7,566 matches
-
Conținutul schimburilor lor de idei viza, cel mai adesea, tema evoluției. În perioada de început a relației lor, Galton a avansat propria lui versiune referitoare la ereditate și evoluție, dar la scurt timp s-a convins de gradul ridicat de validitate și de forța explicativă a modelului lui Darwin dedicat selecției naturale, necesității diversității și rolul adaptării în selecția naturală. Era însă firesc că, în ceea ce îl privește pe Galton, diversitatea avea să devină o problemă de măsurare. Pentru soluționarea ei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
transformările intelectuale - antimaterialismul, antielitismul, antipozitivismul și antiraționalismul - care aveau loc în Europa și care, într-o anumită măsură, însemnau o reîntoarcere la filosofia lui Rousseau. Odată cu ele, prin Bergson, Freud și Marx (Barron, 1995; Hughes, 1953), se redescopereau valoarea și validitatea gândirii subiective, intuitive și preconștiente. Guilford (1970) a observat cu acuitate că, de-a lungul anilor, proiectul lui Terman a vizat tendința de clasificare a oamenilor în funcție de anumite trăsături (similar proiectelor mai mult sau mai puțin încununate de succes ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1869, p. 43) erau aplicabile la copiii predispuși la excelență. Cercetarea lui Cox face o aluzie, nerecunoscută de obicei, la faptul că Terman și Cox cunoșteau metodele și rezultatele frauduloase ale lui Lombroso și că au dorit să testeze empiric validitatea lor (Cox, 1926, pp. 14-15). În ciuda limitelor conceptuale și a accentuării rezultatelor „practice”, cercetarea lui Cox a fost influențată considerabil de Galton numai prin intermediul interesului lui Terman față de acesta (1926). Cercetările lui Galton (1869) au constituit atât un stimulent, cât
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
apar în concluziile lui Cox. Precum alte similitudini dintre cercetările lui Galton și Cox, motivația intrinsecă, descrisă anterior de Galton, este recunoscută drept „una dintre «calitățile intelectuale și dispoziționale» esențiale și acționează ca un stimul intrinsec” (Runco, 1993, p. 6). Validitatea concluziilor lui Cox este confirmată de dovezile și importanța actuală acordată perseverenței, motivației intrinsece și autonomiei (Albert și Runco, 1989; Amabile, în publicațiile din presă; MacKinnon, 1963, 1970). Este dificil să concepem că, până în perioada celui de-al doilea război
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
într-un final, să clarifice aceste probleme de ordin biologic și cred că ele vor fi abordate în curând. (p. 3; vezi prelungirea dezbaterilor în Gardner, 1988b). Deși unii critici (de exemplu, Plucker, 1994a) au pus la îndoială utilitatea și validitatea unei abordări biometrice în cercetarea creativității, studii recent publicate în literatura de specialitate (Haier și Benbow, 1995; Haier, Siegel, Tang, Abel și Buchsbaum, 1992; Larson, Haier și Hazen, 1995; O’Boyle, Benbow și Alexander, 1995; Shaywitz et al., 1995) și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
SOI, TTCT, Wallach și Kogan, Getzels și Jackson și al unor teste similare (de exemplu, Cline, Richards, și Abe, 1962; Eisen, 1989: Hoepfner și Hemenway, 1973; Torrance, 1981c; Torrance, Khatena și Cunnington, 1973; Williams, 1979, 1980) pare destul de convingător, față de validitatea predictivă și discriminatorie a testelor de gândire divergentă atitudinile sunt împărțite (cf. Bachelor, 1989; Clapham, 1996; Cooper, 1991; Fox, 1985; Renzulli, 1985; Rosen, 1985; Thompson și Anderson, 1983). Validitatea predictivă a testelor 1 și aparenta susceptibilitate manifestată față de consecințele administrării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Khatena și Cunnington, 1973; Williams, 1979, 1980) pare destul de convingător, față de validitatea predictivă și discriminatorie a testelor de gândire divergentă atitudinile sunt împărțite (cf. Bachelor, 1989; Clapham, 1996; Cooper, 1991; Fox, 1985; Renzulli, 1985; Rosen, 1985; Thompson și Anderson, 1983). Validitatea predictivă a testelor 1 și aparenta susceptibilitate manifestată față de consecințele administrării, etalonării și învățării testelor de gândire divergentă reprezintă subiectele controversante. De exemplu, omogenitatea eșantionului în funcție de performanță sau capacitate poate influența rezultatele pentru că valorile psihometrice superioare sunt atribuite, în general
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
abilităților de gândire divergentă în timp. Începând din anii ’50, cercetătorii au întreprins numeroase studii longitudinale de creativitate, majoritatea întemeiate - parțial, cel puțin - pe informațiile furnizate de testele de gândire divergentă (Cropley, 1972; Howieson, 1981; Kogan și Pankove, 1974). Implicațiile validității metodelor de evaluare a gândirii divergente sunt tratate mai târziu în capitol, dar cercetarea evoluției elevilor pe parcursul anilor oferă informații despre criza clasei a patra din punct de vedere creativ (Torrance, 1968). În urma numeroaselor sale studii experimentale transversale și longitudinale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Interest Descriptor (Rimm, 1983) și Scales for Rating the Behavioral Characteristics of Superior Students (SRBCSS - Renzulli, Hartman și Callahan, 1981). SRBCSS este deseori inclus în procedurile de monitorizare a educației copiilor supradotați (Hunsaker și Callahan, 1995). Încercările de stabilire a validității scorurilor acordate de persoanele din anturajul individului sunt neconcludente în ce privește creativitatea și talentul în general, pentru că denotă atât prezența (Renzulli et al., 1981; Runco, 1984), cât și absenței validității (Hocevar și Bachelor, 1989; Holland, 1959; Pegnato și Birch, 1959). ATITUDINI
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
educației copiilor supradotați (Hunsaker și Callahan, 1995). Încercările de stabilire a validității scorurilor acordate de persoanele din anturajul individului sunt neconcludente în ce privește creativitatea și talentul în general, pentru că denotă atât prezența (Renzulli et al., 1981; Runco, 1984), cât și absenței validității (Hocevar și Bachelor, 1989; Holland, 1959; Pegnato și Birch, 1959). ATITUDINI. Evaluarea atitudinilor față de creativitate ocupă un loc central fiindcă, așa cum afirmă Basadur și Hausdorf (1996) în studiul lor despre atitudinile din cadrul comunității oamenilor de afaceri: ...identifică atitudinile managerilor față de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Taylor, 1960; Treffinger și Poggio, 1972; Wallach, 1976). În realitate, importanța acordată produsului creativ a luat naștere ca răspuns la aparenta nevoie de criterii externe la care cercetătorii să poată raporta alte metode de măsurare a creativității în scopul stabilirii validității lor. Însă un criteriu absolut, incontestabil de evaluare a creativității nu a fost încă descoperit, fapt care a dus la apariția problemei criteriului (McPherson, 1963; Shapiro, 1970). Odată cu recunoașterea importanței produsului creativ și în ciuda faptului că teoretizarea acestuia a constituit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
orientarea spre acțiune, adresabilitatea). Westberg (1991) a conceput un instrument de evaluare a invențiilor elevilor, iar investigațiile sale au evidențiat prezența factorilor de originalitate, integritate tehnică și calități estetice. Fiecare dintre instrumentele descrise prezintă un nivel de fidelitate, deși problema validității rămâne încă nerezolvată. În singura comparație existentă între capacitatea profesorilor și cea a părinților de evaluare a ideilor exprimate de copii, rezultatele celor două grupuri au fost similare, realizându-se o corelație medie pozitivă între scorurile la testele de gândire
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mod independent acest lucru” (Amabile, 1982, p. 1001) - problematica stabilirii criteriilor este neglijată, diferențele individuale sunt aplanate, iar influența mediului asupra procesului creativ poate fi supusă cercetării. Teoretic, adepții tehnicii CAT consideră că o astfel de metodă prezintă mai multă validitate decât metodele tradiționale de evaluare a creativității fiindcă pune în valoare definiții realiste ale creativității: oamenii înțeleg creativitatea atunci când se confruntă cu ea (Amabile, 1982; Baer, 1994b). Această concepție este validată cel puțin în parte de cercetările teoriilor implicite de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inhibă creativitatea (de exemplu, încurajări din partea conducerii, libertatea de selecție și execuție a sarcinilor, un nivel satisfăcător de resurse, stresul cauzat de volumul de muncă, obstacole organizaționale). Amabile și colaboratorii săi introduc (în publicații periodice) primele confirmări ale fidelității și validității și organizează proiecte ulterioare de cercetare a validității. Siegel și Kaemmerer (1978) și Hill (1991) au întreprins cercetări similare ale climatelor școlare, care nu au ajuns totuși să depășească nivelul studiilor anterioare. Analizele de context implică, de asemenea, corelația orientărilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de selecție și execuție a sarcinilor, un nivel satisfăcător de resurse, stresul cauzat de volumul de muncă, obstacole organizaționale). Amabile și colaboratorii săi introduc (în publicații periodice) primele confirmări ale fidelității și validității și organizează proiecte ulterioare de cercetare a validității. Siegel și Kaemmerer (1978) și Hill (1991) au întreprins cercetări similare ale climatelor școlare, care nu au ajuns totuși să depășească nivelul studiilor anterioare. Analizele de context implică, de asemenea, corelația orientărilor motivaționale (instrinsece și extrinsece) ale angajaților cu trăsăturile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de 30 de ani de investigații în domeniu, problema stabilirii criteriilor, deși discutată aici numai în termenii produselor creative (cel mai utilizat criteriu), constituie încă o piedică majoră în calea progresului cercetării psihometrice a creativității. De exemplu, criticii consideră că validitatea discriminatorie și predictivă și validitatea de criteriu în general nu au fost încă demonstrate (Gardner, 1988b, 1993a; Kogan și Pankove, 1974; Wallach, 1976). Weisberg (1993) folosește acest argument pentru a critica testele de asociații distante, de intuiție, personalitate și gândire
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
investigații în domeniu, problema stabilirii criteriilor, deși discutată aici numai în termenii produselor creative (cel mai utilizat criteriu), constituie încă o piedică majoră în calea progresului cercetării psihometrice a creativității. De exemplu, criticii consideră că validitatea discriminatorie și predictivă și validitatea de criteriu în general nu au fost încă demonstrate (Gardner, 1988b, 1993a; Kogan și Pankove, 1974; Wallach, 1976). Weisberg (1993) folosește acest argument pentru a critica testele de asociații distante, de intuiție, personalitate și gândire divergentă, afirmând că testele de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
citată frecvent, Wallach (1976) afirmă că „există o variație mare și sistematică a performanțelor subiecților - însă rezultatul diferențelor individuale la testele de fluență ideativă captează doar în mică măsură sau deloc acea variație sistematică” (p. 60). Presupusele cauze ale inexistenței validității predictive variază considerabil. În timp ce unii desconsideră metodele psihometrice în totalitate (Gardner, 1988b; Weisberg, 1993), alții susțin că testele de gândire divergentă sunt influențate de antrenament, de condițiile de testare și alte aspecte legate de administrare (Hattie, 1980; Wallach, 1976), că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Safter, 1989; Torrance, Tan și Allman, 1970; Torrance și Wu, 1981) și alții (Howieson, 1981; Milgram și Hong, 1994, 1976; Rotter, Langland și Berger, 1971; Runco, 1986b; Yamada și Tam, 1996) au întreprins numeroase studii ce evidențiază măcar în parte validitatea discriminatorie și corelațiile dintre rezultatele testelor de gândire divergentă și diferite criterii, inclusiv cel al performanței creative la adulți. Mulți cercetători consideră astăzi că valoarea cea mai ridicată a validității predictive a testelor de gândire divergentă se înregistrează la elevii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1996) au întreprins numeroase studii ce evidențiază măcar în parte validitatea discriminatorie și corelațiile dintre rezultatele testelor de gândire divergentă și diferite criterii, inclusiv cel al performanței creative la adulți. Mulți cercetători consideră astăzi că valoarea cea mai ridicată a validității predictive a testelor de gândire divergentă se înregistrează la elevii dotați intelectual și la cei cu performanțe superioare (Runco, 1986c) și numai atunci când indică performanța în domenii specifice (Hocevar, 1981; Milgram, 1976, Runco 1986b). Gardner (1988b) constată dependența autoevaluării de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mod surprinzător, după aproape 50 de ani de cercetare și dezvoltare, această distincție este încă învăluită în ceață. Deși recomandările ce urmează nu sunt deloc exhaustive, ele le permit cercetătorilor să își consolideze contribuțiile la studiul creativității. În primul rând, validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au fost întreprinse cu decenii în urmă. Deoarece distincția dintre creativitate și inteligență rămâne o enigmă, cercetătorii care ignoră interacțiunea dintre cele două concepte - indiferent de metoda de evaluare folosită - pot pierde din vedere piese importante dintr-un puzzle al validității predictive. În al doilea rând, majoritatea literaturii de specialitate consacrată creativității a apărut acum câteva decenii, când tehnicile statistice nu erau suficient perfectate (prin urmare, erau aproape incapabile să surprindă diferențele dintre grupuri), iar aplicabilitatea lor era limitată. Revizuirea datelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
anterior prin intermediul instrumentelor de analiză statistică de dată recentă, cum ar fi ecuația structurală de modelare, va oferi o viziune mai precisă și mai realistă asupra cercetării psihometrice a creativității. Este în speță cazul multiplelor studii longitudinale, a cercetărilor de validitate predictivă sau al studiilor care au tratat legătura inteligență-creactivitate. În al treilea rând, odată cu dezvoltarea intensivă a teoriilor sistemice ale creativității, analiza psihometrică a creativității orientată exclusiv asupra unui anumit domeniu (proces, persoană, produs sau context) este mai susceptibilă la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
numeroșilor cercetători, dintre care îi menționăm pe Mark A. Runco, Teresa M. Amabile și Robert J. Sternberg, pentru că ne-au permis accesul la lucrările lor. Toate interpretările și opiniile din capitolul de față aparțin în exclusivitate autorilor. Problemele referitoare la validitatea predictivă a testelor de gândire divergentă vor fi analizate ulterior în contextul altor poziții critice față de metodele psihometrice. Măsurarea proceselor asociative constituie temelia lucrărilor psihometrice de creativitate actuale. Cu toate acestea, în ultima vreme interesul față de acest aspect al procesului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
facilitează îndeosebi o măsurare eficientă și decelarea inferențelor relevante despre cauzalitate. Se evidențiază însă o reacție adversă, deoarece manipularea poate să conducă la „diferențe induse” și să nu fie reprezentativă pentru comportamentul indivizilor în condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este inerentă în studiile experimentale, dar problema se acutizează în studiile de creativitate din cauza dependenței creativității de spontaneitate și a incompatibilității acesteia din urmă cu controlul. În afara spontaneității, creativitatea este, prin definiție, inovatoare - și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]