870 matches
-
ÎI ARĂTĂ LUI MARIN O INSIGNĂ CARE ÎL IDENTIFICA DREPT OFIȚER DE CONTROL ÎN CIVIL. TOT EL ÎL PREZENTĂ PE BĂIATUL CEL ÎNALT. \ Domnule Marin, acesta este tânărul de care v-a vorbit domnul Slater. Sunetul vocilor era acoperit de vacarmul motoarelor, oamenilor și mașinilor care circulau în toate direcțiile. De aceea o parte din formula de prezentare îi scăpă lui Marin: \ FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU... (CUVINTELE CARE URMAU SE PIERDURĂ ÎN TUMULTUL DIN JUR)... BURNLEY. Marin dădu mâna cu tânărul voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
încă-l mai iubești pe Zach. Alice a scris că barca noastră era o plută. Nu poți să pui preț pe nimic din ceea ce a scris. Toți patru au ieșit din lift, la ultimul etaj, și-au pășit într-un vacarm. Două sute de oameni pe care nu-i cunoșteau, New York-ezi care zburaseră până acolo pe banii firmelor la care lucrau și care acum erau deja beți și dispuși să flirteze. Din boxe bubuia o melodie în stil anii 70, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cititorii (mai puțin numeroși decât ei!). Și că fiecare dintre acești poeți este cât mai persuasiv, inventiv și ofensiv, din dorința de a se face auzit. Culmea este că tocmai această strădanie împiedică receptarea poeziei. Uriașa competiție creează un adevărat vacarm, care bruiază mesajele lirice. Nu înțelegi nimic când toată lumea strigă, încercând să-ți comunice ceva. Autorul volumului Patmos cade în capcană și contribuie și el la mărirea vacarmului, cu propriile lui vociferări lirice. „Am decedat / dintr-o supradoză / de cultură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că tocmai această strădanie împiedică receptarea poeziei. Uriașa competiție creează un adevărat vacarm, care bruiază mesajele lirice. Nu înțelegi nimic când toată lumea strigă, încercând să-ți comunice ceva. Autorul volumului Patmos cade în capcană și contribuie și el la mărirea vacarmului, cu propriile lui vociferări lirice. „Am decedat / dintr-o supradoză / de cultură“, exclamă Ion Maria, în stilul lui prăpăstios. Mai bine nu deceda și își folosea „supradoza de cultură“ pentru a înțelege că uneori, când toată lumea strigă, te poți face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor“, „eufemism“, „limfatic“, „condensat“, „fenomen“, „fizician“, „neurastenie“, „existențialism“ etc. etc. Dacă toate aceste cuvinte ar fi așezate într-o ordine alfabetică, volumul de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acela de a-și folosi limba) a fost tocmai administrația maghiară din perioada dualismului austro-ungar - cea mai proastă administrație din istoria modernă a Europei Centrale. Dar nimeni nu părea interesat de ceva atât de concret, așa că replica a pierit în vacarmul celorlalte explicații ce nu explicau nimic. Și lucrurile sunt atât de simple! Oamenii ăia, politicienii UDMR, și-au amintit că au un electorat captiv. Între timp a apărut și UCM, iar electoratul nu mai e atât de captiv, fiindcă are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș al apusei civilizații arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina Încercă să-și imagineze drumul Înapoi. Dar gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva crescut în vacarmul în care crescusem eu, cu permanenta grijă a mamei pe cap, o existență anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de vizitatori, nu poate duce decât la nevoia acută de zgomot interior. Mi l-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca oricând liber. Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina. NU TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se afla sub controlul legal al institutului. Cum ea știa o mulțime de lucruri, era posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan Lyttle. Gosseyn crezuse, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căldură la piept, ca în tinerețe, a privit-o prelung în ochi și a părăsit apartamentul în mare grabă, încercând să-și înghită nodul din gât. Să ai mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul mulțimii și scandarea Jos tirania!, Libertate pentru țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În marea lui grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la teleagă, i-a pus în față opalca plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte, a dispărut către centrul localității. * * * Mie să-mi dai un rom mare, bădie Toadere! A comandat Giovan când i-a venit rândul la tejghea. Banii! I-a replicat bădia, că veniți, vă aghezmuiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din cale-afară de important, fiindcă erau vreo mie de avioane, toate aliniate în formație. Era o zi însorită, frumoasa. Deodată în atmosferă s-a auzit un zgomot puternic, trepidant, ca un mârâit, de ziceai că vibrează tot cerul, într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
geamul portierei din față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților dintotdeauna! Ruptura Va mai reveni, oare, În viața Dedițelei, acel timp, de după nuntă, În care au curs atâta dulceață și fericire, Încât, s-ar fi putut umple, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților dintotdeauna! Ruptura Va mai reveni, oare, În viața Dedițelei, acel timp, de după nuntă, În care au curs atâta dulceață și fericire, Încât, s-ar fi putut umple, cu ele, toată acea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și mult binefăcătoarele lor idei. Idei Întru izbăvirea mulțimilor de rele și de sechele, de neajunsuri, de lipsuri și de sumedenii de necazuri, de la cele mai mărunte, de toată ziua, până la cele de extremă anvergură, de zile mari! Din enormul vacarm, de care au beneficiat din plin, și ele, ca, de altfel, toți ceilalți, prinși În ciuleandra electorală, În iureșul năucitor, au ieșit, aproape de tot, amețite. Până-n ajunul zilei alegerilor. Noaptea dintre ajun și marea zi a introducerii voturilor În urnă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul ar fi luat În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]