2,329 matches
-
lui fundamentală la natura domeniului politicii internaționale. În cartea sa The Twenty Years’ Crisis 1919-1939 (1939), Edward Hallett Carr (1892-1982) se angajează într-o critică susținută la adresa idealismului interbelic, promovat de marea majoritate a statelor occidentale. Acest model de gândire utopică, susține autorul, este cel care a grăbit izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939, deoarece nu avea nimic în comun cu realitatea politică internațională a momentului, ignorând o serie de principii definitorii ale acesteia. În primul rând, wilsonianismul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
americani și, mai ales, argumentele acestora împotriva separării între principiile de organizare ale sferei interne și cele ale sferei externe, precum și fascinanta legătură între suveranitate și anarhie. Această pierdere a ușurat misiunea asumată de Carr în a denunța „naivitatea idealismului utopic”. Pentru recuperarea acestei secvențe, vezi scrierile lui Brian C. Schmidt. Fără a intra în detaliile diversității pozițiilor liberale în domeniul politicii interne, merită menționat articolul lui James Richardson în care acesta analizează tensiunea existentă între dimensiunea politică (democrație) și cea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru înțelegerea diversității de la locul de muncă și poate oferi baza schimbării organizaționale. Ne-am îndepărtat cu mult de lumea modernă a cărui precursor este Taylor, cel cu care am început acest excurs prin teoriile privind organizațiile! Constructivă și critică, utopică și realizatoare, postmodernitatea este o stare în care presupozițiile moderniste au fost subminate dar, în același timp nu generează (încă!) o psihosociologie a organizării care să reflecte pertinent realitățile sociale ale timpului nostru. CUVINTE-CHEIE: Management științific; birocrație; legitimitate și autoritate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
être partiale, passionnée, politique, c’est-à-dire faite à un point de vue exclusif, mais un point de vue qui ouvre le plus d’horizons”. Și G. Călinescu vorbește nu o dată de necesara agresivitate a criticii. Critica cea mai „olimpiană” (noțiune utopică în fond) și cea care se ocupă numai cu studiul valorilor clasice și consacrate, încă trebuie să fie aptă de polemică, așa cum cel mai pașnic om trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa ei. Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mediu îi era dragă lui Berdiaev dovedește a nu-l fi citit pe acesta, care (greșit sau nu, e o altă chestie) se îngrozea de această idee și o anunța ca pe un Apocalips. Deci, printre mijloacele „ideale” (dar nu utopice) ale polemicii, ar fi și acesta: între studiu și divinație, a-l prefera pe cel dintâi. august 1973 POEZIA ROMÂNĂ LA 1971 1. Fiți, vă rog, de acord să căutăm împreună genul proxim și diferența specifică, pentru poezie, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
suficient ca toate acestea să fie difuzate democratic de către presă și, mai ales, de către televiziune, iar problema avortului ar fi anulată, rămânând totuși, așa cum trebuie să fie, o vină și, prin urmare, o problemă de conștiință. Toate acestea sunt oare utopice? Este oare o nebunie să ne gândim că o „autoritate” ar putea să apară pe ecrane făcând reclamă la tehnicile „alternative” de a iubi? Ei bine, cu siguranță că nu bărbații cu care polemizez aici ar trebui să se sperie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scapă nici o ocazie de a se arunca cu noblețe în apărarea unei întregi serii de cauze de-acum recunoscute de întregul corp al intelighenției ca fiind drepte: nu contează dacă până ieri el însuși le refulase, le ignorase, le considerase utopice și nepopulare. Una dintre aceste cauze este reforma închisorilor. Târât de un fel de raptus, intelectualul italian mediu, știind că se află total, fără discuție, de partea rațiunii, imediat ce găsește modalitatea de a o face, nu întârzie să-și exprime
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în ură, cât și în fraternitate. Il Mondo, 11 aprilie 1974 M. Daniel - A. Baudry: Homosexualii 1tc "M. Daniel - A. Baudry \: Homosexualii1" Doi cercetători francezi au scris o carte pedagogică despre homosexuali, menită să înlocuiască în chioșcuri (desigur, la modul utopic) lucrările similare cu caracter erotic, de scandal, comercial etc. Este o carte ce se prezintă ca fiind onestă, clară, exhaustivă, democratică, moderată. Și, efectiv, așa și este. Contrar obiceiurilor mele de critic (însă aici este clar că nu mă prezint
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
imaginea unei lumi paralele, unde domnia rațiunii, curmând de timpuriu o evoluție demonică și alienantă, întemeiase paradisul terestru. Astfel recuperat, trecutul poate fi validat ca model al viitorului pentru o Europă aflată în impas. Într-un moment în care literatura utopică era dominată de negație și mizantropie, autorul reînnoadă firul tradiției clasice, care îi era familiară, după cum o dovedesc numeroasele similitudini cu scrierile lui Thomas Morus, Tommasso Campanella și Francis Bacon. Interesul volumului Memorii este, în primul rând, documentar. Experiența scriitoricească
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
DCL, I, 410-411; Presa muncitorească și socialistă din România, vol. III, partea I-II, București, 1971-1973, passim, vol. IV, București, 1978, passim; Réthy Andor, Váczy Leona, Literatura maghiară în limba română. 1830-1970, București, 1983, 275, passim; Mircea Popa, Proiecte literare utopice, AST, 1988, 8. G. H.-T.
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
este Tudor Ardeleanu, singura, de altfel, care se pare că a fost pusă în scenă. Personajul principal este un idealist absolut, șeful ,,partidei tradiționale”, care vede pretutindeni valori ireductibile, precum binele și adevărul, și își exercită voința de a împăca utopic idei mai vechi cu altele noi și chiar reușește în oarecare măsură. Eroul își caută, în același timp, echilibrul afectiv, alături de femeia pe care o iubise încă din copilărie, în mod paradoxal, adeptă ferventă a celuilalt tip de idealism, socialist
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
De la Hanu Ancuței - operă de răscruce - până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în sfârșit la coincidența vieții cu cartea, pe care o
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
explicat este de ce atât de multe planuri bine intenționate, menite să ridice nivelul condiției umane, au eșuat atât de tragic. În cele ce urmează, doresc să propun o explicație convingătoare a logicii ce stă În spatele eșecului unora dintre marile proiecte utopice de inginerie socială ale secolului al XX-lea. Voi argumenta că cele mai tragice episoade de inginerie socială organozate de stat sunt consecința unei combinații peruicioase a patru elemente, toate necesare provocării unei dezastru În sensul cel mai deplin al
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
noi ordini. Credința În modernismul extrem nu ținea seama de frontierele politice tradiționale, putînd fi Întâlnită de-a lungul Întregului spectru politic, la dreapta, la stânga, dar mai ales printre cei care voiau să folosească puterea statului pentru a determina schimbări utopice ale obiceiurilor de lucru, ale vieții și comportamentului moral al oamenilor și a viziunii lor asupra lumii. Această abordare utopică nu era periculoasă În sine. Când anima planurile unor societăți parlamentare liberale, deci ale unor țări În care planificatorii trebuiau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
spectru politic, la dreapta, la stânga, dar mai ales printre cei care voiau să folosească puterea statului pentru a determina schimbări utopice ale obiceiurilor de lucru, ale vieții și comportamentului moral al oamenilor și a viziunii lor asupra lumii. Această abordare utopică nu era periculoasă În sine. Când anima planurile unor societăți parlamentare liberale, deci ale unor țări În care planificatorii trebuiau să negocieze cu cetățeni organizați, putea stimula reforma. Combinația primelor două elemente devine potențial letală numai atunci când acestora li se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fi o pledoarie anarhistă Împotriva statului Însuși. Statul, după cum demonstrez În nenumărate rânduri, este instituția controversată ce stă la baza libertăților noastre, dar și a lipsei noastre de libertăți. Teza mea este că anumite tipuri de stat - conduse de planuri utopice și având un dispreț autoritar față de valorile, dorințele și obiecțiile locuitorilor lor - sunt Într-adevăr o amenințare mortală la adresa ființei umane. În afară de aceste situații extreme, dar frecvente, avem posibilitatea de a evalua judicios beneficiile anumitor intervenții ale statului În raport cu costurile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai ușor, conform unor planuri centralizate, pe termen lung, iar producția era uniformă și constantă, Înlăturându-se astfel una din cauzele importante ale fluctuației veniturilor. În plus, acest mediu crea un teren lizibil ce facilita manipularea și experimentarea. Acest vis utopic al silviculturii științifice era, desigur, doar logica imanentă a tehnicilor folosite. Nu a fost și nu a putut fi vreodată pus În practică. Au intervenit atât factorul uman, cât și natura. Topografia teritoriilor și evenimente imprevizibile precum incendiile, furtunile, schimbările
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
va exista nici o porțiune pe unde trupele să nu poată trece ușor”. Există, desigur, multe orașe care respectă, În linii mari, modelul lui Descartes. Din motive evidente, majoritatea dintre ele au fost proiectate Încă de la Început ca orașe noi, deseori utopice. Acolo unde nu au fost construite prin decret imperial, ele au fost concepute de fondatorii lor astfel Încât, suprafețele dreptunghiulare uniforme și repetitive ce le constituie să favorizeze dezvoltarea lor. Un exemplu de așezare cu structură de tip grilă este imaginea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Chicago la sfârșitul secolului al XIX-lea (figura 9), dar la fel de ilustrative sunt și Philadelphia lui William Penn sau New Haven. Figura 9. Harta centrului orașului Chicago În jurul anului 1893. Din punct de vedere administrativ, planul orașului Chicago este aproape utopic. Fiind alcătuit din linii și unghiuri drepte și repetitive, el oferă posibilitatea unei aprecieri rapide a ansamblului. Nici chiar râurile nu tulbură prea tare simetria continuă a așezării. Pentru un străin sau un polițist, este relativ simplu să găsească o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
statul modern Încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, prin intermediul personalului său birocratic, să creeze un teren și o populație care să aibă exact acele caracteristici standardizate pe care le poate monitoriza, număra, evalua și administra mai ușor. Scopul utopic, imanent și niciodată atins al statului este acela de a reduce realitatea socială haotică, dezordonată și În continuă schimbare de la picioarele sale În ceva care să semene mai bine cu grila administrativă În care Își Înregistrează observațiile. Mare parte a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mari transformări au fost cele inventate și aplicate de cea mai puternică instituție a societății: statul. Până nu de mult, abilitatea statului de a impune societății proiectele sale era limitată de ambițiile sale modeste și capacitatea sa mărginită. Chiar dacă aspirațiile utopice către un control social bine coordonat Își au originea În gândirea iluministă și practicile monastice și militare, statul european al secolului al XVIII-lea era Încă, În mare măsură, o „mașină de extracție”. Este adevărat că, mai ales În perioadele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care să se poată clădi (dis)utopiile. Ne vom Întoarce la premisele modernismului extrem, Însă este important să precizăm mai Întâi că multe dintre calamitățile susținute de stat În secolul al XX-lea au fost opera unor conducători cu planuri utopice grandioase pentru societatea lor. Se poate identifica un utopism extrem-modernist de dreapta, iar exemplul cel mai grăitor În acest sens Îl constituie, cu siguranță, nazismul. Tot În această categorie pot fi incluse și vasta acțiune de inginerie socială din perioada
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de a o transforma. Ei și-au dorit să folosească această putere pentru a determina schimbări uriașe În ceea ce privește munca, obiceiurile, stilul de viață, conduita morală și viziunea oamenilor și au lansat ceea ce Václav Havel numea „arsenalul ingineriei sociale holistice”. Aspirațiile utopice per se nu sunt periculoase. După cum remarca Oscar Wilde, „o hartă a lumii care nu menționează Utopia nu merită nici cea mai mică atenție, fiindcă ea omite tocmai țara În care debarcă Întotdeauna omenirea”. Viziunile utopice eșuează atunci când aparțin unor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ingineriei sociale holistice”. Aspirațiile utopice per se nu sunt periculoase. După cum remarca Oscar Wilde, „o hartă a lumii care nu menționează Utopia nu merită nici cea mai mică atenție, fiindcă ea omite tocmai țara În care debarcă Întotdeauna omenirea”. Viziunile utopice eșuează atunci când aparțin unor elite conducătoare nepreocupate de democrație și de drepturile civile, care vor folosi, cel mai probabil, puterea nelimitată a statului pentru a le realiza. Mai mult, rezultatul e catastrofal atunci când societatea supusă experimentelor utopice este lipsită de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întotdeauna omenirea”. Viziunile utopice eșuează atunci când aparțin unor elite conducătoare nepreocupate de democrație și de drepturile civile, care vor folosi, cel mai probabil, puterea nelimitată a statului pentru a le realiza. Mai mult, rezultatul e catastrofal atunci când societatea supusă experimentelor utopice este lipsită de capacitatea de a organiza o rezistență fermă. Ce este, așadar, modernismul extrem? Cel mai bine Îl putem defini ca o versiune puternică (Unii ar putea spune chiar „rigidă”) a Încrederii În progresul științific și tehnic ce a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]