1,369 matches
-
din Popa Man, având ca eroină o altă Mara, ce își asumă rolul Vitoriei Lipan. Negustoreasa Ecaterina Handrabur, dintr-o localitate vestică de frontieră, pregătește cu tact și meticulozitate, ca un nou Hamlet feminin, pierirea Broscoiului, un contrabandist care, împreună cu vameșul Odoleanu, i-a trimis fiul în război, de unde acesta nu s-a mai înapoiat. Acum Broscoiul insistă să fie acceptat coproprietar al prăvăliei. Refuzând, sub cuvânt că băiatul trăiește, văduva ia contact cu toți cei năpăstuiți de omul infernal și
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Taxa de intrare" Nu credeam că un Trup mistic are nevoie de funcționari kafkieni și de o interminabilă administrație clericală. Printre rânduri, se pot citi și fețe de pungași îmbrăcați în uniformă, jucând la duminici și sărbători rolul trist de vameși ai mântuirii. Am învățat apoi din cărți că celulele de elită ale acestui corp viu - mă refer la mănăstiri - îl au drept patron pe Sf. Ioan Botezătorul. Patron? Poate în alte epoci, nu însă și-n România tuturor fărădelegilor. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea, un adevăr spinos. Când uniformele răutății vor defila în paginile presei, vom avea oare smerenia de a ne recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un pelerinaj care ne oferă șansa ascuțirii minții și a lărgirii inimii. Istoria umanității este un tezaur imens de fabule din care ucenicii lui Hristos ar trebui să fie gata să învețe orice. Dacă tâlharul de pe cruce, femeia desfrânată, Zaheu vameșul sau bunul samaritean s-au făcut pilde ale virtuții, de ce n-am crede că „tot omul care vine în lume” ar putea întrupa fapte vrednice de urmat? Ne-am putea gândi, desigur, la realizările extraordinare din istoria medicinei moderne pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără să umilească. Figura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de altă parte, omul găsește libertatea adevăratei sale firi, devenind astfel un ipostas al lui Hristos. Natura și persoana, generalul și particularul, porunca și libertatea, asceza și harul - toate se descoperă într-o luminoasă osmoză abia atunci când suntem, precum Zaheu vameșul, pe calea lui Hristos, iar El ne răsplătește cu găzduirea. Rezumând deci, „prin pocăința în planul ontologic, omul aduce drept jertfă lui Dumnezeu libertatea și voia sa. Dumnezeu primește această jertfă și răsplătește omului cu har, pentru a birui hotarele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu mai are nici reguli gramaticale (fixate prin liturghie), nici reguli sintactice (exprimate în dogme). În fața celui dintâi, Scriptura își dă Cuvântul. Pentru scepticul plin de îndrăzneală, „Înțelepciunea cea de multe feluri” (Efeseni 3, 10) va prefera să tacă. Zaheu, vameș și prietentc "Zaheu, vameș și prieten" At last the Saviour is born into the world - appears in Judea - comes to Jericho, Zaccheus’ town - passes down Zaccheus’ street, and by Zaccheus’ house, and up to Zaccheus’ person. What is all this
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reguli gramaticale (fixate prin liturghie), nici reguli sintactice (exprimate în dogme). În fața celui dintâi, Scriptura își dă Cuvântul. Pentru scepticul plin de îndrăzneală, „Înțelepciunea cea de multe feluri” (Efeseni 3, 10) va prefera să tacă. Zaheu, vameș și prietentc "Zaheu, vameș și prieten" At last the Saviour is born into the world - appears in Judea - comes to Jericho, Zaccheus’ town - passes down Zaccheus’ street, and by Zaccheus’ house, and up to Zaccheus’ person. What is all this but seeking? What the
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și să trăiască mereu „slăvindu-L pe Dumnezeu”. În mijlocul orașului însă pe Iisus îl așteaptă un bărbat de o cu totul altă ținută. Nu e deloc gălăgios, nu doarme pe drumuri și are vederea sănătoasă. El e bogatul Zaheu, „mai-marele vameșilor”. El „căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
caute și să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 2-10). Ce se întâmplase, de fapt? Venirea lui Iisus în Ierihon devenea una dintre puținele situații în care importanța lui Zaheu era ocultată. Nimănui nu-i mai păsa acum de „mai-marele vameșilor”. Mulțimea strânsă în jurul Învățătorului îi acoperă privirea. Demnitatea lui Zaheu pălește în fața unui negustor infinit mai priceput. Zaheu pare să fi uitat de sine și mai ales de afacerile sale suspecte. El are, totuși, o curiozitate salvatoare. Vrea să-L
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în criză. Înainte de a-L întâlni pe Iisus, ceea ce nu-i dădea pace lui Zaheu era infinita aritmetică a banilor mărunți. În loc să privegheze, inima sa suferea tortura insomniilor. Meseria îi cerea să extorcheze cât mai mult de la cei strâmtorați. Ca vameș într-un oraș de graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oraș de graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute cuvintele lui Filip și să spună fiecărui muritor: „Vino și vezi” (Ioan 1, 46). Fostul businessman renunță la imaginea de fațadă, abolește orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci în piață, acolo unde a înșelat încrederea celor mai tari sau mai slabi ai orașului. Atunci când își arată neprefăcut afecțiunea pentru Iisus, Zaheu încetează să mai fie un bancher veros. Nu ne este greu să ni-l imaginăm pe vameș rostind rugăciunea orbului: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Precum fiul risipitor, Zaheu se grăbește să-l întâmpine pe Iisus. În Hristos, Zaheu va descoperi adevăratul neguțător, Cel care „S-a dat pe Sine preț de răscumpărare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stat pe gânduri. El nu pare să fi ales vreodată între a merge în întâmpinarea Învățătorului și a sta acasă. O ia pur și simplu la goană. Zaheu se simte chemat de Iisus în nume propriu. Când îl vede pe vameș, Hristos nu moralizează, nu face reproșuri, nu dă lecții despre ce înseamnă o ținută morală impecabilă. Domnul merge direct la inima omului. Zaheu pare să știe că întreaga lume nu-i poate da ceea ce primește de la Hristos. Bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Facultatea de Științe, secția de matematică, la Universitatea din București. Va trece apoi la Școala Politehnică, unde își ia licența. În 1940 își ia a doua licență, în drept. Exercită numeroase ocupații: director la Imprimeria Centrală, profesor de matematică, economist, vameș, consilier tehnic, proiectant. În 1937 și 1939, B. publică două eseuri în „Arta și tehnica grafică”. Apariția romanului Într-o duminecă de august (1941) surprinde totuși critica. Războiul și, apoi, alte cauze l-au făcut pe autor să abandoneze literatura
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
se schimba rândul la măcinat, Costandin bătea cu lopata în coș iar dacă omul de la ladă se arăta prea lacom cu strânsul făinii, atent, credinciosul scotea un răcnet și, cu mâna, făcea semn celui care urma, să coboare mai iute. Vameș drept, Costandin nu răbda să rămână cineva în pagubă. Banii de băutură și-i scotea vânzând grăunțe. Când rămânea singur în moară, Costandin începea să fluiere, împărțind vesel prin saci boabele în așa fel încât, încurcat, de ce mai multe ori
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
coadă, băgându-se În fața unei alte mașini și strecurându-se Într-o gheretă a vămii. Milton Își coborî geamul electric. Scoțând capul În aerul rece, plin de gaze de eșapament, zbieră: ― Opriți-l pe omul ăla! Mi-a luat banii! Vameșul nu-l auzi, Însă. Milton văzu cum Îi pune câteva Întrebări părintelui Mike și apoi - Nu! Opriți-l! - Îi face semn să treacă. În acest moment Milton Începu să apese frenetic pe claxon. Sunetele puternice care ieșeau de sub capota Cadillacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe dreapta. Prin geamul deschis, Milton strigă: ― E un individ care tocmai a trecut. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oară. Dar ofițerul vamal continua să-l dirijeze spre zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile! " {EminescuOpI 203} SE BATE MIEZUL NOPȚII... Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi iee vamă. Pe cai bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă vieață și cu moarte; Ci cumpăna gîndiri-mi și azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă. {EminescuOpI 204} CU MÎNE
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Sao, vă va Întâmpina la graniță. La vama chineză, Lulu le arătă polițiștilor În uniforme pașapoartele și documentele. Paznici Înarmați Îi supravegheau Îndeaproape. După zece minute de verificări și ștampilări, toate astea cu o atitudine autoritară și plină de dispreț, vameșii ne făcură semn să trecem, iar prietenii mei le făcură semne prietenoase, fără a primi Însă vreun zâmbet Înapoi. După o jumătate de kilometru, autocarul se opri În fața unei porți mari, albe. —Curând Îmi voi lua la revedere, spuse Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Kjau, sau domnul Joe, cum Îi spuneau prietenii mei, coborî și el să fumeze o țigară de foi. Cei din cocioaba unde se afla sediul autorității vamale și pentru emigrări Îl tratară pe Walter, compatriotul lor, cu suspiciune. Dar toți vameșii, de oriunde ar fi, se poartă așa. Nu te Întâmpină niciodată zâmbind și nu-ți urează ședere plăcută. Numele și adresa fiecăruia dintre cei doisprezece turiști au fost comparate literă cu literă cu cele de pe documentele aprobate Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
insistă în continuare să ne facă să credem că ar fi „naivi”! A d’autres, vorba frîncului! Mai toți s-au școlit sub ochiul vigilent al unui guru cu nume solid în artele plastice, iar afilierea la adjuvantul legat de vameșul francez, Douanier pre numele său, nu este decît un soi de ambiguă și glumeață protecție metaforică. Băieții nu sunt naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ar spune Gigi Becali pre limba lui, echipele acelea nu vor lua campionatul, care simte că-i este rezervat doar lui până în vecii vecilor. Și în pauzele de antrenament mai hotărăște și alte chestii cum ar fi de exemplu, că vameșii care vor turna pe colegii lor, adică vor da pe goarnă exact ceea ce vrea și despre cine vrea el să audă, vor scăpa de a ajunge la „mititica”, spune el ritos că “regina șpăgii de la vamă” e un lider sindical
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]