1,093 matches
-
sa ceea ce a fost Simfonia a IX -a în opera lui Beethoven dobândirea unei mari bucurii peste suferințele ce-l măcinau, triumful vieții asupra bolii, cântecul duioșiei care-i înseninează tristețea. Cele cinci anemone de un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios, și prin ritmul lor ascendent sugerează bucuria vieții. Acestui cântec strălucitor, pe care-l ridică cele cinci anemone roșii ce încunună buchetul îi răspund tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Goethe. O amprentă distinctă are poezia sa erotică, în care sentimentul este rar mărturisit direct, rămânând mai mult implicit. Erosul constituie puntea de legătură a înțelegerii și a acceptării orgolioase a vieții, chiar cu prețul tristeții: „Și ochii nimănui, adânci văpăi,/ Cu ochii tăi frumoși nu se măsoară,/ Chiar îngerii pălesc sub ochii tăi/ Când sunt spălați de-o lacrimă amară.” Dar „pofta de-a pătrunde taina firii” îl duce adesea la o jubilare naturistă, la frenezia bucuriilor estivale, la un
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați judecă, în prezența ei, o tânără Magdalenă de care unii dintre ei beneficiaseră. Ideea structurantă a scrierii e cuprinsă în pledoaria în spirit evanghelic pentru înțelegere și iertare. De
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
jumătăți, un bărbat și o femeie, care încearcă în sărutul lor unificator să redescopere în roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
poemului, transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
mării, București, 1997; Urbano Tavares Rodrigues, Nesupusii. Sfârșit de exil, București, 1987, Filipa în ziua aceea, București, 1991, Valul de căldură, București, 1997; A. Guerreiro de Sousa, Compoziție la viitor. Cronos, București, 1988; J.-N. Schifano, Dansând ei ard în văpaie, București, 1990 (în colaborare cu Florin Murgescu); Julien Gracq, Un balcon în pădure, București, 1991, Frumosul tenebros, București, 1994; Cămilo Castelo Branco, Unde este fericirea, București, 1991, Un om de onoare, București, 1991; Adriana Georgescu, La început a fost sfârșitul
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n pacea obidirii noastre, / Ca-ntr-un întins de mare
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
și George Coșbuc, dezvoltă motivul dragostei și pe acela al suferinței, care recheamă hamletiana întrebare asupra existenței (Tentațiune). Prezicându-și parcă propria soartă, a dat expresie sentimentului morții și a invocat prăbușirea iluziilor. A scris și două piese, Pietrarii și Văpăi, prima fiind montată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Freamăt, Soroca, 1934. Repere bibliografice: Vasile Badiu, „Freamăt”, „Limba română”, 1991, 3-4; Colesnic, Basarabia, I, 234-235; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 145. M.C.
RUSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289409_a_290738]
-
mit. Astfel, Dragoș, eroul baladei alegorice cu același nume, pornește în căutarea tricoliciului Vronța, care i-a răpit-o pe frumoasa Dochia (întruchipând „scumpa noastră țară Daco-România”). Prin noaptea și furtuna potrivnice, el ajunge la poarta unei cetăți luminate de văpăi vinete, rău prevestitoare, asistă la sarabanda duhurilor - sugerată auditiv cu o artă superioară chiar lui D. Bolintineanu - și îl înfruntă pe Vronța, apariție de un relief teratologic deosebit, obținut printr-un fel de confuzie voită a regnurilor („A lui cătătură
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
este mistuit de conștiința netrebniciei în care țara lui Ștefan cel Mare se cufundă tot mai adânc. Suflet incandescent, patriot dârz, domnul este stăpânit de o neșovăitoare hotărâre de a restitui Moldovei slava și mândria ei de odinioară. Ca o văpaie, gândul acesta îi determină întreaga conduită, mistuind tot ce îi stă în cale, în afară, ca și înăuntru. Voievodul are o „țiitoare” săsoaică, Ermina, care i-a dăruit un copil; o sacrifică spre a-și lua soață legiuită potrivit datinii
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
pentru toți”, „Dreptatea” (Chișinău), „Moldova de la Nistru”, „Viitorul Orheiului”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Basarabia”, „Bugeacul” ș.a. Face parte, alături de fratele său Constantin T. Stoika, din comitetul de redacție la „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), se implică în editarea revistei „Văpaia” (1914-1915), iar la „Moldova de Răsărit” (1931-1932) este redactor. A semnat și Alcest, Cesara, Cesto, Cleante, Delacrâng, Don Razec, Luceafărul eterului, Parsifal, Raicica, Tania, Vera. Prima carte, Fiori de primăvară, îi apare în 1912. Lirica lui S. este a unui
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
și cu altele, ca o măsură de precauție față de conducerea școlii. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie din București (1912-1916), colaborează la „Vieața nouă”, „Simbolul”, „Noua revistă română”, „Săptămâna politică și culturală”, „Ramuri”, „Versuri și proză”, „Rampa”, „Flacăra”, „Văpaia” ș.a. Folosește și pseudonimele Amor, Ego, Costo, Mocado, Sapiens, Tarmes, Tartar, Troedo. Este redactorul revistei „Poezia” (1 februarie - 1 august 1915), în care, pe lângă versuri, publică, la rubrica „Ecuații”, dense și entuziaste articole despre scrierile lui D. Anghel, Mihai Codreanu
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
când tăcerea, singurătatea acționează ca un revelator al trăirilor. Tristețe, izolare, exil din mijlocul vieții - ceva nenumit care subminează și ucide visurile. În Acorduri de toamnă, cu imagini realizate în sens plastic, fundalul e tot dramatic: „apusul se zbate-n văpăi”, „se stinge”, în timp ce „în hohote vântul de toamnă scandează/ Poema lui tristă” „și plânge mimoza și plâng trandafirii”. Ezitant și fără un timbru adecvat, intervin când și când note mai optimiste: „cu sete sorb visele curate”, „vreau în versu-mi să
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
bătute de lună”, „ca boabele de rouă”, „cântate parcă din fluier” - cum remarca Teofil Lianu -, cu străluciri de metafore parcă izvorâte din „imensa serilor fântână”, din crengi „ce-și țipă zveltețea”. De la S. au rămas în manuscris ciclurile de versuri Văpăi lunare și Fragmente și schițe. SCRIERI: Poeme, îngr. și pref. Teofil Lianu și Ion Marțian, Cernăuți, 1937. Repere bibliografice: M. Niculescu, „Poeme”, U, 1937, 294; Traian Chelariu, „Poeme”, GBV, 1937, 5 060; E. Ar. Zaharia, Antologie rădăuțeană, Cernăuți, 1943, 24-25
STRATOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289973_a_291302]
-
Cu ochii de felină și gânduri necurate, Să-mi cânți ca o vioară, când pleacă-n zări apusul, Iar roua se așterne pe ramuri încărcate. Vreau primăvara asta să-și facă loc în stele Și-n sufletele noastre cuprinse de văpăi, Să conturez un vis cu-aceleași acuarele Cu care Universul pictează ochii tăi. Citește mai mult Când îngerii se nasc din frumuseți de floare,Iar ploile se-opresc prin crengile cerești,Atunci te strig, iubito, să vii ca o ninsoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
privesc surâsul,Cu ochii de felină și gânduri necurate,Să-mi cânți ca o vioară, când pleacă-n zări apusul,Iar roua se așterne pe ramuri încărcate.Vreau primăvara asta să-și facă loc în steleși-n sufletele noastre cuprinse de văpăi,Să conturez un vis cu-aceleași acuareleCu care Universul pictează ochii tăi.... VII. LACRIMA IUBIRII, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Din rouă am clădit palatul meu de vise Și ca o melodie m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie, Rămâi al bucuriei cristal neprețuit, În Universul meu ești ca un nor de ploaie ... Citește mai mult Din rouă am clădit palatul meu de viseși ca o melodie m-am strecurat ușorîn ochii lui albaștri, cu porțile deschise,Să-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării,Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar,A sărutat cu teamă cerneala depărtăriiși mi-a lăsat candoarea în poezii cu har.Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie,Rămâi al bucuriei cristal neprețuit,În Universul meu ești ca un nor de ploaie... VIII. ULTIMUL ZIAR, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1941 din 24 aprilie 2016. Nu-mi spune că noaptea-i la tine! O caută naiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
de sac, vor propovădui întregii lumi venirea Anticristului” (cf. Apoc. 11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca nici un strop de ploaie să nu ude zilele parusiei Anticristului, putere au să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toți ai tăi Dumnezeu cel veșnic are să vă piardă și nu va rămâne pe fața pământului nici cea mai mică urmă a vieții tale de odinioară, când îl slăveai pe Dumnezeul cel veșnic. Rămâi, dar, singură, o, ucigașo, învăluită în văpaia focului! Te du în Iad, locuiește Tartarul, tărâm al ucigașilor!”. Despre sfârșitul Romei, vezi, de asemenea, Or. sib. 3, v. 52; 3, vv. 356‑359; imprecația împotriva Romei, cf. Or. sib. 5, vv. 228‑256. . Episodul nu apare în traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revista „Freamătul” din Tecuci, cu o încercare dramatică intitulată Pe nemâncate, semnată Pamfil Popescu-Șeicaru. Continuă să publice aici cronici și recenzii literare, cum va face și la „Răsăritul” (unde ține în 1913 rubrica „Săptămâna literară”), la „Junimea literară”, „Lumina literară”, „Văpaia”, „Ramuri”, „Doina”, „Lumina” (Craiova), „Steagul” și „România viitoare” (Ploiești), „Naționalul”, „Versuri și proză”, „Lumea”, „Chemarea”, „Arena” (Iași). Aflat pe front în anii primei conflagrații mondiale, va fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în rang de Cavaler și cu Croix de
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
două personaje. PÂINEA după I.M.Râureanu Odată, demult, a fost în țară o secetă cumplită. Soarele arsese totul pe câmp, prin grădini, prin livezi și toată munca oamenilor a fost în zadar. Grâul, fructele și legumele s-au uscat sub văpaia soarelui, iar oamenii au rămas fără mâncare. Un om înstărit din Hârlău, cu suflet bun, a strâns copiii săraci și le-a spus: - Copii, în acest coș e câte o pâine pentru fiecare. Luați-vă pâinișoara până se va îndura
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
sociologică” „Steluța”, pentru a avea unde să își valorifice invențiile și teoriile mecanice, dar după douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei de fonduri. A mai colaborat la „Viitorul social”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Urlătoarea”, „România muncitoare”, „Viitorul”, „Rațiunea”, „Văpaia”, „Ziarul meu”, „Viața românească”, „Graiul Dâmboviței”, „Orion”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a. Ideile antirăzboinice îi atrag, în 1941, excluderea din Comitetul de redacție al broșurilor educative pentru ostași. În schimb, spre sfârșitul războiului, una din povestirile sale este utilizată
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
Vasile Homei) ori în române, cum se întâmplă în Inima pădurii (1986). Dar mai la îndemână îi este povestirea, exersata cu succes în culegerile Întâlniri cu animale (1960), Întâlniri neașteptate (1970), De la urs la pănțăruș (1972), Poienița ielelor (1974) și Văpaia (1984) sau în paginile memorialistice întitulate Îmi aduc aminte (1972), unde este evocat și Mihail Sadoveanu, căruia P. i-a împărtășit multe din cunoștințele sale cinegetice. Cărțile sunt constituite nu doar din descrieri, mărturisind devoțiune și nesfârșita încântare, nu doar
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
aduc aminte, Cluj, 1972; Vânători - oameni și câini, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Poienița ielelor, București, 1974; O palmă de rău și niște istorii vânătorești, București, 1978; Un ochi râde, altul plânge, București, 1981; Priviri în atelierul naturii, București, 1982; Văpaia, București, 1984; Povestiri vânătorești, București, 1986; Inima pădurii, București, 1986. Repere bibliografice: Eugeniu Sperantia, „Vânătorul și natura”, ST, 1969, 11; Barbu Solacolu, „Îmi aduc aminte”, VR, 1972, 12; Cioculescu, Itinerar, ÎI, 342-344, III, 218-222, IV, 280-284; Doina Uricariu, Actualitate și
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]