3,233 matches
-
euro); - un costum de zi (trei piese), purtat de Constantin Brâncuși în perioada pariziană (preț de pornire 4.950 euro); - un costumul de seară ( trei piese), purtat de Constantin Brâncuși în perioada pariziană (preț de pornire 4.950 euro); - o valiză de călătorie de culore cafeniu-roșcată, cu etichetă de carton atașată port-etichetei, având scrise, pe cele două fețe, adrese din București și Paris. Având în vedere că pe etichetă apare menționată adresa Impasse Ronsin 11, se poate deduce că valiza a
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
o valiză de călătorie de culore cafeniu-roșcată, cu etichetă de carton atașată port-etichetei, având scrise, pe cele două fețe, adrese din București și Paris. Având în vedere că pe etichetă apare menționată adresa Impasse Ronsin 11, se poate deduce că valiza a fost folosită după 1927, an în care Brâncuși își muta atelierul de la numărul 8 la numărul 11. - un geamantan franțuzesc de voiaj, utilizat de Constantin Brâncuși în celebrele călătorii spre Statele Unite (obiectul principal al licitației). Geamantanul poartă pe întreaga
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
delimitat perioadele în funcție de cine a fost președinte și cine a condus guvernul României în ultimii 25 de ani. Sigur că decizia fiecăruia de a emigra are o puternică latură personală, iar motivele de a a-ți pune viața în două valize și de a lăsa totul în urmă sunt multe și complicate. Cu toate acestea, credem că datele și infograficul de mai jos conturează o imagine destul de realistă a felului în care emigrarea spre Canada este corelată cu situația politică și
Evoluția emigrării în Canada din România [Corola-blog/BlogPost/93022_a_94314]
-
au dat nas în nas cu acesta cunoscuți de-ai săi săi [probabil agenți secreți austrieci - n.a.] chiar pe Calea Victoriei, în iunie 1914, înaintea declanșării războiului mondial. Cu aceeași candoare, Czernin descrie cum i-a “subtilizat” Siguranța în octombrie 1914 valiza cu corespondența diplomatică, înapoiată contra unei recompense după fotografiere și decodare, dar și cât de târziu a înțeles consecințele acțiunii, după descoperirea clișeelor de către agenții serviciilor secrete în locuința primului-ministru Ionel I. C. Brătianu, fugit la Iași după ocuparea Bucureștiului. În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
r. Răzvan Georgescu) a primit trei nominalizări la Premiile Gopo. Puțină lume știe că, în timpul Războiului rece, România a vândut Germaniei de Vest peste 250,000 de etnici germani. Hein Günther Hüsch, negociatorul secret al Germaniei, venea la București cu valiza plină de bani pentru a cumpăra libertatea oamenilor. Un astfel de caz a fost și cel al lui Erika Lazăr, care a trebuit să se adapteze noilor reguli ale capitalismului după ce a fost cumpărată cu 47.000 de mărci germane
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
care vin de acolo. Ne-au cazat la un hotel pe un vârf de deal. Împărțeam camera cu o colegă și pe când ne odihneam puțin după-masă, am fost invadate de mai multe femei de servici care începuseră să scotocească prin valizele noastre, cerându-ne să le vindem desou-uri. Și n-am scăpat de ele până nu le-am vândut câteva. Îmi aduc aminte că eu am transformat banii aceia într-o o brățară cu pietre de Ural, galbene și negre, pe
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
preajmă. S-a întors în sala de examen și și-a văzut de treabă. Imediat, curtea s-a reanimat, comentând faptele: - Te-ai pus rău cu Tohi! a evaluat speriat situația un coleg din apropiere. Ți-ai dat foc la valiză!... - L-ai enervat!... a constatat indignată și o colegă căreia îi venea rândul la răspuns. Abia atunci am intuit cât de pripit procedasem. Trebuia să renunț la acel tren afurisit, și la încă unul, dacă ar fi fost necesar, numai
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam incidentul. Funcționara m-a asigurat, zâmbind profesional, că se rezolvă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
limbile, Îi Întorsese la maximum arcul (era un ceas mecanic) - pauză! Câteva zile Îl mai ținuse totuși la mână, cu nădejdea că poate-poate... iar când se convinsese că nu mai avea nimic de așteptat din partea lui, Îl aruncase furios În fundul valizei. Să zacă acolo nemernicul până la vacanță, când Îl va duce acasă și-l va pune plocon În brațele tatălui, cu alternativa: reparare sau, și mai bine, altul nou. Cu studiul la bibliotecă și cu laboratoarele, cu grija examenelor, uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni, unele modeste, uzate, alături de altele provocatoare purtînd etichete cu nume de hoteluri, de metropole. WINDSOR HOUSE, MERCURE LYON, WIMBERGER WIEN, așteaptă să le vină rîndul. În colțuri mai retrase ochi opriți pe alți ochi, buze oprite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
locul cel mai sigur. Mi-am amintit că ăsta era un calcul cam ca acela pe care-l făcusem eu pe vremuri cu pisicile. Numai că suna mai bine. Am preferat însă să nu spun nimic. Alergam. Mi-a luat valiza, cu toate că nu era grea. În orice caz, am ajuns în piață cu câteva minute înaintea mulțimii. Benjamin era în atelier, la mașina de cusut, și asculta o emisiune muzicală. — Se transmite un cancan - a spus el. Înainte nu-mi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nimica toată, aș putea spune acum, dar mi se umpluseră hainele, părul de ele și, când am început să plâng de frig, au început să mi se rostogolească pe față, odată cu lacrimile. O singură dată am vrut să-i dau valiza Adélei. Apoi m-am răzgândit. Acolo unde începea șirul de vile, un brad cu crengile tăiate continua să se țină în rădăcini. În vârful lui ardea o lampă albăstruie. Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să iau bani de la el. Dar nu m-am întors. Ziua următoare era ziua când trebuia să plece tanti Mae. Nu avea destui bani de tren, așa că lua autobuzul. Am privit-o cum împacheta și am ajutat-o să închidă valiza ei veche. Am avut grijă să nu-i îndoi albumul cu poze, care era așezat exact deasupra hainelor, și am reușit, într-un final, să fac încuietoarea să intre la locul ei. Și-a pus pe cap pălăria, aceeași ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Când era gata de plecare, am căutat-o pe mama, dar ea nu era prin preajmă. Am presupus că e în spate, dar n-am avut timp să mergem s-o căutăm. Autobuzul venea în treizeci de minute. Am ridicat valiza lui tanti Mae și m-am uitat prin abțibildurile din New Orleans, Biloxi și Mobile până și-a trecut ea acul de pălărie prin păr. Vântul se făcuse destul de rece când am ajuns pe verandă, așa că am închis ușa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și pe parbrizele mașinilor în mișcare, unde stăteau ca și când ar fi fost puse acolo cu lipici până când se opreau mașinile. Autobuzul avea stație în fața frizeriei, așa că am coborât până unde trebuia pe Strada Principală și am așteptat la marginea trotuarului. Valiza lui tanti Mae era grea și m-am bucurat că pot să o las jos. Tanti Mae s-a uitat în josul străzii să vadă dacă vine autobuzul și când s-a întors spre mine, am văzut că ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
așteptat acolo mult timp, mie mi s-a părut o oră întreagă, până când a venit autobuzul. I-am auzit motorul de la departe, așa că am mers în stradă să-i fac semn șoferului. A oprit la câteva clădiri depărtare. Am ridicat valiza și am alergat amândoi până unde deschisese șoferul ușa. Tanti Mae a urcat pe prima treaptă, apoi a coborât din nou ca să mă pupe și am pupat-o la rândul meu. Am vrut să-i spun să nu plece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
amândoi până unde deschisese șoferul ușa. Tanti Mae a urcat pe prima treaptă, apoi a coborât din nou ca să mă pupe și am pupat-o la rândul meu. Am vrut să-i spun să nu plece, dar i-am dat valiza și ușa s-a închis. Pe undeva prin întunericul dinăuntru, am văzut-o făcându-mi cu mâna. I-am făcut și eu cu mâna și i-am zâmbit. Apoi a pornit motorul și a început să se miște. Mirosul urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ăla, a spus el surprinzându-mă. —Zău? Părea greu de crezut. — Nu cred totuși că se învârt în aceleași cercuri de oameni. Probabil mă înșel, s-a grăbit să spună, dându-și seama că și-a dat singur foc la valiză. Cred că doar s-au salutat mai devreme, atâta tot. în momentul ăla pe ringul de dans începuse „Jamaican Funk“. —Scuză-mă, am spus în timp ce îmi terminam berea și stingeam țigara aproape simultan, într-o coordonare aproape miraculoasă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu flăcări pâlpâitoare. Feifel a băut și s-a îmbătat cu vinul destinat să-l înalțe în ochii Ritei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păsările înțeleg limba omenească și ochii lor văd clar în viitor. M-am dus în bucătărie să pregătesc ceva de mâncare. Soțul meu s-a întors mai devreme ca de obicei de la munca lui și m-a rugat să scot valizele. - Plecăm mâine dimineață în Italia, a spus el vesel. Călătoria improvizată semăna cu o fugă. Sucki rămânea acasă, un prieten bun putea să vină din când în când să-i dea semințe și să-i schimbe apa. Italia era, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai existau în timpul nostru. Am ajuns la Castellana via Bari. Castellana se prezintă ca un punct în care se întretaie drumurile multor orașe: Bari, Foggia, Roma, Neapole, Taranto, Lecce și Brindisi. Când am ajuns la Castellana, ne-am lăsat repede valizele la un hotel mic. Eram pregătiți sufletește să ne petrecem toată după-amiaza în grotele Castellanei, în timp ce Franco trebuia să-și întâlnească companionii de afaceri. Auzisem de grotele Castellanei încă din tinerețe, când citisem Divina Comedie a lui Dante. Se scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zi rece cu soare lucitor - o zi de primăvară, tipică nordului, care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul se va aranja în același fel ca altădată. Dar Sucki nu era pe nicăieri. Colivia era murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot închipui, pentru că nicicum, nici silit, nu aș fi cărat o asemenea oroare cu mine. De ce era atât de grea? Iată încă o întrebare care mă răscolea neîncetat, făcându-mă cu adevărat să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]