838 matches
-
situația. La un moment dat, tot trăgeau din toate părțile. Era deja noapte. "Băi, nu-mpușcați oameni!" le ziceam. Nu că mi-a scăpat situația de sub control, dar comandanții de batalion mă întrebau: "Ce facem, ripostăm?" "Ripostați!" Și-a început vacarmul. Au tras cu tunurile către Palat. În cine? Nu știu! Au tras cu mitralierele. În cine? Nu știu! Cert este că nu am omorât pe nimeni! S. B.: Totuși, în Piață s-a murit. Cum puteți ști că unii nu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Înecăcioasă, păreau că se mișcă Încet ca În teatrul absurdului lui Eugen Ionesco. Și ca decorul macabru să fie complet, un polițist cu simțul datoriei În buzunar se burzului la noi, gata să ne sancționeze pentru lipsa măștilor. Într-un vacarm de mijloace de transport și mulțime de vizitatori și pelerini am ajuns la marele Borobudur. Măștile pe care le purtam, acum, s au dovedit aproape ineficiente, aerul supraîncălzit și dens ne Îngreuia, În continuare, respirația. Dar peste tot și toate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și vopsit În culoarea roșie și aurie, din care nu lipsesc statuile lui Buddha, Confucius, a Dragonului, gongurile metalice, altarele și spațiile pentru depunerea ofrandelor, săli de studiu și rugăciune, dependințe etc. O oază de meditație și liniște sufletească, În vacarmul străzii supraaglomerate de furnicarul mulțimii și a mijloacelor pitorești de transport. Trecem prin Pasa Burang, exotica și agitata Piață de Păsări, și prin Pasar Bungo, Piață de Flori, unde abundența, frumusețea și coloritul diferitelor soiuri florale este impresionantă. Rămânem minute
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mese, și alte decorațiuni scânteietoare, muzică În surdină. Pereții de sticlă permit să 520 admiri, În același timp, seara, panorama splendidului oraș asiatic, o destinație de vis, printre metropolele lumii. Ne plimbăm noaptea târziu fascinați, pe cheiul puternic iluminat. Un vacarm de oameni, mașini, se revarsă În fiecare secundă pe autostrăzile suspendate, Într-o goană demonică. Firmele, luminile multicolore, parfumul florilor, izul sărat al apei de pe maluri, vasele de croazieră, aliniate, micile ambarcațiuni pescărești, adevărate cartiere plutitoare, pentru cei care și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
împart sarmalele „oficiale” ale Patriarhiei și se pot vedea ecranele uriașe din leduri pe care în acest an se transmit emisiunile Trinitas TV. Dar partea cea mai apreciată de pelerini este liniștea relativă, aici nu mai sunt șuierul nebunesc și vacarmul bulevardului și ale Pieței Unirii. Este greu să ajungi aici, dar și răsplata este mare. Denumiri auzite în jurul meu pentru acest punct exact : „Cotul Donului” sau, și mai interesant, „Cotul Pisicii”, după locul unde în 1989 s-a întâmplat una
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
existența mea, încă de la bun început. Firește, au mai existat și alte rațiuni. Simplitatea fățișă a vieții părinților mei, fixitatea și calmul din casa noastră m-au făcut să zbor către amăgirile și magia artei. Jinduiam după scânteiere, mișcare, acrobație, vacarm. Am devenit specialist în scenografii cu mașini zburătoare, în regizarea luptelor, și, așa cum afirmau criticii mei, încercam întotdeauna o încântare puerilă, aproape excesivă, față de tehnica trucajelor în teatru. Am început chiar să și joc, conștient din capul locului că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vulgar, cât de crud era totul; îmi savurez cu lăcomie impresiile, acum când, în sfârșit, m-am desprins de toate, acum când pot să zac la soare și să privesc marea calmă, odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înțelege. — Văd că și dumneata te pregătești s-o iei din loc, spuse Ben, arătând spre valiza mea. — O, doar pentru o noapte la Londra... Mă întorc imediat, voi fi aici... — Eu unul nu pot suporta Londra, urmă Ben. Tot vacarmul ăla, aglomerația, străinii ăia blestemați veniți să golească magazinele... Da, la vremea asta Londra e invadată de turiști. Mi-am băut ceaiul. — Mă rog, zise Ben pe un ton care implica, fără putință de tăgadă, că sosise timpul să pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum nu auzisem o sirenă de ceață pe marea asta straniu de nepopulată. Poate că era vorba de un vapor care se rătăcise și care, în curând, după un răstimp de tăcere, o să se zdrobească de stâncile mele, cu un vacarm de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Idem, pp. 819-820). În aceeași ediție, unele structuri sunt interpretate la Relațiile de dependență, în diferite variante ale clasei circumstanțialului de modalitate: "Majoritatea sistemelor morale nu reușesc, din păcate, mai mult decât să-l pună pe om la adăpost față de vacarmul său lăuntric." (A.Pleșu, Minima moralia) (Ibidem, p.498) Este adevărat că atât elementele incidente (sau fenomenul incidenței), cât și celelalte categorii luate aici în discuție (elipsa, repetiția, anacolutul) au un element comun: poartă marca afectivității și spontaneității subiectului vorbitor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particule din adevăr, fără a avea capacitatea de a înțelege adevărul în integritatea lui. E o pădure umană ca în Infernul lui Dante și fiecare sinucigaș își strigă destinul, acoperindu-i pe ceilalți în larma lacrimilor și a sughițurilor sale. Vacarmul buștenilor însuflețiți e simbolul dezbinării și al uitării. Suferința uitării e imposibilitatea creării unei identități concrete, bazate pe dovezi palpabile. Un act care să dovedească cine sunt e semn al faptului că exist unul prozaic, dar real, în care se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în execuția romantică a lui Enescu. În trilurile păsării urechea analistului poate deosebi un purpuriu de nuanțe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu care vă puteți confrunta este complacerea. Mulți oameni cred că întregul concept de război global împotriva terorismului a fost fabricat de Karl Rove pentru a-i determina pe votanți să îl susțină pe șeful său. Ei se așteaptă ca vacarmul privind terorismul să se diminueze și poate chiar să dispară imediat ce actualul președinte începe să-și facă bagajele. Am vrea noi. Al-Qaida a exploatat greșelile administrației, dar când acel grup a luat inițial ființă, George W. Bush era ocupat cu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Mângâieri Aceste câteva gânduri s-au vrut a fi un tărâm propice meditației, însă s-au dovedit până la urmă un vacarm inutil într-un sol selenar. Nu vreau să plictisesc cu teorii despre tehnica scrisului, despre rimă, ritm sau formă. Dincolo de stângăciile inerente unui debutant, autoarea se dovedește a fi o iubitoare a vieții, în toate formele ei... astfel că aleg
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
utilajele din Piața Constituției erau de la mine. Toată “afacerea” m-a costat în jur de 500-600 de milioane de lei. Mă puteam trezi și cu dosar penal. I-am spus judecătorului că nu puteam eu să controlez lumea în acel vacarm. Eram în cupa de la Manitou, la 11 metri înălțime, cu talanga de gât și cu steagul meu de la revoluție. După manifestare, a ieșit ceva bun, dar trebuia continuat. Când m-a văzut Pogea acolo, mi-a spus: “Chivule, nici nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Din acest motiv și pentru că mama a murit în săptămâna Crucii, am început să iubesc crucile și să fac colecție. Vreau să le văd tot timpul să-mi aduc aminte tot timpul de bolnavii de cancer. Să nu uit niciodată vacarmul acela infernal unde nu-ți auzi bătăile inimii sau respirația, ci doar gemete de durere. Nu ajunge apa de pe pământ să stingă focul ce-i arde pe bolnavii de cancer. Se uită unii la alții și se mângâie cu vorbe
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Mythology, pp. 97 sq.; G. R. Castellino, Mitologia, pp. 140-143. 15 Asupra simbolismului implicat în anumite mituri diluviene, a se vedea M. Eliade, Trăite d'histoire des religiuns, pp. 182 sq. 16 Vom vedea (§ 21) că tot zgomotul, și anume vacarmul zeilor tineri care-1 împiedicau să doarmă, 1-a hotărât pe Apsu să-i piardă (cf. Enuma elitj, tab. 1,21 sq.) 17 Cf. M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 71 sq. (trad. Românească, p. 46 sq. - Nota trad.]. După versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l arată nu numai pasionat de baluri, ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pisălog, Ed. Librăriei Leon Alcalay, BPT, f.d., p. 93. 5. Gala Galction, „Profir și Policarp”, op. cit., p. 44. 6. Vezi: Corespondența Ramurii, Ediție îngrijită de Florea Firan, Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Satul este un spațiu al meditațiilor, al liniștii și al copilăriei, în timp ce orașul e „gălăgios și prăfos“, cu oameni pe străzi, cu trotuare și treceri de pietoni. Cine alege satul o face doar din iluzia că poate astfel scăpa de vacarmul de la oraș, ajungând chiar să creadă că la țară „lucrurile pentru care se bate lumea la oraș ă...ț nu există“. Dintr-o „imprudență onirică“, personajul lui Alexandru Vlad alunecă într-o lume ireală, „târât“ parcă de ființe cunoscute, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cer. E și o adevărată industrie. Sute de oameni își câștigă existența în acest complex de sănătate și sport. Cele două etaje și forma elipsoidală asigură o acustică perfectă, comparabilă cu a vechilor arene, Karaiskakis sau cu Panathinaikos. Am filmat vacarmul organizat în Golful Pyreu cu adevăratul centru de afaceri, stadionul Olimpiakos. E viață, afaceri și... evaziune serioasă acolo, ca și în portul viu animat chiar la 2 noaptea. Sportul ca afacere e profitabil în țara aceasta în care, dacă nu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
acela de a-și folosi limba) a fost tocmai administrația maghiară din perioada dualismului austro-ungar - cea mai proastă administrație din istoria modernă a Europei Centrale. Dar nimeni nu părea interesat de ceva atât de concret, așa că replica a pierit în vacarmul celorlalte explicații ce nu explicau nimic. Și lucrurile sunt atât de simple! Oamenii ăia, politicienii UDMR, și-au amintit că au un electorat captiv. Între timp a apărut și UCM, iar electoratul nu mai e atât de captiv, fiindcă are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
reformării justiției, adică exact capitolului pe care avem clauza. Iar vocile roșii din presă vor face ecou, n-au mai văzut atâta autoritarism de la Ceaușescu. E adevărat că la unele mineriade au lipsit, nimeni nu-i perfect. La sfârșitul acestui vacarm, lucrurile se vor așeza mai bine. Puterea va fi întreagă și guvernarea mai coerentă. Doar PSD-ul se va întreba retoric: cine m-a pus?! POLITICA DUPĂ POTOP Aproape că a curs la fel de multă cerneală câtă apă în ultimele evenimente
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
mai coerentă. Doar PSD-ul se va întreba retoric: cine m-a pus?! POLITICA DUPĂ POTOP Aproape că a curs la fel de multă cerneală câtă apă în ultimele evenimente. Criza politică și cea a inundațiilor s-au suprapus, dând naștere unui vacarm în care nu se mai înțelege om cu om. Strigătele de disperare ale sinistraților s-au amestecat cu vocile politicienilor, care se răsteau unii la alții pe tema anticipatelor. Iar televiziunile au splitat ecranul, acreditând ideea a două Românii: pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
par niște necropole“, doctorul bătrân o ia de nevastă pe foarte tânăra Maria. Afară, poporul revoltat încearcă să forțeze porțile și să-i pedepsească pe eretici (desigur, Vesalius e un vrăjitor, un necromant, un Saturn, un diavol ș.a.m.d.). Vacarmul oamenilor e, scrie Borel, „un tunet biciuitor, asurzitor, o simfonie aproape ucigașă“. Scena grotescă se termină cu un asalt al porților și cu intervenția gărzilor regale. Până aici, scriitorul francez reușește să-și demonstreze calitățile de licantrop în ale literelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]