KorAP: Find »[drukola/base=vagon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...741 >

18,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
orașelor În cauză, fără să ofere găzduire permanentă unuia din rasa lui. Conductorul, după cum se și așteptase, era un individ posac. Trenul e foarte aglomerat, spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Voilá“, făcu conductorul și păru a arăta cu un gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar Myatt cunoștea prea bine ruta pentru a se lăsa păcălit. Grupul, ghici el după aerul acela de hărțuiți cultural, aparținea vagonului de dormit pentru Atena. Când dublă bacșișul, conductorul cedă și lipi pe geamul compartimentului o etichetă cu „Rezervat“. Cu un suspin de ușurare, Myatt se văzu singur. Privi fețele care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dacă nu el, femeia aceea subțire și Înaltă, soția lui. Liniștea era lucrul pe care ea și-l dorea mai mult decât orice. Dacă mi-aș fi putut permite o cușetă, se Întrebă ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe care trebuie să mi le amintesc. Ușa cazanului se deschise, iar lumina și dogoarea furnalului răzbătură pentru o clipă Înăuntru. Mecanicul deschise complet regulatorul și platforma vibră de greutatea vagoanelor. Apoi, brusc, mașina Începu să funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte să ajungă chelnerul la el, străinul adormise. Fața lui Îi dispăru pentru o clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca Într-un film de animație, În ochii negri și lustruiți ai domnului Eckman. Comisioane sub forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se spune cafea În nemțește? Expresia ei Îl alarmă. Alergă de-a lungul coridorului și Închise singurul geam deschis. — Te simți bine? Ea spuse, cu ochii pe jumătate Închiși: E ceva mai bine așa. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
unde să se sprijine, Între pereții coridorului și compartiment, Încrucișându-și brațele și pregătindu-se să adoarmă. Dar fără haină Îi era foarte frig. Deși toate geamurile culoarului erau Închise, curentul trăgea prin ușile batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de bilete Încercă să-i bareze drumul, dar ea Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
drumul, dar ea Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu voi să audă de soluția găsită de ea. — Ba da, spuse el, deși În vocea lui exista o nehotărâre care-i arătă că trebuia doar să fie decisă, să se ridice, să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
văd?“ Întrebase el și ea răspunsese „Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești“. Mabel Warren Îi spuse lui Janet Pardoe: — Ne vedem mai târziu. Am câteva lucruri de făcut. O urmări pe fată plecând, traversând puntea vibrândă dintre vagoane, Împleticindu-se și căutând un sprijin, iar durerea de cap aproape că-i dispăruse În căldura și iluminarea dată de idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mulți cei care Își vor aminti numele lui. „Întoarcerea Omului Misterios. Cum a Scăpat Doctor Czinner de Condamnarea la Moarte. Relatare În Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lui. „Întoarcerea Omului Misterios. Cum a Scăpat Doctor Czinner de Condamnarea la Moarte. Relatare În Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor de semnal și liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În acest perimetru pătratele deveneau tot mai mici, până când cuprindeau doar Închisoarea. Un mal stâncos se ridică de ambele părți ale trenului și lumina soarelui dispăru. Scântei roșii pe cerul Întunecat se loviră de fereastră ca grindina, iar Întunericul mătură vagoanele În timp ce trenul lung intră mugind Într-un tunel. Revoluție, se gândi ea cu harta Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]