2,062 matches
-
metode și tehnici de lucru specifice biologiei; integrarea cunoștințelor în experiența de viață a elevilor; aplicarea cunoștințelor însușite în rezolvarea unor situații-problemă și luarea unor decizii; formarea unor deprinderi de muncă intelectuală și productivă; stimularea motivației pentru protecția naturii și valorizarea acesteia în formarea unor convingeri și competențe ecologice adecvate, pentru antrenarea elevilor în activități de ocrotire a mediului înconjurător; utilizarea cunoștințelor însușite în sensul păstrării sănătății individuale și colective; realizarea în paralel cu informația științifică a obiectivelor implicate în formarea
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
procesul competitiv se circumscrie prin următoarele aspecte definitorii: • stimulează ideea că rezolvarea intereselor contradictorii se realizează numai în afară, soluția fiind impusă de către o parte celeilalte; • facilitează supunerea eforturilor participanților și consumul neeconomic de energie; • în calitate de motive principale se află valorizarea superiorității unei singure părți și minimalizarea intereselor celeilalte; • amplifică implicarea emoțională a participanților în sarcină, aceasta având tendința de a estompa importanța obiectivelor urmărite inițial și a implicării cognitive în sarcină (este vorba despre estomparea elementelor/aspectelor relaționale); • înfrângerea personală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la solicitările celuilalt. Mediul constant cooperant duce la un climat mai destins, mai puțin predispus tensiunilor, în care fiecare poate lucra potrivit propriilor capacități. Cooperarea între colegi stimulează creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii, dar și a valorizării competențelor tuturor participanților. Apartenența la grupurile întemeiate pe relații de cooperare oferă elevilor multă satisfacție, echilibru și condiții optime de exprimare a personalității (Sălăvăstru, 2004). Ceea ce se reproșează contextelor cooperante este "posibilitatea pierderii motivației individuale și a reducerii efortului în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
persoanele religioase și practicante sunt în medie mai fericite și dezvoltă mai puține tulburări mintale decât cei nepracticanți" (idem, pp. 118-119). Religia ar acționa prin intermediul mai multor mecanisme: credința (care încurajează serenitatea), sentimentul de apartenență la grup (care ne susține), valorizarea obișnuințelor unei vieți regulate (care încurajează stabilitatea); • activitatea: "oamenii implicați într-o activitate sunt mai fericiți decât cei inactivi, cu atât mai mult cu cât activitatea corespunde propriilor țeluri și valori" (idem p. 119); • prietenii și relațiile (sprijinul social: emoțional
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Căile rutinizării / 186 Formele de rezistență / 195 Partea a patra: Politicile / 197 Capitolul 9: Politizarea "culturalului" / 199 Indicatorii politizării / 199 Activitatea de legitimare și controversele ei / 207 Capitolul 10: Cei trei timpi ai acțiunii politice / 223 "Capitalizarea" / 224 Protejarea / 235 Valorizarea / 239 Partea a cincea: Paradigmele / 243 Capitolul 11: Cultura ca "piață" / 245 Actorii și logicile lor / 245 Producerea valorii / 252 Elemente de dispută / 258 Capitolul 12: Cultura în calitate de "câmp" / 269 Procesul istoric de autonomizare a "culturalului" / 269 Actorii și logicile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
O reprezentare colectivă este în mod necesar supusă unui control repetat la infinit: cei care aderă la ea o verifică prin propria experiență". Émile Durkheim, 1991, p. 625. În afară de asta, Durkheim insistă pe dubla dimensiune a calificării: deopotrivă proces de valorizare și de definire a sectoarelor activității sociale. Cele două sunt inseparabile: calificând lucrurile și oamenii, colectivul delimitează și ierarhizează lumea socială, generează diferențe în registrul faptelor și le transferă ca inegalități în registrul valorilor (așa cum arată separarea sacru/profan). Prolificitatea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
alt regim de proprietate: anumite bunuri sunt sustrase oricărei înstrăinări private și puse la dispoziția colectivității în ansamblu. Nimeni nu și le poate însuși. Sociologia valorilor și neutralitatea axiologică Angajându-se într-o cercetare asupra formării valorilor și proceselor de valorizare, asupra efectelor calificărilor produse, sociologul se confruntă cu delicata problemă a propriilor sale valori. În mod ideal, el ar trebui să-și suspende judecățile: nu trebuie să spună ce are sau ar avea valoare după el, și cu atât mai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
expresive; la fel, nici un simbol recunoscut social fără activitatea profesională pe care o însoțește. Unii istorici de artă și sociologi ai culturii chiar s-au specializat în studiul mitului artistului (Kriz și Kurz, 1987; Heinich, 1991; Bénichou, 1973). Semnele de valorizare a imaginii artistului s-au multiplicat în istorie începând cu Renașterea. Astfel, introducerea semnăturii artistului în rapoartele de proprietate asupra operei marchează delimitarea statutului de artist. Prin lucrarea sa, acesta din urmă aparține clar forțelor sociale de producție din epoca
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
îl promovează îl face un fel de dirijor și purtătorul oficial de cuvânt al creatorilor pe lângă colecționari și muzee; editorii de cărți, aflați la granița dintre lumea eco-nomică și lumea simbolică, sunt conștienți de funcția pe care o monopolizează, de valorizare a muncii autorului; nu ezită să-și aroge alura unor "dive"; jurnaliștii sunt conștienți de puterea lor de a face sau desface notorietăți și de a legitima unele semnături; prin stăpânirea scriiturii sau a imaginii catodice și difuzarea lor masivă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
timp, și pe acela al consacrării legitime. Aici, decizia și alegerea politice ne plasează în zona proceselor și a operațiilor, adică a patrimoniului pe cale de constituire prin acțiunea statului. Trei timpi și trei dispozitive sunt specific culturale: capitalizarea, protejarea și valorizarea. Acestea funcționează ca idealurile tipice weberiene. Și, la fel ca acestea din urmă, nu se întâlnesc niciodată în stare pură, ci formează îmbinări. Nu există capitalizare fără protecție și valorizare; conservare fără protejare; protejare fără valorizare. Acești trei timpi constituie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
timpi și trei dispozitive sunt specific culturale: capitalizarea, protejarea și valorizarea. Acestea funcționează ca idealurile tipice weberiene. Și, la fel ca acestea din urmă, nu se întâlnesc niciodată în stare pură, ci formează îmbinări. Nu există capitalizare fără protecție și valorizare; conservare fără protejare; protejare fără valorizare. Acești trei timpi constituie o metaregulă de conduită a statului, care, ca urmare a descentralizării, se găsește reluată și împărtășită de colectivitățile locale în căutarea unei definiri a bunurilor și obiectelor care fac parte
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
culturale: capitalizarea, protejarea și valorizarea. Acestea funcționează ca idealurile tipice weberiene. Și, la fel ca acestea din urmă, nu se întâlnesc niciodată în stare pură, ci formează îmbinări. Nu există capitalizare fără protecție și valorizare; conservare fără protejare; protejare fără valorizare. Acești trei timpi constituie o metaregulă de conduită a statului, care, ca urmare a descentralizării, se găsește reluată și împărtășită de colectivitățile locale în căutarea unei definiri a bunurilor și obiectelor care fac parte din propria identitate. "Capitalizarea" Modelul patrimonial
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a reuni un capital care va funcționa ca patrimoniu colectiv, adică asemenea unui Bun public, și care, neintrând pe piața cererii și ofertei și neputând fi nici înstrăinat intuitu personae, se înscrie în domeniul național, contribuie la extinderea, reproducerea și valorizarea acestuia. Totul se întâmplă ca și cum o forță colectivă ("mana") ar acționa în spatele anumitor operațiuni de capitalizare patrimonială, arătându-se drept singura capabilă să efectueze o astfel de extindere. Tocmai prin acest fapt, procesul respectiv are drept consecință inserarea bunurilor într-
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
desemnează și califică drept culturale anumite bunuri, dar le și primește prin donație sau schimb, le etichetează, le clasează, le selecționează, le distribuie, pe scurt, le "capitalizează", le încarcă de semnificație și le înscrie în domeniul public în vederea protejării și valorizării lor. Acest domeniu, fondat odinioară pe raritatea operelor recunoscute și pe patrimoniul regal, se extinde continuu. Nu doar că numărul bunurilor patrimonializate crește, dar el include sectoare cât se poate de diverse (și de neașteptate) ale vieții sociale: monumente, arhive
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reglementează conduita indivizilor și a colectivelor (proprietar, șef de șantier și de lucrări, asociație gestionară, muzeu, colectivitate în care se găsește bunul etc.) față de pericolul de distrugere a bunului respectiv. Clasarea se dovedește o condiție prealabilă pentru orice protejare și valorizare. Acest proces prezintă una dintre specificitățile acțiunii politice în raport cu celelalte forme de acțiune politică. Ipoteza noastră este că, dacă patrimoniul se extinde spre toate orizonturile vieții sociale asupra cărora statul își îndreaptă atenția, este pentru că el reprezintă o idee regulatoare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
disfuncționalitate ce nu pot fi negate: "Doisprezece concurenți pe patru locuri... Este imposibil de știut ce i-a departajat pe concurenți" (Champy, 1998, p. 74). În definitiv, timpul capitalizării are ca efect deschiderea timpului protejării. Statul capitalizează în vederea protejării și valorizării care urmează. Protejarea Motivațiile Protejarea înseamnă o deturnare a finalității în beneficiul altui obiectiv și al altei utilități: protejarea face trecerea de la economic la cultural și simbolic, prin intermediul istoricului. Se urmărește protejarea față de înstrăinarea economică, desigur, dar și față de "ofensa
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
bunurilor protejate. Tot cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze și să vorbească despre ea. Ratele de frecventare, diferitele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze și să vorbească despre ea. Ratele de frecventare, diferitele ajutoare acordate acelor mecena care acceptă să expună public constituie formele valorizării
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze și să vorbească despre ea. Ratele de frecventare, diferitele ajutoare acordate acelor mecena care acceptă să expună public constituie formele valorizării pe care se bazează puterea publică. Exemplul Muzeului de Artă Itinerantă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze și să vorbească despre ea. Ratele de frecventare, diferitele ajutoare acordate acelor mecena care acceptă să expună public constituie formele valorizării pe care se bazează puterea publică. Exemplul Muzeului de Artă Itinerantă (ca al tuturor muzeelor private subvenționate) este ilustrativ din acest punct de vedere: trei zile de deschidere sunt necesare pentru a obține anumite ajutoare. Iar în ziua patrimoniului, proprietarii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
conservă. Obiectivul urmărit este de a obține recunoașterea de către un grup exterior a calificărilor culturale atribuite bunurilor. Această probă punerea în raport a unui bun protejat și conservat cu un public care îl recunoaște dă întreaga dimensiune a procesului de valorizare, încununându-l. De aceea, operația poate lua diverse forme: comunicare, expoziție, demonstrație, organizare de evenimente, instalare, parcurs școlar. Tipurile de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
raport a unui bun protejat și conservat cu un public care îl recunoaște dă întreaga dimensiune a procesului de valorizare, încununându-l. De aceea, operația poate lua diverse forme: comunicare, expoziție, demonstrație, organizare de evenimente, instalare, parcurs școlar. Tipurile de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu societatea civilă. • Forma monopolistă Cultura "programată" a școlii ilustrează monopolul valorizării, centrală în învățământ: programa, inspecțiile, conținuturile pedagogice revelează monopolul de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu un public care îl recunoaște dă întreaga dimensiune a procesului de valorizare, încununându-l. De aceea, operația poate lua diverse forme: comunicare, expoziție, demonstrație, organizare de evenimente, instalare, parcurs școlar. Tipurile de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu societatea civilă. • Forma monopolistă Cultura "programată" a școlii ilustrează monopolul valorizării, centrală în învățământ: programa, inspecțiile, conținuturile pedagogice revelează monopolul de decretare a unei norme al cărei garant
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
expoziție, demonstrație, organizare de evenimente, instalare, parcurs școlar. Tipurile de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu societatea civilă. • Forma monopolistă Cultura "programată" a școlii ilustrează monopolul valorizării, centrală în învățământ: programa, inspecțiile, conținuturile pedagogice revelează monopolul de decretare a unei norme al cărei garant se vrea statul, într-un spirit de laicitate și universalitate. Preocuparea pentru egalitate nu lipsește nici ea, cum pot sta mărturie lucrările lui
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și teritorializate în domeniul culturii. De asemenea, el organizează apărarea anumitor bunuri private, în special a celor despre care se consideră că au de transmis un mesaj simbolic sau ideologic: cinema, TV, carte... Exemplul legii prețului unic (1981) arată că valorizarea micului librar de cartier permite atât difuzarea best-seller-urilor, cât și a cărților de specialitate, fără un efect de monopolizare a unora de către celelalte. Partea a cincea Paradigmele Capitolul 11 Cultura ca "piață" Unii sociologi au ales să se sprijine pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]