3,550 matches
-
i-o fi spus idiotului că aveam nevoie de două minute și jumătate de viață în plus? Acum, dacă ar vrea, i-aș putea oferi douăzeci, treizeci, două sute de minute de viață, din cele ce-mi prisosesc, ca să și le vîre în cur. Ma gandesc că e foarte plauzibil că acolo unde s-o fi aflînd în clipa de față, să nu-și dorească să mai trăiască nici un minut în plus din te- ribila și stupida lui viața. Cred că problemele
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
rușine să spui adevărul. Mă întreb cum se pedepsește furtul pe care statul îl practică cu nerușinare asupra milioane și miloane de cetățeni, de ani de zile? Acest dispreț profund azvîrlit peste obrazul meu, ca și obrăznicia de a-mi vîrî mîna în buzunar ca să-mi ia bani pentru un alt serviciu decît acela de care beneficiez în mod real, mă lasă mută. Cum să mă apăr? În călătoria despre care pomeneam, amintirile ne-au fost salvarea. De la Sighișoara am mai
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
o șa mare pentru un cur lat toată numai blană și crom și îi ardeau călcâiele să o întindă. I-am zis să o lase moale și să se relaxeze și să sărbătorească nunta lu Tommy. Așa că cineva i-a vârât o bere în mână, dar s-a ferit când cineva a vrut să-i tragă de pe cap scârba aia de șapcă așa că am zis bine, hai jos să-i vedem motocicleta. Mare brânză. Știi tu, când poliția o termină cu
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
Cîtă speranță în ele? Poate nici una. Sau, poate, în acest hocus-pocus cu faptele de viață, tocmai speranța este salvată în ultimul moment. Poate tocmai ea, speranța iese pe o ușă și intră pe alta, iese dintr-o poveste și se vîră în alta, iese dintr-o lacrimă și se rostogolește într-un rîs imens care naște o agitație de bîlci, cu figuri bizare, cu gesturi și haine stridente, așa cum poate să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
litru. Plăti, ieși, urcă în Ramcharger, porni motorul și apoi rămase așa și se uită la construcția ce se vedea în oglinda retrovizoare. Ca și cum s-ar fi gîndit la ce i-ar mai fi trebuit, deși nu asta făcea. Își vîrî degetele înăuntrul manșetei de la cămașă și își șterse cu grijă transpirația de pe ochi. Apoi băgă în viteză, ieși cu spatele din parcare și intră pe autostradă în direcția orașului. Trecu pe Main Street, o luă înspre nord pe Getty Street
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
de la cămașă. Luă un umeraș de haine de pe podea, din spatele scaunului șoferului, îi îndoi capetele și îl îndreptă. Apoi se aplecă, își deschise geanta, scoase din ea o cămașă, îi tăie una din mîneci cu foarfeca, o împături și-o vîrî în buzunar, apoi puse foarfeca înapoi în punga de hîrtie de la Cooperative, deschise portiera și se strecură afară din mașină, prinzîndu-și piciorul rănit de sub genunchi cu ambele mîini și ridicîn-du-l. Rămase locului, rezemîndu-se de portieră. Apoi se ghemui cu capul
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
nu aruncă nici măcar o privire fugară spre partea din față a farmaciei care de-acum ardea și ea. Opri la un motel de la ieșirea din Hondo, își luă o cameră la capătul clădirii, intră și își puse geanta pe pat. Vîrî pistolul sub pernă, apoi se duse în baie cu punga de la Cooperative și îi răsturnă conținutul în chiuvetă. Își goli buzunarele și înșiră totul pe policioara chiuvetei: chei, bancnote, fiole de antibiotic și seringi. Se așeză pe marginea căzii, își
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
fost mușcat de un șarpe. Își stoarse apă peste răni cu un prosop. Își răsuci piciorul în apă și cercetă locul pe unde ieșise glonțul. Erau bucăți de stofă lipite de țesut. Gaura era suficient de largă cît să-ți vîri degetul mare în ea. Cînd se săltă afară din cadă, apa se făcuse de un roz palid, iar din găurile din piciorul lui Chigurh încă mai picura sînge diluat amestecat cu limfă. Își trînti cizmele în apă și se tamponă
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
serviciile ei. Doar de prosoape și săpun. I-a dat zece dolari, iar femeia a luat banii și a rămas nehotărîtă în prag. Chigurh i-a spus același lucru în spaniolă și atunci ea a dat din cap, și-a vîrît banii în șorț și și-a împins căruciorul înapoi pe coridor, iar el a rămas pe loc, a cercetat cu privirea mașinile din parcare și apoi a închis ușa. În a cincea noapte, în timp ce stătea în cafenea, doi adjuncți de la
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
personală și respectul față de celalălat (care e liber, la rîndul său, să aibă alte convingeri religioase sau, pur și simplu, să nu aibă!) trebuie să ne facă să păstrăm discreția în privința adevărului nostru sufletesc și să nu vrem să-l vârâm cu forța în capul celorlalți. Iar patriotismul autentic (nu cel sforăitor și fals, clamat peste tot de puzderia de Cațavenci și de nechemați) ne obligă, dacă avem o brumă de decență, să-l păstrăm pentru noi înșine și să-l
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
lecție de morală. Mergeam în tăcere. Pe la jumătatea podului Caulaincourt, am auzit-o spunând cu o voce detașată: „Biata mea fetiță”, însă mă-ntreb dacă mi se adresa mie sau ei înseși. A așteptat să mă dezbrac și să mă vâr în pat, și abia apoi a intrat în camera mea. S-a așezat la capătul patului și a rămas acolo fără să rostească niciun cuvânt. Nici eu nu am spus nimic. În cele din urmă, a zâmbit. Mi-a spus
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
Marina Constantinescu Stăteam vîrîtă într-un vis și mă gîndeam, privind pe geam cum Luna palidă și grea dorește să se strecoare, toată, toată în camera mea, ce aș putea eu să scriu acum despre HORAȚIU MĂLĂELE. Dacă spun că este unul dintre cei
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
de represiune aplicat de Istrate la Gherla a fost poetul Paul Goma. "Știam de la alții că Istrate e în stare să-ți dea cep burții cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus, și, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-și înfășoare mațele pe degete și să le tragă afară, centimetru cu centimetru - rămânând calm, politicos, bine crescut", scria despre Constantin Istrate, Paul Goma. Octavian Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, a fost și
Constantin Istrate, al cincilea nume din lotul torționarilor identificați de IICCMER by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/46720_a_48045]
-
fost și poetul Paul Goma, care îl descria astfel pe torționarul său: "Știam de la alții că Istrate e în stare să-ți dea cep burții cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus, și, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-și înfășoare mațele pe degete și să le tragă afară, centimetru cu centimetru - rămânând calm, politicos, bine crescut".
Torționarul Constantin Istrate, despre cum l-a bătut pe Octavian Bjoza by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/45470_a_46795]
-
numai douăzeci și patru de poezii! De obicei însă, Mircea Dinescu nu se încurcă în eufemisme. Un poem de Crăciun transformă fronda publică în ritual privat exact așa cum poezia adevărată transformă viața în intimitate: „în seara când tu umfli cozonacii o să mă vâr pe horn ca să-ți ling cracii pudrați cu zahăr candel și fistic și-o să-ți extrag stafida din buric și minereul de futai din coapse dar pe neve, că statul pune taxe (cum pun eu hulpav mâna pe popou) și-
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
sărăcăcioasă, fruntea și ochii îi erau ascunși sub o căciulă mare, de sub care i se zărea doar nasul gros, urât, neregulat și roșu-înghețat, iar de-a dreptul ciudată era impresia pe care o lăsa gura lui știrbă. Mâinile și le vârâse în buzunarele mantalei și fruntea i se zbârcise de frig. Cum mă văzu, veni foarte repede spre mine, cu niște pași nobișnuit de lungi și cu o neobișnuită ușurință; o clipă mai târziu se afla în antreu. Își scosese foarte
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
știi, este și ea, văzu o femeie, părăsi viața neprihănită, își dezbrăcă rasa albă, se însură și i se născu, așa-i trebuie! Magdalena; pe drept pedepsi Dumnezeu pe cel lepădat de El! - Acolo voi merge, acolo înăuntru mă voi vârî, sub aripile Lui... murmură fiul Mariei și iuți pasul. Ce bucurie era aceasta, de cât timp dorea cu ardoare, de când era de doisprezece ani, să lase casă și părinți, să arunce piatră în urma lui, să scape de amărăciunile mamei, de
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
văzu un smochin, dădu să se oprească, să rupă o frunză, să o miroasă; tare îi mai plăcea mirosul frunzei de smochin, îi amintea de subsuoara omului. Când era mic, închidea ochii, le mirosea și i se părea că se vâra din nou la sânul mamei lui și sugea țâță. Dar în clipa în care se oprea și întindea mâna să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
pe dinafară din canale, din tot blocul, din tot orașul, al tuturor perechilor care s-au despărțit înaintea voastră, în același timp cu voi. Pentru că rahatul vorbește în canalele lui subterane și se consultă. Toate perechile care se despart se vâră în aceeași gaură, repetă același traseu în castelul ororilor. Nu, n-ar trebui să se ajungă acolo unde au ajuns ei. La primele simptome ar trebui să plece, să părăsească terenul. Oricum nu va fi mai bine, va fi din ce în ce mai
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
pune în față. Gaetano ridică furculița, o îndreaptă spre Delia. Pentru o clipă i se pare că-l vede pe Cosmo când îi cere ceva și așteaptă cu aceeași privire în gol. Gaetano apucă și cuțitul, taie bucăți mari, își vâră o bucată zdravănă în gură, mestecă asemenea unui cal după ce a smuls iarba. Delia îl atinge cu privirea suspinând, fără să se uite cu adevărat la el. E nerăbdătoare și nu-i e foame. N-are nimic de așteptat. Când
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
n-ai instrumente casnice? Mori de forme, cu tot belșugul dimprejur și cu toți banii din buzunar. Și apoi, o servitoare pricepută pică din cer? Noi n-avem nimic, draga mea, suntem o familie fără spațiu. Chiar de ne-a vârî cineva într-o casă goală, tot suspendaț i rămânem. Afară de cazul când întrebuințăm podelele și ca pat și ca masă de scris și ca masă de prânzit. Te-ai gândit câte umilințe ne-ar aștepta acolo, mai mari decât cele
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
-și muta biroul din Palatul Victoria la sediul MApN. Ion Cristoiu face o comparație cu Dimitrie Sturza, prim-ministrul care a fost declarat nebun. "În noiembrie 1908, premierul României de atunci, Dimitrie Sturza, în timpul unei ședințe de Guvern, s-a vîrît sub masă. Pentru cei din Partid s-a ivit bănuiala că e nebun. Dus la un consult la Paris, s-a descoperit că era nebun de 10 ani. Victor Ponta, premierul României, s-a ascuns într-o unitate militară de
Cristoiu sugerează că Ponta ar fi nebun by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36734_a_38059]
-
este exclusiv rezervat. Dar obișnuisem fruntea cu o încrețitură care însemna o sforțare, o nevoie de activitate interioară, fie și presupusă, fie și infructuoasă, dar dorită ca ceva ales. O lene imensă mă scoate din rândul oamenilor fără să mă vâre în acela al animalelor. Un animal fiind lipsit cu desăvârșire de însușirea abstracției trebuie să vadă universul într-un chip feeric. Fotografia de alături nu-mi este încă un portret; dar un ideal. În pielea acestui măgar soarele mi-ar
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
producea, putea, iarăși vorba lui, să tăinuiască (să stea de vorbă în taină, adică) ore întregi, în compania unui exemplar descoperit întâmplător sau conservat ca prin minune. În fapt, Șerban Cioculescu citea cu creionul în mână, după ce, în prealabil, își vâra nasul între file. Nasul lui era un couppapier dotat cu un detector. Exista în Șerban Cioculescu bătrân o curiozitate de copoi literar. În meseria noastră era un Sherlock Holmes, aflat necontenit în urmărirea unei piste ori în reconstituirea unei filiere
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
acum, seara, totul e suportabil, aproape delicat. Mai puțin răsuflarea greu mirositoare din ceafă. Rafale ale unor fructe expirate sau interzise. Ceea ce se-ntîmplă nu pare o condamnare a mea la moarte. Cel puțin, nu acum. Pare că fugarul mi se vîră sub piele, încearcă să-mi inducă senzația că fără el în preajmă n-aș putea viețui. Mă va face să-i simt lipsa. Omul nu-i o brută. E o namilă, dar nu o brută. În cel mai rău caz
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]