770 matches
-
acum în vârstă de 34 de ani, care a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a face din această operațiune un succes. Chicago nu era centrul lumii artistice, dar nici vreun ungher troglodit, și în oraș se vânturau destui bani pentru ca un om inteligent să poată convinge o parte să ajungă la el în buzunar. După o perioadă de gândire atentă, a decis să boteze galeria Dunkel Frères. Harry nu avea frați, dar considera că numele dă întreprinderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să hohotească, în continuare pe urmele lor. Un taxi era parcat la bordură, cu motorul și aparatul de taxat mergând, iar cei doi au urcat pe bancheta din spate înainte ca el să îi poată ajunge din urmă. Și-a vânturat pumnul în direcția lor, s-a oprit o clipă ca să strige două cuvinte - „Criminalilor! Criminalilor!“ - și apoi, complet scos din minți, a luat-o la goană pe Seventh Avenue cât îl duceau picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el poate da naștere la îngeri. Ia-l în mână, soră Aurora, și simte focul curgându-i prin vine. Bagă-l în gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ultimilor ani a rezumat totul în amăgitor solitara strigătură de izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lumi nepăcătoase și care, în consecință, nu se frămîntă pentru a fi iertată de alții sau pentru a se uita pe sine. (în paranteză fie spus, cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor. Totdeauna m-au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la gloria pâinii. Toată viața, creatorii de artă nu fac decât să-și construiască absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se par ciudați pentru că vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a venit la noi în clasă un domn pe care doamna îl numea tovarăș și ne-a întrebat care dintre noi mergem la biserică. Pentru a salva onoarea clasei, deoarece nimeni nu voia să răspundă, m-am ridicat în picioare, vânturând și degetele mâinii drepte în aer. Și de ce mergi tu la biserică, măi piciule? m-a întrebat domnul tovarăș. Eu am zis că acolo e frumos, nu scot copiii limba, și că până și Nineta, ca s-o ierte Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Arsene, iar În dreapta Își vor face apariția micile pavilioane anacronice, presărate pe toată suprafața terenului, asemănătoare unor bolnițe mînăstirești, care adăpostesc diferitele secții de psihiatrie și neurologie. Aici domnește o vînzoleală continuă, siluete sprintene În halate grena sau bleumarin se vîntură de la un pavilion la altul; buna dispoziție și lipsa de griji sînt la ele acasă, pentru că moartea este prea ocupată de neurochirurgie ca să mai aibă timp să se mai abată din drum și pe la celelalte secții mai puțin importante. Clientela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aia să te ții scuze și zîmbete și temenele de parcă erau toți oberchelneri și pînă la urmă mi-au dat și un premiu nu pentru că sînt bun pentru că sînt tare gogoși arta nu este o luptă de unul singur toți vîntură termenul ăsta fără noimă prin ziare și prin ședințe auzi autodepășire mă piș pe ea aici nu te bați cu tine te bați cu zece cu douăzeci cu o sută de rechini ca-n junglă trebuie să știi să sfîșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că mergeau la o saună pentru cupluri, În piața Bossuet - mă rog, așa se bârfea. N-am Îndrăznit niciodată să vorbesc cu Anne despre ei, dar Îmi erau simpatici, aveau ceva de social-democrați - nu semănau deloc cu hipioții care se vânturau În jurul mamei noastre În anii 70. Guilmard era un profesor bun, nu șovăia niciodată să rămână după ore ca să ajute un elev aflat În dificultate. Cred că făcea și donații pentru handicapați. Bruno tăcu dintr-odată. După câteva minute, Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi de pisică“. Marea Preoteasă cânta rar, pe nas, datele tehnice din talonul auto al lui El Té, pe care-l sustrăsese din poșeta Annei, vânturând un brăduleț odorizant despre care Începuse să creadă că era de esență divină, Întrucât mirosea din ce În ce mai puternic. Un timp, așadar, cele două mișcări au coexistat, fiecare făcând prozelitism prin metode clasice (promoții, mici miracole, reduceri de prețuri la convertire, răpiri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unul În bătaie, ba cheamă și miliția, după un an-doi se văd pe stradă, se salută, ce s-a ales de tine, măi băiatule, ai tăi ce mai fac? Așa și acum: ridică vesel În aer o mână moale, o vântură leneș câteva clipe, probabil a invitație, așteaptă să-i vină cuvintele pe limbă, nu-i vin, nici noi nu zicem nimic. Eu așez camera pe masă, rămân ghemuit, apoi, până să-și facă Pârvu curaj, pornesc către el, nu știu cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
încă își caută locul ? Inoportun și stângaci pribeag, pendulând încă pe acel prag de erori și victorii, înainte de-a se defini și a deveni. Treapta 22 pe scara Lavater, frumusețea neostentativă, șansa perfecțiunii, spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului pastor, portretist
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
validarea unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu și tovarășul Manole, se pregătește tovarășul Caropol, Șeful, cu turturica geloasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru că situația lui, seamănă al naibii de bine cu situația actuală a poporului român. Ca și el, poporul acesta mai răbdător chiar și decât Iov, stă, vegetează și așteaptă. Ce așteaptă? Uneori nici el nu știe precis, dar prin cap i se vântură câteva cuvinte magice: „zile mai bune". Asta așteaptă! Fără să observe că la toate ferestrele, cei interesați, au pus plase de oțel impenetrabile. O știți pe baba Vanga? încet, încet, ne-o iau bulgarii înainte la orice înseamnă activitate socială
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Vă ajut eu, sunt cardinal. - Mi-am dat seama din prima clipă că sunteți față bisericească. - După ce? - După nas - aveți un nas vulturesc, cu aripioare. Autobuzul se zguduia de râsete, spre disperarea mea. Ei însă îi plăcea teribil să se vânture prin capitală, mai ales cu DAF-urile, noile autobuze olandeze. Vechile polonice pe patru roți mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de alaiul jerpelit, se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iarbă și s-o împletești peste oase peste carne peste pielea de pământ peste pielea de aer peste pielea de roua și fluvii cum să nu-Ți fii cum să nu-Ți vii cum să nu pleci peste pânzele reci vânturate de cine
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1649]
-
Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea a pufnit, brusc, în rîs: "Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu". M-am simțit groaznic, zicăndu-mi că-și bătuse joc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
simte că e de datoria lui să zică și el ceva la obiect: ─ Co-co-to no-si-po! Dar de sus din corcoduș, între ceas și barca de fier menită recreerii celor mici, goală acum și în repaos, dintr-o scorbură prelungă iese vânturându-și aripioarele un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care se deplasa când era mutată de la o arie la alta. Batoza avea multe roți purtate de diferite curele ce puneau în mișcare niște valuri valțuri, niște cai care băteau spicele de grâu. Batoza era prevăzută cu niște suflante ce vântura grâul, totodată mai avea și niște site. Cu alte cuvinte, era de o complexitate colosală pentru acele vremuri. La șasiu avea atașat un proțap de care era agățată când era transportată. Printre toate roțile pe care le avea în componența
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai mie, că doar nu eram un cercetaș de rând? Știam de unde se iau și unde se pun lucrurile. Poate așa a vrut Dumnezeu ori am crezut prea mult că inamicul este slab
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!" 24. Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: "Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, și strîngi de unde n-ai vînturat: 25. mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată ce este al tău!" 26. Stăpînul său i-a răspuns: "Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]