25,587 matches
-
o treaptă fără să urci o treaptă, e mai plăcut la coborâș, e mai bine la vale. nu ești trist, nu plângi cu lacrimile urșilor clanului abenaki, care se cristalizează în chihlimbar, scoți din desaga-fără-fund o optime de măr sălbatic uscat și înfuleci pe cinste, astfel prinzi puțină vlagă pentru dru mulețul tău lung și întortocheat. șase în al patrulea loc: trece pe lângă tine un roi de albinuțe superpolenizatoare. nu te sperii de ele, de zgomotul multelor lor perechi de aripi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vei purta rochia albă subțire, vei reuși să te faci nevăzută, vei reuși să evadezi din privirea amenințătoare a dușmanului tău, vei reuși să pășești către gră dina paradiziacă a dragostei celei noi, cu gust de migdale și de prune uscate, vei reuși să te transformi o vreme într-o libelulă pe care sabia nu o poate tăia pentru că aerul bătut de aripile ei se face instantaneu diamant. nouă în al treilea loc: puterea sufletului tău trebuie să dureze, chiar dacă o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă acestea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu una mai elastică, mai ușoară, cu care să poți naviga mai rapid printre aceste stânci colțuroase, urmărit uneori de oștirile dușmanilor tăi. e vremea să schimbi învelișul tău gros, bătătorit și ud, de piele de vacă galbenă, pe unul uscat și proaspăt, ca un așternut apretat. îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză și vei pluti, ușurat, mai departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sau să nu te învârți pe loc, îi înveți să lucreze în echipă, soarele mare te arde, te mai scalzi din când în când și mai bei din apa dulce și rece, mai mănânci câte o optime de măr sălbatic uscat, nu mai zărești nici un mal, te orientezi după umbra ta pe plută. șase în al cincilea loc: după o navigare lungă, dar fără peripeții notabile, cu vreme bună și lac oglindă, colorat, reușești să îndrepți pluta ta de nuiele către
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o tehnică specială. Să nu consumi prea mult. Să ajungă la toți. Să te gândești și la colectiv. Așa. E rușinos, dar trebuie să vă spun că, atunci când mi-a venit rândul, n-am reușit să înghit pastila. Aveam gâtul uscat, sau ceva mai strâmt, amigdalele inflamate. Nu știu. Umilința însă o țin bine minte. Cum tanti aia a țipat la mine, băăăăă, nici atâta lucru nu știi! Mi-a altoit probabil și una după ceafă, să se ducă pastila fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot. Căutam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva, decât doar punctul fix, spre care este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși gura răutăcioasă a lumii ar putea spune acum - dacă n-a și spus deja - că acesta era, pur și simplu, un nebun, ca atâția alții
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toți bieții pacienți, dar, la suprafață, o fac solemn pe deștepții! Ei bine, în așa fel procedându-se, situația lui Osvald, nu după mult timp, se agravă vizibil. Cu toții știm că o cangrenă reprezintă o necroză a țesuturilor. La cangrena uscată, zonele atinse de boală mor, pentru că sângele nu mai ajunge la ele, astfel țesuturile nemaiputând fi oxigenate. Dacă nu ajung să fie tratate în timp util, de cele mai multe ori țesuturile se infectează și, în consecință, se instalează cangrena umedă. La
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele cu suflet uscat cum se leapădă de nemărginire, cum singurătatea poposește cuminte În crizantemele cu gust de toamnă”(...) Din program: A fost pe ecran poza regretatei Răduța Vasilovschi. Din volumul de antologie de poezie „Artă sfâșiată” face parte și d-na Răduța Vasilovschi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală a acestor flori divine. Ne-am prezentat, spunându i despre rezervarea făcută cu câteva zile În urmă. Era la curent cu acest lucru. Mai Întâi am intrat În biserică, pentru a vedea mormântul domnitorului Petru Rareș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este plăcut și se simt bine, când știu că au adunat de toate și sunt pregătiți pentru a trece iarna. Grâul și porumbul pentru a face făină, vinul așezat în butoaie, tot felul de fructe și legume pregătite în conserve, uscate sau păstrate proaspete, murături și multe altele de care se bucură ochii, atunci când intri în beciul unui gospodar și le vezi frumos și cu grijă așezate pe polițile bine fixate de-a lungul pereților. Această bucurie o simțeau și cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a spus: : Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se spală pe dinți, se îmbracă în fugă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spală pe dinți, se îmbracă în fugă, mama ei stă lipită de perete, cu un pachet, probabil cu mâncare, se enervează, își dă seama că își descarcă nervii pe biata femeie, îi atinge ușor obrazul, parcă ar atinge o hârtie uscată, trebuie să ajungă în oraș, să-l traverseze pentru a-și lua lucrarea de diplomă, să facă un duș, să pună ceva pe ea și la ora opt să fie la Universitate. "Aș vrea să încep examenele cu lucrarea dumitale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca într-o peșteră.... Bărbatul ei stă zile în șir ca o stană de piatră, ca aerul stătut dintr-o încăpere, stă așa, uscat și părăsit de viață, din când în când își aduce aminte că ar vrea să spună ceva, atunci se ridică și se plimbă prin oraș cu timpul mort după el, oamenii se minunează de o astfel de arătare, unii îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din această câmpie par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat, s-a așezat lângă trupul uscat al Mariei cu speranța că va putea trece în moarte așa cum a trecut Maria, după o febră cumplită, în timp ce ea cânta la pian. Își mișcă cu greu degetele, închide ochii în timp ce își desenează clapele pianului în creier și începe să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea, a mângâiat-o pe față, a aprins o lumânare, așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pian, unul și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate acestea, și trupurile uscate ale stareței, ale mamei și Mariei înșirate pe lespezile de piatră, toate acestea sunt familia ei, viața ei, au făcut parte din viața ei, dar ea a încălcat interdicția de a părăsi peștera doar la anumite ore ale zilei, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]