1,281 matches
-
fel. Se uita la părul ei bătut de vânt. Stai jos, i-a spus el. Erau primele cuvinte pe care Jina îl auzise adresându-i-le soției lui de la începutul excursiei. Ține-te bine. Când a văzut spuma albă a vâltorii, Drew a tras un chiot. Alice și-a lăsat vâsla între picioare. Toate lumea să vâslească în față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebuia, s-a gândit Jina. Pe lângă amintiri dureroase, mariaje destrămate și brute, exista posibilitatea să-l mai aibă și pe Kevin Bacon în barcă. John l-a ajutat pe Drew să ancoreze barca, în timp ce Danny a întrebat: Când e următoarea vâltoare ? Unde-o să campăm ? Sunt urși pe-aici ? Lei de munte ? Pot să am și eu caiacul meu ? Drew a râs. Stai puțin, a zis el. Câte-o întrebare o dată. Apoi Drew l-a ridicat pe Danny pe-un pietroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care scuipau foc și toate creaturile inventate de armată. Maică-sa nici nu-l lăsase să-și aducă jocurile cele mai tari cu bătăi: Mortal Kombat și Sonic Battle. Munții de gheață și vulcanii din Super Mario erau ca niște vâltori mici, unele de clasa III. Putea să se strecoare printre ei și-n somn. Dar Charlie tot aveau tupeul să-l ia în derâdere. Hai, i-a zis el. N-o lua pe-acolo. Căcat. Sări ! Danny s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cât de tare tremura. Vazând-o pe Alice moartă de frică pe râu, Irene avusese o satisfacție aproape la fel de mare ca și când ar fi aruncat-o cu mâna ei peste bord. Abia aștepta să descopere cum avea să reacționeze scriitoarea la o vâltoare de clasă IV. Ahmad s-a întors din plimbare și-a intrat în cabană ca să se pregătească pentru Salat-ul-Asr: rugăciunea de la mijlocul după-amiezii. Irene îl tachinase o dată spunându-i că petrecea mai mult timp chiar și decât ea ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
asta. Voia să fie primit ca un erou în fiecare noapte când se întorcea acasă. Niciodată nu luase în considerare posibilitatea că, de fapt, el era cel care avea nevoie să fie salvat. Era aproape întuneric când a ajuns la vâltorile de la Rainier. O sclipire argintie iscată dintre copaci i-a atras atenția. Și-a dat seama că era vorba de un bărbat, dar, noaptea, cutele de pe gât unei creaturi par a fi branhii. Plurile pielii iau formă de solzi. Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au trimis deja un avion cu apă. Cel de-al doilea ghid instalase o a doua tabără în josul râului, așa că ei nu mai aveau mare lucru de încărcat în barcă. Pe Danny îl mâncau tălpile; abia aștepta să vadă următoarea vâltoare. Ceilalți s-au dus la toaletă sau stăteau prin preajmă și discutau, iar Danny se ruga să nu li se facă foame sau să-și scoată scaunele pe iarbă. Hei, l-a interpelat Drew. La mulți ani ! Danny a rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Puștiul a refuzat să le dea drumul, iar Mary a chiuit, ceea ce a făcut-o pe Irene să se uite la ea cu o expresie șocată. Stați liniștiți cu toții, le-a zis Mary. O să tragem la mal după ce trecem de vâltori. Sunt sigură că Danny e în stare să ne scoată teferi de-aici. Desigur, Mary n-avea de unde să știe așa ceva. Danny putea foarte bine să-i răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi oprit în loc. Jina s-a aruncat deasupra lui Danny, iar pe Charlie l-a prins cu o mână de vesta de salvare. Restul celor din barcă s-au agățat de frânghii și de cauciuc, de orice se puteau ancora. Vâltoarea care clocotea în jurul lor era atât de zgomotoasă încât Mary n-a auzit nici un țipăt. Sau poate că nimeni n-a scos nici un sunet. Apoi, încet, mișcarea de rotație a continuat; pupa bărcii s-a coborât asupra lor. Mary a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Când Jina s-a întors de la mormântul lui Coy Lansbury, i-a dat răspunsul lui Irene. Nu mai plânge, i-a zis Jina. A terminat cu plânsul. Drew a lăsat-o pe Irene să țină vâslele când au trecut prin vâltoarea de la Devil’s Teeth și-a fost un miracol că femeia nu i-a ucis pe toți. A repezit barca lateral în valuri, a lăsat-o să cadă peste pragul cascadei și-a lovit-o de unul dintre molarii diavolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să aleagă cel mai bun curs. Bărbatul a chiuit când a văzut spuma albă a cataractei, dar Jina a tăcut. Nici măcar Danny n-a îndrăznit să comenteze volumul de apă care se înghesuia să cadă printre bolovanii înghesuiți pe buza vâltorii. Grupul se îndrepta către Black Canyon. Irene se holba ca prostul la pereții uriași de granit care făcea ca partea aceasta sveltă a traseului să capete dimensiuni de pigmeu. Apoi femeia și-a pironit privirile asupra lui Naji, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a plecat capul și-a șoptit: Te rog, a spus el. Am venit să-ți spun da. Jina a închis ochii, dar tot a plâns. Mike călătorise în jos, pe râul Salmon, închipuindu-și că moartea îl pândea la fiecare vâltoare, celebrând viața cu fiecare izbândă. Călătorise până acolo imaginându-și o reuniune plină de pasiune, dar acum era dispus să se mulțumească și cu puterea de-a o face pe ea să se oprească din plâns. Am nevoie de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care, atunci când stăteai în picioare, arăta ca un copilaș, dar când era întins lângă tine, îl simțea aproape ca pe-un adult. Mike ? a spus Danny. După ce Mike a sărit în barca lui Ellis, s-a petrecut ceva ciudat. Prima vâltoare l-a băgat în sperieți, dar, de la a doua încolo, a început să-și închipuiască fața lui Danny înfruntând creasta valurilor și coborând, în viteză, de partea cealaltă. Râul era ca un șir de firimituri pe care Danny le lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simțit mușchii din piciorul lui Drew încordându-se în timp ce bărbatul vâslea către mijlocul râului, l-a simțit cum tremura de fiecare dată când un copac era înghițit de flăcări. Numai puștii au continuat să chiuie când ambarcațiunea a trecut de vâltorile de la Bailey, Split Rock și Big Mallard. Naji a rămas alb la față; Irene îl ținea strâns de mână. În ciuda atmosferei sumbre, râul i-a purtat în jos cu repeziciune, departe de incendii, către cer senin și siguranță. La Whitewater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Naji. Apoi iubitul ei a tras adânc aer în piept și s-a întors către ea. Acum, că aveau câteva clipe la dispoziție ca să vorbească, Jina nu știa cu ce să înceapă. Era ca și cum barca s-ar fi pliat din cauza vâltorilor de pe râu și bucăți din lucrurile lor încă mai zburau pe lângă ei. Duse erau bagajele lor, dus era acel început tandru de relație, duse erau eforturile pe care nu le făcuseră ulterior și duse erau toate cuvintele pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și, încet, a prins să zâmbească. Super, a concluzionat el. În zona asta, râul era tăcut, domol și liniștit până la Elkhorn. Și sigur că viața era exact la fel. Kilometri întregi de apă fără nici o cută, apoi o succesiune de vâltori și bolovani, după care apărea o cascadă sau un vârtej chiar acolo unde nu te așteptai. O altă tragedie sau o altă victorie, urmate iar de-o curgere domoală. Cândva, Jina trăise pentru apa învolburată, acum însă simțea cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Crepuscul Ploiești -Povești și povestiri pentru copii-Universul Poveștilor -Artă Sfâșiată apărută la editura Arhip Art Sibiu -Fântâni de gând prin uni... vers apărută la editura Pim Iași2012 -Însemnele unei tăceri apărută la editura Rovimed Publishers Bacău 2012 </biography> calendar în vâltoare să nu-mi ucizi setea ca la ruleta rusească știu că ți-e frig cea care îți întinde pâine sunt eu chiar dacă alunecă peste noi ferestrele celorlalți ei sunt grăbiți vor bea doar un ceai la masa ta numai eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ziua când mi s-a spus că trebuie să-mi fac formele de plecare în câteva zile. Devenind iminentă confruntarea de la Geneva, pe care abia acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
politice, iar mie îmi revenea îndatorirea de mare răspundere (îndrăznesc să spun, cinstea) de a-l susține la Comitetul drepturilor omului. Am ezitat, îndelung, să scriu despre acest episod diplomatic, în care am fost actorul, pentru a nu intra în vâltoarea ce li se întâmpla celor care îndrăznesc să o facă să spună adevărul despre lucrurile delicate. Deloc paradoxal este faptul că, în vreme ce instituțiile românești susțineau (iar uneori, o și declarau) că drepturile omului sunt respectate, opinia populației era alta; dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
azi și de mâine. Un ziarist numea aceasta "sărăcie cu fața etnică" și nu "naționalism". Împreună cu colegul nostru de la Viena, am fost într-una din republicile din Asia Centrală, aflată în atenția O.S.C.E., ca zonă susceptibilă să fie cuprinsă în vâltoarea evenimentelor din Afghanistanul vecin. Liderii de acolo păreau total indiferenți de ceea ce în O.S.C.E. era considerat un grav pericol infiltrarea talibanilor. Ne-au vorbit de cu totul altceva, de problemele lor de dezvoltare economică. După cum, în Croația, atenția era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Liderii de acolo păreau total indiferenți de ceea ce în O.S.C.E. era considerat un grav pericol infiltrarea talibanilor. Ne-au vorbit de cu totul altceva, de problemele lor de dezvoltare economică. După cum, în Croația, atenția era concentrată nu asupra "stingerii" vâltorilor care cuprinseseră Balcanii, ci asupra momentului, categoric mai îndepărtat, în care Croația urma să intre în Uniunea Europeană. Nu este nimic mai instructiv, convingător și folositor atunci când ești confruntat cu o situație controversată, decât să discuți cu părțile implicate. "Audiatur et
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Aici era vara în toi și un cer încremenit în liniște, ca un smalț albastru. Pe Bărăgan nu plouase de trei săptămâni. Cota apelor Dunării - indicator al tuturor pescarilor, tovarășii mei - era destul de scăzută. Deci, ca să răscumpăr vârtejurile reci și vâltorile de la apa Frumoasei, mi-am îngăduit puțină odihnă și răgazul necesar ca să-mi schimb uneltele; am luat undițele de crap și, cu niște buni tovarăși, m-am transportat la o baltă a fluviului. Cetățenii României cunosc Dunărea din planșele geografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă-nfiori Liceu,- cimitir Al tinereții mele! Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare- Azi nu mai sunt eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
acută s‐o văd, s‐o privesc, s‐o contemplu în căminul cel vechi din satul 26 natal, sat de dor și de duh. Am găsit-o în pridvor cătând spre ulița ce m‐a dus cu ani înainte în vâltoarea orașelor mari ale lumii. Mă aștepta acolo, cu privirea ‐ ncălzită de dorul copilului dus de mult în lume străină, la învățătură și pricopseală! O, ce dureros de dulce m‐a‐ nvăluit privirea ochilor ei, calzi, albaștri și duioși! Am strâns
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de dantelă, și se uită la ei. Iată cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl vom urca, mai apoi. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Adriana Prelipceanu din Iași, strada Străpungerii Silvestru nr.60 să‐și vadă dăruită cititorilor cartea lucrată într‐ o astfel de stare a sănătății sale? Peste 90 de ani avea și profesorul Alexandru Mânăstireanu când a publicat volumul „Călător p rin vâltoarea vremii”, primit favorabil în presa „necentraliz ată”, cu cronici de apreciere semnate de vârstnicii critici literari și scriitori 11 Constantin Ostap și Ion Hurjui de la Iași. Astăzi, Alexandru Mânăstireanu, prezent număr de număr în revista „Academia Bârlădeană” cu cronici de
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]