3,885 matches
-
este formulată. Asta, atât timp cât, în general vorbind, nu avem motive de mare încredere în clasa politică - pentru că o vedem de ce este în stare, vedem felul în care sunt mutilate legi deja existente, în interesul imediat al unor grupări politice. Interesul vădit al politicienilor este să controleze presa. Or, printr-o astfel de lege ar controla-o. Conchid: nu cred că, având această clasă politică, e bună o lege a presei. Și repet: indiferent cine o formulează, nu am încredere că, în
Brînduşa Armanca: „Social vorbind, jurnaliştii sunt zero în faţa societăţii, neavând niciun fel de protecție socială” [Corola-blog/BlogPost/92929_a_94221]
-
în legendă? Cu siguranță, da. Va rămâne cunoscut mai puțin ca student naționalist și mai degrabă prin latura sa de agent dublu sau triplu, dar și într-o ipostază la fel de credibilă și actuală: cea de agent “fictiv”, cu un rol vădit diversionist. Neavând acces la arhivele militare, nu putem identifica nici “păpușarul”, dacă a fost doar unul, cel care a tras sforile. Dacă arhivele militare române confirmă ipoteza „pionului de sacrificiu”, nu doar pe cea de “agent provocator”, Cătărău și-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
cartier mărginaș al unui mare-mic oraș, dar care nu poate uita - și nu are dreptul a uita - care-i sunt rădăcinile! Acest Fiu se numește George Mihail Zamfirescu (1898-1939) și, pare-se, l-am cam uitat (îndrăznesc a spune, cu vădit regret), deși spațiul scenei și al ecranului ni-l oferă cu generozitate, fără a aminti (mai cu sârg) de literatura propriu-zisă (dramaturgie, proză, poezie), pe care a lăsat-o posterității. Câtă subtilitate în frazarea: „Odată, am pornit dintr-o colibă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
continua să strângă registrul de parcă ar fi fost averea familiei. — Poți pleca. Dar o să am nevoie de serviciul dumitale. Un raport amănunțit asupra membrilor acestui Studium: cine sunt, de unde vin, partidul lor politic, ce păcate au, ce vini ascunse ori vădite. Totul. Omul ieși. Dante era perplex. Privi În jur, oprindu-se distrat asupra puținelor obiecte din chilie, fără a izbuti să Își concentreze atenția asupra nici unuia. Ideea că Bonifaciu organiza o universitate la Florența, pe care mai apoi ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În canonul sfinților noștri, se mărgini să observe. — Antilia nu ar intra În canonul sfinților nici dacă s-ar numi Maria Magdalena, crede-mă, zise râzând Veniero. — Dar, cu toate că e În afara canonului, cred că i-ai aprecia și dumneata Înzestrările vădite și pe cele oculte, adăugă Teofilo cu o expresie ironică. Dante Îi asculta distrat. Continua să fixeze fundul sălii, cu spectacolul său necuviincios, Încercând să surpindă vreun amănunt prin bariera de trupuri. Se uita la figura aflată În centrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu ochiul celorlalți. — Priza cruciatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urmărească din ochi siluetele acoperite de zdrențe, dar acestea se făcuseră deja nevăzute În penumbră. 7 28 iunie, dimineața Dante pusese să fie convocat de urgență Bargello, la Palatul priorilor. Omul Își făcu apariția trăgându-și sufletul, contrariat În mod vădit. Era lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât de important, messer Alighieri, Încât să mă scoți de la treburile mele? Întrebă el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
partidului guelf. Cerul al Treilea conjura Împotriva lui Dumnezeu. Se ridică Încetișor din jilț, parcurgând cu privirea chipurile celor de față. — Și voi susțineți teza meșterului Francesco? Întrebă el cu răceală. Voi toți? Bruno sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu marșa deloc, dar chiar deloc, la neîndemânatica lui Încercare de conciliere. - L-aș ruga, totuși, pe domnul ca, la plecare, să nu ne ocolească, directorul nostru s-ar supăra foarte tare, Îl știți cum e, a mormăit ea cu vădită insatisfacție, Îndreptându-se către ușă. Vă doresc o Întrevedere cât se poate de plăcută. La revedere. Mi-a părut bine de cunoștință... Bine pe dracu’, se vedea de la o poștă că mi-ar fi despicat cu sincer entuziasm țeasta. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
da, asta era o chestie, Însă, probabilistic, suprapunerea - greu de admis, dat fiind numărul enorm de variante cu care intra În concurență - nu era totuși nici absolut imposibilă, așa că... În zilele când necunoscutul cu fizionomie europeană, vorbind o engleză cu vădit accent americănesc, care Îi oferise o săptămână de răgaz pentru a se decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
buclucaș între canini - nu prea ești în apele dumitale. Un vechi proverb turcesc spune că omul, când nu-i în apele lui, înseamnă că se gândește la o femeie, ori la mai multe. Dumneata la câte te gândești? Broanteș roși vădit și, descoperit, înjură în gând pe cine le-a permis turcilor stabilirea în Asia Mică, favorizându-le astfel pătrunderea și-n Peninsula Balcanică. — La una se gândește, păcatele lui - răspunse spătarul Vulture - că așa ne-am obișnuit din moși-strămoși. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l speriase pe copilaș când îl scoseseră prima oară în curte fu tăiat fără milă. Boierul vecin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cursă? repetă ca un ecou Suleiman. Ce vrea să însemne asta, o cursă? — Ceea ce am spus: o cursă. În momentul ăsta, sute de oameni aleargă cu mașinile, cu motocicletele sau cu camioanele spre Cairo - slobozi un norișor de fum, cu vădită satisfacție. Iar noi suntem primii. — De ce? — Pentru că este clar că ceilalți vin după noi. — Nu mă refer la asta, spuse Gacel, căci el pusese ultima întrebare. Întrebam pentru ce alergați spre Cairo. Se putea spune că, de data asta, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Se apucară să tragă de funie, dar imediat Gacel făcu un pas și întrebă cu naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator; l-a găurit o piatră și trebuie să-i punem apă tot timpul. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
țarcul cu animale și corturile, suspină adânc și în cele din urmă spuse: — Trebuie să ne grăbim să strângem tot. Cu cât vom pleca mai repede, cu atât mai repede vom ajunge la Sidi-Kaufa. — Să strângem tot? întrebă Laila cu vădită mirare. Asta înseamnă că trebuie să ridicăm tabăra? Iar la încuviințarea mută a fiului ei, adăugă: — Plecăm de tot? — Ce altceva putem face? răspunse trist Gacel. Apa acestui puț va rămâne otrăvită luni de zile, și poate că a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bancher italian. — Mi se fâlfăie, răspunse impasibil Alex Fawcett. Din momentul în care semnează contractul de participare, devin piloți și sunt tratați cu toții la fel, fie că sunt fii de zidari sau de multimilionari... Există o diferență, răspunse celălalt cu vădită răceală. Cei bogați au de obicei telefoane celulare cu care sună acasă... Ce crezi că se va întâmpla când vor trece câteva zile și cei de acasă nu vor primi nici un telefon? Ce-o să le spun celor ce mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unde oamenii cad, se omoară sau se fac bucăți în fața camerei de luat vederi. De obicei, se transmit în orele de maximă audiență și în fiecare zi telespectatorii cer tot mai mult risc, și mai multă emoție - plescăi din limbă vădit nemulțumit: Noi suntem însărcinați să-i aprovizionăm cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asta nu va plăti niciodată pentru ce a făcut și tu o să ai morțile noastre pe conștiință; dar dacă știi să aștepți, ai să poți arunca hienelor mâna lui. — Crezi într-adevăr că asta vreau să fac? întrebă tuaregul cu vădită intenție. Să hrănesc hienele? Nu știu... - veni răspunsul sincer al băiatului. Nu știu ce se face de obicei când i se taie mâna cuiva, dar dacă tot am ajuns la asta, nu mi se pare o idee rea. Cineva care a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
existe și, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la iveală oricât de mult ați încerca să le ascundeți... - îi aminti Hans Scholt, care începuse să-și vină în fire după șoc, deși vocea încă-i mai tremura în mod vădit. Anul acesta v-au obligat să întrerupeți raliul la jumătate, iar cu puțin noroc, curând, îl veți suspenda de tot. — Asta vom vedea - spuse englezul, în timp ce se ridică în picioare, considerând discuția încheiată. Pentru moment, această întrerupere ne aduce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintre acești nefericiți moare, voi lua legătura cu familia lui și voi spune tot ce s-a întâmplat. Și mă voi oferi ca martor în cazul în care vă vor denunța pentru complicitate într-un asasinat, tăinuire de informații și vădită rea-credință. — Uite cum tremur! - veni răspunsul nerușinat și aproape infantil. Știu că legea nu vă face să tremurați... - Acum Hans Scholt arătă cu degetul spre el, într-un gest vădit amenințător. - Dar nu uitați că tatăl lui Pino Ferrara este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
denunța pentru complicitate într-un asasinat, tăinuire de informații și vădită rea-credință. — Uite cum tremur! - veni răspunsul nerușinat și aproape infantil. Știu că legea nu vă face să tremurați... - Acum Hans Scholt arătă cu degetul spre el, într-un gest vădit amenințător. - Dar nu uitați că tatăl lui Pino Ferrara este unul dintre oamenii cei mai bogați și mai lipsiți de scrupule din Italia. Dacă fiul său moare și eu îl conving că dumneavoastră sunteți vinovat, vă asigur că viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dar nu te plânge dacă pentru asta trebuie să-ți petreci trei zile pe cocoașa unei cămile înconjurat de căpățâni de sare și sub un soare ce topește pietrele. - Se întoarse să-l privească încă o dată pieziș și insistă cu vădită rea-credință: Doar că nu știu ce dracu’ vrei să scrii, dacă nimeni n-o să-ți publice articolul... Cineva tot o să mi-l publice, poți fi sigur de asta. — În cazul ăsta, hotărăște-te - rămâi aici sau te las mai departe, cu riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de stâncă repetându-se în nenumărate ecouri ce se pierdeau înspre sud. — L-am nimerit. Țipă. — Înaintează cu grijă. La cel mai mic gest suspect, omoară-l. Din nou, așteptarea și tăcerea, până când glasul numărului doi răsună de astă dată vădit tulburat: — Lepădătura asta cere ajutor în italiană. S-ar putea să fi tras într-un prizonier. — Nu mă înnebuni! — Țipă ca un porc. Întreabă-l cum îl cheamă. La puțin timp sosi răspunsul tulburător: — Maurizio Belli. — Băga-mi-aș picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de a forma doar două fronturi. Îi observă cu luneta telescopică a puștii lui Nené Dupré și nu-și putu opri un zâmbet de satisfacție. Așa cum bănuia, soarele și vântul îi loviseră nemilos. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]