793 matches
-
în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice oraș european. Există un dram de normalitate și la Moscova. N-ar trebui să-i demonizăm de-a valma pe ruși. Numai că nu atitudinile noastre exagerate sunt problema, ci excepția pe care o reprezintă acești tineri sau fațadele occidentalizate ale birourilor și ale magazinelor de lux din capitala rusă pe fundalul... restului copleșitor, scufundat în primitivism, pauperitate, supușenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Identic, nordicii au păstrat și aici o măsură cât de cât de „bun-simț”, în Polonia respectându-se proprietatea agrară, în unele cazuri, până la 50 de ha.Ă Adeseori, când se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cronică și revistă ce dădeau nu numai tonul literar, dar și pe cel politic pentru întreaga suflare literară! -, a făcut elogiul poeziei lui Blaga, opera, ca și omul, profesorul, filozoful, „alungat din cetate”, denigrată de scriitori și activiști de-a valma! Primele cronici despre un alt Bacovia, presimțind și intuind cu un fantastic organ critic renașterea și noua percepție a acestui poet pe care Călinescu însuși îl văzuse ca un minor. Matei ne-a sprijinit pe noi, generația ’60, în proză
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ocupând o funcție sau alta în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate intelectuală de la cei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a valma impostorii, oportuniștii și creatorii care rezistau „acolo” și luptau pentru fiecare carte, pentru fiecare rând, în sărăcie și singurătate mediatică, părăsiți nu numai de lumea „din afară”, dar și de propria lor organizație - din ’85, Uniunea Scriitorilor încetase de fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o emfază jucată, celor trei prieteni, și intrați în cortul lui Cezar!”. A doua zi a început, solemn, plenara U. Scriitorilor, condusă de Zaharia Stancu și, spre surpriza, spre stupefacția noastră, a „grupului”, noi care ne înscrisesem de-a valma la cuvânt, cu alte zeci de scriitori, la „diverse”, suntem chemați primii la cuvânt și încă unul după altul, Nichita, Cezar, Matei, Grigore și eu. Era evident că Stancu, poate și „forurile” - fuseseră informați de „proiectul” nostru și acela care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la care nu se aștepta aproape nimeni și pentru care, nimeni, aproape, nu era pregătit - Libertatea socială! Deoarece observăm cu uimire și uneori cu stupoare că generațiile tinere și foarte tinere, azi, la noi, după Decembrie ’89, preiau de-a valma valorile vestice, cu precădere cele americane, și când vorbesc de „valorile americane” mă refer, în acest caz, la valorile „de piață, comerciale și de modă” americane, cele „vizibile” și „frapante” în ochii unor tineri, și nu la valorile universităților, ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ea ne lua la cules bureți râșcovi, opintici, primăvara viorele și în Bou pădurea din fața satului, care era a proprietarului moșiei Baea. Opream apa părăului Bogata și făceam niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
preocupare majoră pentru averea acestui Institut, în special documentele și cărțile. Ceea ce pot să spun ca martor ocular este că zile la rând, camioane militare erau trase în fața intrării în clădire și grupuri de soldați cărau în brațe, de-a valma, cutii și lăzi cu documente, cu benzi audio, cărți, luate fără nici un fel de evidență. Unii dintre băieți credeau că acele role au imprimată muzică, așa că le îndesau prin buzunare. I-am întrebat unde duc toate acele lucruri, mi-au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Beseme, Pese, ceva de genul ăsta! Pentru el, tot cam aia era, ceva în afara fabricii lui. Cum pentru europenii Evului Mediu exista doar conceptul de sălbatic, nu de sălbatici. Tot ce e în afara tribului nostru - e totuna, otova, de-a valma. Asta am auzit-o la un curs de la un prof foarte mișto, care a fost obligat să plece din facultate. Mirel povestește pur și simplu cum e la el la fabrică. Se simte bine acolo, după câte se pare. Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de foame. Un țâr înalt, un bărzoi pe care te temi să nu-l doboare vântul. Mi-e foarte proaspătă în minte imaginea lui cum mergea de dimineață printre oameni cu o pâine în mână lovind femei, bărbați de-a valma și cerându-și precipitat scuze. Cu gesturi largi, ocazie cu care mai altoia alți neatenți. Ridicând mâinile cu nevinovăție și plesnind cetățenii insuficient de vigilenți. Rupând cu dinții din pâinea aia prin marea de oameni, ocazie cu care avem toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma cu reporterii de fapte diverse și cu corectorii de noapte. Încredințat, prin urmare, de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși drum În revistă prezumatelor sale poeme, găsindu-le, chiar și În glumă, excepțional de reușite. CURÂND, AUTORUL POEMELOR FU
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acela de a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la Zimnicea, apărând, cu un pâlc de milițieni și glotași bătrâni de sub comanda sa, invazia armatelor lui Mackensen peste Dunăre. A fost Îngropat pe loc, În tranșee, de-a valma cu tătucii lui de milițieni și glotași bătrâni, armați cu puști Martini-Henry și Peabody de la 1877. Mai bine un măgar sănătos decât un poet ofticos. Zicală din popor F. ADERCA A DEBUTAT ÎN NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ PRIN 1913, ca poet
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare, dar deocheat prin cea mai sfruntată promiscuitate fizică și morală - mai ales fizică?... și ce vor fi gândind, oare, cei doi adolescenți, un băiat și o fată, care poartă numele bărbatului celui tânăr și locuiesc și ei, de-a valma, Într-același menaj comun, Înțeleg totul din jurul lor, deși le vine greu a crede ochilor prea inocenți?... [...] Prietenul meu X era și a rămas până acum un bărbat fru mos, chipeș, cultivat, mult talentat și de bună spiță de inte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
locul ei. Și-a făcut semnul crucii și, ținându-se drept, a pășit între gealații care l-au urcat în mașină. *** Trei zile și trei nopți a durat călătoria tatei, cu trenul, într-o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de Mihai Rădulescu. Aceste texte au apărut într-o ediție intitulată Jocul cu moartea, îngrijită de fratele autorului, Dan Rădulescu (Humanitas, 1999). PREFAță Petre Sirin - secvențe cinematografice Paradoxal? Nicicum! Într-o lume bulversată încă, în care totul e de-a valma, în care oamenii fug care încotro, risipindu-se în cele patru vânturi, când spaima de foc și moarte naște un singur gând - supraviețuirea -, când tăvălugul unui Octombrie Roșu schimbă destine într-o clipă, atunci te poți naște român la Chișinău
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împărțită juma-juma în sală și scenă, lipsită de culise, cu o singură ușă în fund și două ferestre laterale, din care una dădea în stradă, iar cealaltă se deschidea înspre un balcon interior îngust, pe care erau îngrămădite de-a valma toate mobilele ce serveau drept decor și pe care tot noi, hamalii, trebuia să le cărăm pe rând, cu nesfârșite sforțări, pentru a le aranja pe scena unde urma să evoluăm apoi ca actori. Bineînțeles că în aceste condiții, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tâmplarul ungur cu halat de rumeguș transpunea în practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma, după cum o îngăduia spațiul în atelier: un cărucior de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din anul 1946, mai pierde un component și părăsește meleagul, cu destinația Gelu, în Banat, unde seceta nefiind atât de cumplită se întrevedeau speranțe, precare dar confirmate, de subzistență. Aici, unde prosperitatea localnicilor îi transformase aproape pe toți, de-a valma, în "dușmani ai poporului", tatăl este arestat pentru simplul motiv că slujise, mai înainte, ca polițist, iar copiii, însoțiți doar de mama lor, fragilă fizic, dar de-o uluitoare vrednicie, sunt deportați în Bărăgan, părăsiți sub cerul liber alături de alți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
peșin de naivii, căscații și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și atoateprimitor unde intră de-a valma alături de cei mai abjecți ticăloși de pe scoarța pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei coji de pâine. În felul acesta, permanent sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ului din Asia. Un vag aer de Revoluția Română, decembrie 1989, un du-te vino continuu în studio, multă improvizație-du jamais vu pentru o televiziune care de obicei este atentă și la virgulele luminoase din platou. Se perindă de-a valma în fața camerei tot feluri de directori de obscure ONG-uri umanitare, plasate însă strategic în buricul (buricele, mai exact) Parisului, cântăreți celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a valma, mă aflu într-o cameră de gazare după ce trecerea gazului prin țevi se întrerupe automat și cănurile alea goale, inerte se suprapun unele peste altele de nu le mai poți distinge. Vezi, de asta nu-ți pot scrie un eseu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
iar bătăile sunt destul de tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o haină care îmi provoacă durere! Cum pot să mai zâmbesc? De ce toate astea? Erau întrebări pe care și le punea. În mintea ei se derulau de-a valma întâmplări și imagini sfărâmate pe care nu mai dorea să și le amintească sau să le retrăiască. Ar fi vrut să spună tot ce știa despre el. Ii stătea pe buze. Era biciuită de adevărul pe care îl ținea secret
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]