1,109 matches
-
gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor minuni, 285 Și Vulturul cel cu puternice arípi văpaia cerului în noapte o purta. Petit și subjugat în Moartea Veșnică Zăcut-a Demonul 236, Înfuriat pe disperarea-ntunecoasă, Melancolia-ngrozitoare. Căci pînă-n zări se-ntinse ea prin toate lumile pe care Urizen le străbătu-n călătorie, Si se Alăturắ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru că într-un Tabernacol, Groaznic și de Moarte. 105 Vuiește bătălia, grozăvniciile vărsară văpăile mîniei în lucrarea morții; Lucrări enorme contemplắ Los, însuflețit de sfîntul Spirit. Los construiește Zidurile Golgonoozei contra tulburătoarei bătălii, Astfel că ei numai prin Porțile Morții la Enitharmon pot să intre. Răcnind iau omenească față și omenescul chip, 110 Simțind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cei care în Ulro erau morți, din spectrele morților. Și Enitharmon dădu Femeii nume, Ierusalim cea sfîntă. Și rătăcind văzu pe Mielul Domnului în Valul lui Ierusalim; 190 Divină Viziune văzută-n tainicul străfund Al sînului frumoasei Ierusalim într-o văpaie gíngaș strălucind. Apoi cîntară fiii Raiului în jurul Mielului lui Dumnezeu, si ziseră, "Slavă, Slavă, Slavă sfîntului Miel al Domnului Care acum purcede să alunge întunecatul trup Satanic. 195 Acum privim răscumpărarea. Acuma știm că viața cea de Veci Atîrnă doar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Al lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor; aprigele-i flăcări 35 Pe toate părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața adunînd putere, În depărtare hoinărind pe toate vînturile, mugind tare, împurpurîndu-se-n Irezistibile coloane de văpaie rostogolindu-se mereu în jur, putere Adunînd din mistuitele Pămînturi și din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pînă să rasară soarele, urmară corbul și Vulturul Hoitar. Hai să fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încetare negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Planetă cheamă pe-alta și-o stea întreabă de-alta: Ce flăcări sînt acestea, venind din Miazăzi? ce larma, ce vuiet înfricoșător De parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu auzirăți trîmbița Pesemne-a unei crunte bătălii?" În vreme ce vorbeau, văpăile se-apropie mugind grozav. 265 Ei văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína lui, Nu se mai nalta împotriva lui Ierusalim, Nici Împotriva micuților ei; neprihănitul, învinuit în fața Judecătorilor, Cu slavă nemuritoare strălucește; tremurînd, judecătorul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fața Judecătorilor, Cu slavă nemuritoare strălucește; tremurînd, judecătorul sare de pe tronul sau Chipu-ascunzîndu-și în colbul de sub picioarele prizonierului, zicînd: 270 "Frate-al lui Iisus, ce-am făcut? roagă-l pe domnul tău pentru mine: Poate voi fi iertat". În vreme ce vorbește văpăile nainte se rostogolesc, Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă. Toate neamurile se uită sus spre Nor și îl privesc pe cel care-a fost răstignit pe cruce. 275 Prizonierul răspunde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, tu, care-aduci ziua cea de aur? Înalță-te, O Enion, înalță-te, căci Iată, marile mi-am domolit". 495 Așa grăind, neputinciosul cap și-l așeza pe stîncă Jílavă, Și-ntunecime-acoperi întreg adîncul: lumină lui Enion se stinse Aidoma unei văpăi neputincioase ce pîlpîie pe fața-ntunecimii. Vala atunci mîinile-și ridicắ spre cer pe Enion ca să o cheme. Ea o chema, dar nimeni nu-i putu răspunde și doar ecoul vocii ei se-ntoarse: 500 "Unde e oare glasul lui Dumnezeu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
precum o candela ce-i stinsa cu-o suflare, și-n locul lor, iată 830 Ochii ce se-Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumi minunate! Un Pămînt, o mare dedesubt; și nici un Glob Rătăcitor nu hoinărește, ci Stele De văpaie răsar în noapte din Ocean; și-un Soare În fiecare dimineață, precum un Om ce-i Nou-născut, cu cîntece și bucurie se arătă Chemînd la Truda să Plugarul și la odihnă să Pastorul. 835 El úmblă pe Munții cei de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și bucurie se arătă Chemînd la Truda să Plugarul și la odihnă să Pastorul. 835 El úmblă pe Munții cei de Veci, cerescul glas nălțîndu-și-l, Vorbind noapte și zi cu-ale înțelepciunii chipuri de-Animale, Care,-nviate din Marea de văpaie, reînnoite umblă pe Pămînt; Căci Tharmas turmele pe dealuri și le-aduse, și-n Văiugi În jurul cortului cel luminos al Veșnicului Om, Pruncii se joacă 840 Printre turmele lînoase. Ciocanul lui Urthona súnă Dedesubt în peșterile-adînci; mădularele-i fiind reînnoite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el [Satan] cumpănește áripi,/ Desfășurate larg, ca, de departe,/ În dragă voie, Cerul empireu/ Să-l soarba în priviri: nemărginirea/ E-atît de vastă, încît nu-și da seama/ Dacă-i pătrată sau rotundă dacă-i." 91 (ÎI, 276) coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe (unornamented pillar square): Pitagora consideră Terra (Pămîntul-corp ceresc) (elementul Pămînt era reprezentat sub formă de cub) ca fiind sfera sau rotund și i-a descris mișcarea (în contextul stabilirii noțiunii de kosmos) că "podoaba" și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mării, București, 1997; Urbano Tavares Rodrigues, Nesupusii. Sfârșit de exil, București, 1987, Filipa în ziua aceea, București, 1991, Valul de căldură, București, 1997; A. Guerreiro de Sousa, Compoziție la viitor. Cronos, București, 1988; J.-N. Schifano, Dansând ei ard în văpaie, București, 1990 (în colaborare cu Florin Murgescu); Julien Gracq, Un balcon în pădure, București, 1991, Frumosul tenebros, București, 1994; Cămilo Castelo Branco, Unde este fericirea, București, 1991, Un om de onoare, București, 1991; Adriana Georgescu, La început a fost sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar putea omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân-atuncea m-oi întoarce la mama, ca sa mai sug înc-o data laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit.,,(pag.117-119) Educarea conduitei cooperante, participative presupune formarea unor deprinderi și obișnuințe de a trai în colectiv. Avem în vedere: deprinderea de a stabili ușor relații cu membrii colectivului
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
ca para; paraziții; pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se risipi; scînteie; sete; sfîrșit; soarele; soba; spaimă; stejar; stins; la stomac; suferință; șef; tigaia; trecut; trecutul; țigara; a uita; văpaie; vede; vîlvătaie; zare; zbiară (1); 793/171/60/111/0 aripă: pasăre (201); zbor (149); avion (67); înger (28); pene (25); pană (19); ruptă (19); frîntă (16); găină (15); porumbel (15); libertate (12); pui (11); protecție (10); braț (8); fluture
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pierzanie; plasmă; plăcut; plîns; ploaie; poluare; pompier; prăjeală; prăpăd; profunzime; răscoală; roată; scîntei; seducție; sentiment; soare; soba; din sobă; soc; spadă; spaimă; spălare; stinge; stins; strașnic; în suflet; sus; tăciuni; tărie; teamă; temperatură; teracotă; teribil; toaletă; țară; țigan; țigară; ură; văpaie; vitează; viu; vînt; vulcan; zodie (1); 819/189/66/123/0 frate: soră (191); familie (78); rudă (55); prieten (47); iubire (43); sînge (25); ajutor (17); sprijin (17); băiat (15); bun (13); încredere (13); aproape (12); apropiat (12); dragoste (12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
oameni; omenire; pace; patrie; pătat; persoană; personalitate; piept; pierdere; pîine; porumbel; prăjitură; puritate; pustiu; putere; repulsie; rugă; sacru; sai; sălaș; senin; sensibilitate; sfîșiat; sinceritate; singurătate; sînge; somn; sport; stare; suflete pereche; tandru; temnicer; tot; totul; trăire; tristețe; tulburat; unitate; vas; văpaie; veșnicie; violet; viu; voință; 21 grame (1); 787/202/76/126/0 sui: urca (191); coborî (50); urcă (48); scară (45); sus (44); deal (32); munte (27); urc (25); a urca (24); scări (22); cobor (19); copac (17); pod (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare de coșmaruri care efasează granițele dintre real și ireal se încheie cu concluzia că fata de pe masa de disecție era Bălaia, o prietenă din copilărie, albă (paloarea tipică anemicilor), zveltă și cu ochii verzi. Revelația îl
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul refugiu din calea acestuia rămâne umilul spațiu domestic, protejat de căldura focului: "Eternul frig licărea în ochii jivinelor, în bizarele jocuri fosforice ale zăpezii, în luciul tern al planeților morți de pe cer, în văpaia rece de diamant a stelelor zbătându-se de prisos, în înghețul întunericului fără fund și zare". Toate sugestiile luminoase, care, în mod curent, implică pulsul vital, sunt vidate de căldură: fosforescența hibernală, strălucirea palidă a bolții cerești, cristalele de carbon
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este mistuit de conștiința netrebniciei în care țara lui Ștefan cel Mare se cufundă tot mai adânc. Suflet incandescent, patriot dârz, domnul este stăpânit de o neșovăitoare hotărâre de a restitui Moldovei slava și mândria ei de odinioară. Ca o văpaie, gândul acesta îi determină întreaga conduită, mistuind tot ce îi stă în cale, în afară, ca și înăuntru. Voievodul are o „țiitoare” săsoaică, Ermina, care i-a dăruit un copil; o sacrifică spre a-și lua soață legiuită potrivit datinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
criticându-l în termeni foarte duri pe redactorul-șef al acesteia: „Scutură-ți revista de zgură, domnule Chinezu, adu în ea alt aer, mai multă supleță de spirit, fă-o să pară rai proaspăt înflorit, ca să mă pot încălzi la văpaia gândului dumitale!” La antipod, în P.l. poate fi întâlnit un Mihai Beniuc încă ezitant, dar deja angajat pe calea militantismului marxist. Discursul său se remarcă printr-un ton excesiv, mesianic, ambiționând să se lanseze „viziunea fascinantă a Timpului ce vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]