788 matches
-
mele în acele luni. Dar când a venit timpul, copilul a întârziat să vină și Zilpa s-a chinuit. Șoldurile ei erau prea înguste, iar travaliul a ținut de la apus la apus, timp de trei zile. Zilpa plângea și se văita, sigură că fiica ei va muri sau că ea va muri înainte s-o vadă, pe ea, pe Ashrat a ei, pentru că îi alesese deja numele și-l spusese surorilor ei ca să-l țină minte în caz că ea avea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durere imediat după ce și-a dat seama ce făcuse. Fără să scot un sunet, m-am întors și am luat-o la fugă, cu gândul să mă ascund în brațele Bilhei. Am găsit-o și am plâns și m-am văitat îndelung de răul ce mi se făcuse. I-am spun mătușii mele tot, tot ce mă apăsa. Am plâns de jalea degetelor mele neîndemânatice, care niciodată nu vor fi în stare să scoată un fir perfect și nici să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
recunoaștere și au dat din cap în semn de salut. Re-nefer și-a ridicat rochia deasupra genunchilor și s-a așezat pe vine în partea cealaltă a lui Așnan, pentru că așa o chema pe tânăra mamă care gâfâia și se văita mai mult de frică decât de durere. Cele două femei mature au început să vorbească între ele despre ce ulei ar putea să folosească să iasă mai ușor capul copilului, iar eu am fost impresionată de cât de multe știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
OPT Am fost prima de care au aflat. Propria mea mamă a țipat văzându-mi corpul plin de sânge. A căzut la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet. Și-a întins mâinile către mine, dar expresia feței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
declarat născut pentru această meserie. Așa a fost el primit în lumea bărbaților. De-abia atunci mi-am amintit de a opta zi, când băieții nou-născuți din familia mea erau circumciși, iar cele care erau mame pentru prima oară se văitau în cortul roșu și femeile mai bătrâne le linișteau. Inima mi s-a rupt în două, pe jumătate de jale că zeul tatălui meu n-o să-l recunoască pe acest băiat, nici fratele meu Iosif și nici bunicile lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tată care te-a trimis pe tine în cuțitele unor bărbați recunoscuți pentru ticăloșia lor? - Deci știi povestea, a zis Iosif, dintr-odată potolit. S-a așezat la loc, și-a luat capul în mâini și a început să se vaite. - Mi-au trimis vorbă din nord unde frații mei și fiii lor au grijă de turmele Egiptului. Iuda spune că tatăl nostru nu va rezista până la sfârșitul sezonului și că Iacob ar vrea să le dea binecuvântarea sa fiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțeles și s-a repezit la fața mea, la mâini, la haine. Plângând, îmi repeta numele iar și iar și cerșea iertare, mie și mamei mele. Blestema memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i și blestemându-i, făcându-i animale, suspinând la amintirea ștrengăriilor pe care le făceau în copilărie, chemându-le pe mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce-l înconjuraseră pe vrăjitor. Fericit că și-o regăsise pe Ntombi chiar în astfel de împrejurare cumplită, Mai-Baka era liniștit. Acum înțelegea urgia robiei și începea să bănuiască ce îl așteaptă, dar știa că nu se cade să se vaite tocmai omul cel mai voinic din toată oaza. Timpul era spre amiază. Numărătoarea și înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit de starea sufletească în care se afla, Auta s-a așezat la umbra unei colibe pustii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
succesul spectacolului, de aceea speranțele atârnau acum de ceea ce Compton numise „păreri care trec din gură În gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vaci. Citesc meniul cu voce tare, iar Emily declară sus și tare că nu vrea nimic din ce ni se oferă. Vrea paste. Putem să facem tăiței din conservă, să știți, se oferă chelnerița bine intenționată. Nu vreau tăiței, se vaită Emily. Vreau paste. Copil răzgâiat din capitală. E numai vina mea că i-am dat de toate așa de mică. Eu am mâncat prima dată paste când aveam nouăsprezece ani. Roma. Spaghetti alle vongole: cleioase În ambele sensuri, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu pui la socoteală că Joshua Mayhew a vomitat În hol și momentul În care am adus tortul și-am Început să cânt: „La mulți ani, dragă Emily, la mulți ani!“. —Mami, dar eu nu vreau glazură maro, s-a văitat ea. — Nu e maro, draga mea, e galbenă. Nu vreau galben, vreau roz. După ce au plecat toți cei optsprezece invitați, m-am apucat să curăț resturile: cutii de suc ca niște plămâni distruși, farfurii de hârtie Barbie, treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și patruzeci și trei de minute să-mi conving fiul să adoarmă. Toate animalele de pluș surogat pe care i le ofer: miel, urs polar, dinozaur mov, fiecare dintre Teletubbies pe rând, sunt aruncate cu furie din pătuț. —Roo, se vaită el, Roo. Ca să-l fac să se liniștească, Îi dau periuța mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine, ținându-se strâns de cămașa mea ca un pui de maimuță. La baza fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe alb: recursul la un proces al unei femei acuzate de crimă nu mai poate să aibă loc în aceeași zi cu înmormântarea unui erou. Am fost amânați până la o dată necunoscută. Ghazal se chirci lângă telefon și începu să se vaite ca și cum ea ar fi fost cea înjunghiată, și nu Laleh Saharkhizan, despre ai cărei asasini și violatori nu descoperise nimeni nimic timp de nouă ani. Cum să-i spună Shahlei povestea asta? îi stăruia întrebarea în cap, pe când se străduia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se putea. Murise socrul. Se treziseră într-o dimineață cu mama Linei la poarta lor, plîngînd: - Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu mai puteai, veniși! Și până să mai zică ceva, lunganul a și pus un crac pe pervaz și cu al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru, și-și potrivi mai bine curelele țambalului pe umăr. - Ho, cobea dracului, fl potoli Mitică Ciolan, cât te-ai văita, mai bine am porni-o la drum! Și-o luă înainte. Ceilalți îl urmară. Să fi mers un sfert de ceas. Se întunecase și liniștea serii de iarnă fu spartă de un vuiet îndepărtat. Părea că dincolo de turlele vechi ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o pe Irene Cara3 surprinzător de fals. —E, vezi? zise Bez. Ia hai să-l punem din nou pe Johnny Cash. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de liceu care vrea să iasă la pensie. Îi spusesem că nu mai suport nici eu să lucrez așa aiurea și abia aștept să fac anii de pensionare anticipată. Credeam că mai sunt doi, dar sunt patru. Colegul ei se vaită că o duce prost cu banii. „Am geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul dintre marii colecționari de timbre din țară. Îi spun să se ducă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doar să te uiți la mama ca să-ți dai seama că n-am ce face. Și ea-i mare: nu așa mare ca mine, da’ e mare. Nu-nțelege nimenea cum e: chiar și mama zice să nu mă mai vait de asta. Da’ e durerea - mă doare așa mult totul, mereu. Asta-i partea cea mai rea - durerea. Doctoru’ zice că-i greutatea care apasă pe încheieturi. Nu-s făcute să ducă așa o povară. Acuma zice că am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
rost să continui cu asta - știam că nu va înțelege niciodată -, dar nu mă puteam întrerupe la mijloc, s-o apuc de țâțe și să fac toate lucrurile pe care voiam să le fac. Dar dacă tot continuam să mă vait că e vina mea că a plecat tata, avea să continue să compare situația cu a părinților ei și nu ajungeam nicăieri. Sunt complet diferiți de familia mea. Mereu mă surprinde cât de puține lucruri își pot spune unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Să mă duc de - aici cu jele Ca și luna pintre stele - Să mă duc să nu ajung Dorul mândrei să mă plâng. Că dorul de m-a ajunge N-oi mai înceta a plânge, Oi plânge și m-oi văita De munții s-or legăna, Păsările s-or mira Și la mine-or alerga, Cu jele m-or întreba: - Ce plângi tu așa duios, Voinicașul cel frumos, Doară mândra te-a lăsat Sau nu ești gata de - nsurat? Eu i-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Eu nu-l știu, dragul mătușii. El, ducîndu-se așa prin pădure, aude - un glas de om zicînd: Valeu, valeu, tare mi-i foame! El s-apropie. Oare ce să fie - acolo? Vede un om șezând, grecește, jos: - Da ce te vaiți, bade? - De pe nouă lanuri grâu am strâns și tot pîne l-am făcut și l-am mâncat și tot mi-i foame. - Hai cu mine. - Hai. Mergând el mai departe a auzit un glas de om zicând așa: tare mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât de plăcut... Începui eu, dar Marci mă Întrerupse. —Să fii căsătorit trebuie că este cel mai plictisitor lucru din toate timpurile, se văită ea. Respectul de sine În ceea ce mă privește nu-și va mai reveni niciodată din această experiență. Îl iubesc și Îl ador pe Christopher și așa mai departe, dar mariajul este oribil. Singurele fete despre care știu că au parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]