21,874 matches
-
ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără să-și modifice expresia feței, izbucni în râs, un râs exasperant, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în cameră trasă la patru ace. Se ghicea că era satisfăcută de genul de viață pe care o ducea. Automat, duse la gură degetul arătător de la mâna stângă. Se afla oare aici fetița grațioasă, vaporoasă, îmbrăcată într-o rochie neagră, uzată, cu care mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului? Fetița asta cu aerul dezinvolt, copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de când pune piciorul în facultate și până pleacă, ci și de prin locurile pe unde se preumbla cu afaceri domnia sa. Așa că nu mi-a fost greu să aflu că tocmai se pregătea să tragă un nou tun, cu niște calculatoare uzate luate de la o firmă care le casa. În acte erau achiziționate ca fiind noi-nouțe, firește. Dom' director trimisese actele de achiziție și ordinul de plată bancară către firma respectivă, iar omul cu care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid. Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri și lentilele ochelarilor groase cât două discuri de frână, păream bunicul tuturor contabililor. În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat pe un scaun. Când ușa liftului s-a deschis, s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Adrian Petrescu (n. 4 iunie 1976, Cluj-Napoca) ilustrează tipul de scriitor autentic, ancorat, dincolo de mode și clipe efemere, într-un Olimp luminat de seninătate și echilibru. În timpul săptămânii, când nu se ocupă cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a-și menține silueta, aleargă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te facă erou, scîrnăvie, mîncătorule de rahat. — Roja a făcut pe șeful, Curistule, așa cum face el întotdeauna, zice Gulie, cel mai tare a simțit-o pe pielea lui Tîrnăcop, nu-i așa Dendé? Corvoadă în toată regula, unelte vechi și uzate, o betonieră care scîrțîia din toate încheieturile, antichitate, piesă de muzeu. Am schimbat cinci curele pînă am terminat toată șandramaua. — Mare ștengar Roja ăsta, zice admirativ Curistul, privind în aceeași direcție, abia acum înțeleg cît de tare a dus dorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până se pierde În masa de oameni. Deși e abia octombrie, e foarte frig și ploile reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decis să nu mai iasă În oraș până când foamea Îl va purta din nou către gura metroului. Astăzi, miercuri 12 aprilie, ora 9 dimineața, soarele mângâie maghernița, și intră prietenos prin ușa larg deschisă, Încălzindu-i plăcut lui Antoniu trupul uzat, și Îmbătrânit Înainte de vreme. Câinele lui Ben a năvălit În Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și, În momentul În care cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus niște cartoane pe care să doarmă, o pătură uzată, un chibrit și câteva lumânări. E o femeie inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face să fie și mai sensibilă la suferințele celorlalți. I-a dictat un scurt ,,cod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
exaltare pe care n-am mai trăit-o de mult; niciodată, vă spun cu mâna pe suflet, nu m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajută pe Froehlich să descifreze mai bine comportamentul uman - ceea ce sper că le va ușura viața celor care nu au o exiență atât de ordonată, ca tine. M-am uitat În jur: o bibliotecă șubredă, un birou dărăpănat, o saltea uzată. Poate că Dora avea dreptate. Nu m-am referit la felul În care trăiești, prostănacule. Ci la cum stau lucrurile aici sus, drăguțule. Sprijinită Într-un cot, Îmi ciocăni În frunte. Folosește-ți imaginația. Evident, n-avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa pentru tot restul orei. La ora următoare ne-a explicat că fizicul nu avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu inima Încărcată, aproape sărindu-mi din piept, ci mai degrabă lin și făcându-mă să transpir, simțind Înțepătura clară a fricii. Apoi am traversat strada și am intrat În Hotelul Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita ținută minte. Clarion putea trimite acolo un om care să-l intervieveze pe administratorul școlii. Acolo se putea ascunde un subiect bun. Ghidul părea să fi fost cumpărat la mâna a doua. Coperta era foarte uzată și pe pagina de gardă a cărții era lipită eticheta unui librar de pe Charing Cross Road. Reveni la Belgrad. Acolo era o planșă cu o hartă, care se desprinsese, dar nu era numerotată ca filă. Mabel examină fiecare pagină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a merge În salonul privat de la Harry’s Downtown 1, chiar dacă eram În 12 august sau așa ceva și eu știam că nu va fi nici țipenie de om acolo. Eram Îmbrăcată din cap până În picioare În negru, Într-un Lanvin uzat, și aveam În păr agrafa de fildeș a străbunicii mele. Credeam că am o ținută potrivită, dar, când privesc În urmă, e ca și cum aș fi fost Îmbrăcată pentru o Înmormântare - o, mulțumesc frumos, spuse Lauren când Maria reveni cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rog eu! Nu ne ia mai mult de două ore! Te rog! În fotografiile din broșură sunt oameni care țipă, cu mâinile ridicate, într-un montagne russe. În poze sunt oameni care conduc carturi pe o pistă mărginită de anvelope uzate. Alții mănâncă vată de zahăr și călăresc căluți de plastic într-un carusel. Ații sunt prinși de scaunele unei tiribombe. În susul paginii, cu litere mari, de titlu, scrie „Tărâmul Distracției, un loc pentru întreaga familie“. Numai că în loc de „a“-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dă-ți copchilul, fă, la școală; io-te, ai cărțile de la al meu, la internat duci alimente..." Și an de an i-am dat lui Corneluș cărțile mele. Eu, premiant; el, pe la coadă; ce să-i faci ?, învăța de pe cărți uzate. Erau săraci acasă; sărăcie moștenită de la regimul trecut, că ăia nu dădeau de pomană. Vara, cîtu-i ziulica de lungă, alde Vrabie stăteau sub gard la umbră și reclamau la comună pe cei ce mergeau la tîrg cu ceva de vînzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]