (=rege) În toate limbile slave, dar și În română (crai) și maghiară (kiraly); Th. Roosevelt este un președinte american mare amator de vânătoare și de atunci toți ursuleții de pluș din America se numesc Teddy; Bolivarul, Napoleonul și Ludovicul sunt monezi (unele Încă mai circulă); amiralul englez Vernon a fost poreclit mai Întâi Grog pentru că purta o manta ordinară din gros grain, iar când nu a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
câteva săptămâni. Dar într-o seară de luni, s-a întâmplat să fie amândoi în birou în același timp. Hilary scria un interviu cu o veche prietenă de la Cambridge, o actriță care tocmai publicase o carte despre colecția ei de ursuleți de pluș, în timp ce Peter și adjunctul lui încercau diverse formule de tehnoredactare pentru prima pagină din ziua următoare. Când trecu prin fața lui în drum spre automatul de cafea, se opri să arunce o privire critică. — Asta nu m-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se liniștească lângă bătaia unei inimi. Mi-e dor să-mi atingă Eric fața cu gurița și să-mi simt apoi toată fața umedă, mi-e dor să
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu prea cred. Dar vaza aia chinezească a mamei, de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
În ambele categorii, așa c-am unit coloanele. Am tras mai multe linii verticale paralele care-au depășit marginile hîrtiei trecînd pe fața de masă, le-am intersectat, am pus puncte și abia atunci a reieșit că prima necesitate era ursulețul pentru copil care, dacă-l dai pe spate, spune mama. La o adică ar fi putut fi Înlocuit cu păianjenul de plastic care țiuie dacă-i dibui guguloiul situat În abdomen și apeși cît poți de tare. Imediat ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Noua Zeelandă sau Guinee. Aș rămîne oricînd oriunde, cu excepția Indiei, țărilor arabe și României. M-am Întors de fiecare dată la Otopeni În binecunoscuta existență de o mizerie fascinantă, paradis al realului magic, deoarece scrisul a funcționat ca o capcană pentru ursuleț. Asta-mi place să fac, și nu o pot face În altă parte. O altă țară ar presupune mai Întîi să trăiesc acolo cel puțin treizeci de ani ca s-o Învăț cît mai bine. Iar după treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd spun abisal mă gîndesc că mai adînc nu se poate. Este bine că avem, În sfîrșit, Într-o lume atît de zbuciumată, o certitudine, ceva fundamental, chiar dacă-i singura și aparține unui domeniu nu atît de important ca salvarea ursulețului koala. Căci să dublezi fals pînă-n suflet de femeie kilometri de bandă de-o falsitate situată dincolo de orizontul cunoașterii, iată steaua strălucitoare a psihiatriei pentru mase. Singurul lucru rămas neîmpins pînă la refuz, spre deosebire de toate celelalte pedale ale derizoriului absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poșetă, nu i-o fi plăcut modul lui de exprimare, poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel Își dau seama cu cine au de-a face odată cu noi, cînd privim ursuleții de pe bancheta din spate a mașinii Îndrăgostiților asasini, așadar candoarea mai există chiar și-n inima lor, e noapte, ei se iubesc, fîșÎie pe autostradă ca-n Wild Heart, doar că Oliver Stone are mai puțin umor decît Lynch, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vine orgasmul șiroaie. * Amanda Sthers, Chicken Street, Editura Echinox, 2006. POVESTEA GELATINEI* În sfîrșit, o carte care mi-a plăcut. N-am mai citit SF de 35 de ani, și m-am simțit deodată copil, dar n-am mai găsit ursulețul. În viitor Însă-l voi găsi, căci vor exista două planete unde vor trăi descendenții coloniștilor tereștri: Viridis, cu o comunitate „neo-rousseeanistă”, și Stellaris, pe care viețuiește o societate tehnologică, „Înregimentată”, ceea ce nu e bine. Personajele sînt multe, dar expresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Marina Darvari. - Nu. Nu cred că ne-am cunoscut. - Dar nu e vorba de mine. E vorba de o fetiță, un fel de nepoată de-a mea. O fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț, nici o jucărie, din toate câte i-au dăruit rudele și vecinii, nu o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în genunchi lângă ele, să le miroși, să le spui că sunt frumoase și că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari i-am văzut de departe, vreo doi ursuleți s-au rostogolit ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
te așezi în genunchi lângă ele, să le miroși, să le spui că sunt frumoase și că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari i-am văzut de departe, vreo doi ursuleți s-au rostogolit ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Mă pregătesc, prieteni, să urc din nou pe creastă, să pășesc pe acea cărare îngustă pe care mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și alte frumuseți. Viperele s-au mai dezmorțit și ele, probabil. Dar nu-mi iese din cap întâmplarea de acum, cu zmeii. Unde și cum au dispărut
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e milă de el... Mai bine ciuperca... Încercă de câteva ori, dar nu nimeri nicicum. Ceea ce nu-l descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte ? întrebă acesta, cerându-și bănuții cu palma întinsă. — Nouă din zece, propuse Petrache. Te prinzi ? Bătrânul se ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înșirați pe perete se răsturnau și încremeneau cu capul în jos. Bătrânul rămase cu gura căscată și cu mucul de țigară lipit de buza de jos. Petrache îi dădu înapoi pușca și-i făcu loc Auricăi, să-și poată primi ursulețul de pluș. Târgul începuse să se întunece. Obloanele se trăseseră, ghicitoarele din corturile colorate șterseseră zațul de pe fundul ceștilor de cafea, cerșetorii ologi își recăpătaseră sprinteneala și porniseră spre casă, călușeii înlemniseră cu ochii goi, lanțurile celui mai tare om
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Petrache privi cu un aer satisfăcut cum Aurica își îngroapă fața în păpușa moale. „Ți-e frig ?“, întrebă. Ea văzu în asta un îndemn și-l luă de braț, și încă atât de strâns, încât putu să țină, mai departe, ursulețul la piept cu ambele mâini. De la Moși începeau marginile cu case. Asfaltul se despărțea în străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de beton, șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mi-aduc aminte. Când mirosea a portocale era Crăciunul. Aveam un prun în fața blocului, visam să dea portocale... Întunericul se îngroșase. Un firicel de vânt muta frigul dintr-o parte în alta. Aurica se strânse mai tare între bărbat și ursulețul de pluș. Petrache simți din nou căldura care-i făcuse inima să se mute, zvâcnind, când înspre creștet, când înspre pântec. — Veneam aici când eram puști, spuse, cu vocea tremurând și respirația tot mai grăbită. Arătă spre cabina macaralei : De
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zise. Eu am făcut asta de zeci de ori. Te uiți în sus, orice-ar fi. Eu urc după tine, la o treaptă distanță. Dacă ți-e frică, vorbește, spune orice, dar nu te uita înapoi. Își descheie haina, îndesă ursulețul de pluș și trase fermoarul, lăsându-i doar capul afară. Îi făcu semn fetei s-o ia înainte, ea privi spre gâtul lung al macaralei de care, ca un fel de coloană vertebrală, stătea lipită scara, apoi se prinse cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
interval de 15 minute. Apoi, subiecții privesc un desen animat de 15 minute: cel privit de copiii din GV prezintă un personaj implicat în mai multe scene de luptă fizică, cu săbii și pistoale; grupul GN vede o povestioară cu ursulețul Winnie the Pooh. După vizionare, este evaluat comportamentul fiecărui copil din punct de vedere al nivelului de agresivitate. Rezultatele arată că, la copiii din grupul GV, numărul gesturilor violente a crescut considerabil în cel de-al doilea interval de joacă
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
inventează rock'n roll-ul, arta lui "zgâlțâie și rostogolește", care înseamnă de asemenea, în argoul american, "a face dragoste". În viața reală, avem de-a face cu un băiat de nădejde care-și iubește mama, pe Dumnezeu și țara, colecționează ursuleți de pluș și nu pune niciodată gura pe "licoarea diavolului". Însă când se află pe scenă, cântărețul se transformă într-o fiară. Senzualitatea sa animalică, celebra mișcare a șoldurilor, felul de a apuca piciorul microfonului, de a se apleca vrând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fine, de la ce i s-a tras lui Mazilu oprirea Proștilor... de la Municipal, în 1962: de la fata lui Ceașcă, naivă, care și-a întrebat tatăl ce-i aia curvă!) și autorul acestor rînduri. O carte tristă și inedită. Cavadia și ursulețul După ce s-a terminat tradiționala manifestare, prestigioasă, la care am avut cinstea să fiu invitat (Festivalul de umor Valentin Silvestru), am mai rămas o noapte-n orașul Reșița, deoarece aveam cursuri, a doua zi, în apropiere (la Timișoara) și n-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pe noi, parcă, într-un mod definitiv... Seara, îmi zic, hai să mă revanșez: îl invit pe confrate la cină, la un restaurant care părea ademenitor. Intrăm, nici o masă liberă! Doar una, aproape de intrare, avea un consumator mai ciudat un ursuleț de pluș, destul de mare (abia încăpea în scaun...). Hotărăsc să stăm acolo. Mirciulică însă, spre seară, nu știe nimeni de ce, devine iritabil. Ideea de a consuma într-o asemenea companie, e clar că nu-i surîdea. După ce ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fost, acum stau eu aici! Stați și cu el, că e simpatic! Dacă ți-e simpatic, ia-l de bărbat! a continuat disputa, amicul. Gluma e deplasată, domnule! Pe de altă parte, aici îi place lui să stea! Aici consumă ursulețul, în fiecare seară! E clientul casei!... Și eu unde consum? Lîngă el! Nu e o companie degradantă, nu?!... Există oameni mult mai... Lasă considerațiile, că dacă vroiam filosofie, apelam la Liiceanu! Liiceanu? Nu vine pe la noi... Nici eu, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
filosofie, apelam la Liiceanu! Liiceanu? Nu vine pe la noi... Nici eu, dacă nu pleacă urîtul ăsta de la masă! Cu o expresie scîrbită pe figură, bolborosind ceva de genul "a vorbit unu' frumos foc!", chelnerița a luat de-o mînă pașnicul ursuleț și l-a așezat pe bar, cu spatele la noi. Eu abia așteptam să comand ceva mi se făcuse, brusc, foame și sete; n-am apucat... De ce stă bestia aia, cu spatele la mine? Întoar ce-l, să mă privească-n față, dacă are
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]