2,022 matches
-
Îngenunchiat lîngă pat, Julius se ruga de zor, Înconjurat de toată servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd ca varga și simțind că se Înăbușă. Apoi a urmat primirea la aeroport. De acolo s-au dus direct la cimitir. Porunca stăpînilor a fost să nu vină nimeni, fiindcă nu voiau să vadă pe nimeni, În afară de Bobby și de Carlos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și pară, a Început să strige ca o apucată, ba chiar i-a amenințat că o să-i scoată În palme pe poarta școlii dacă mai păcătuiau În felul acesta. În sfîrșit a sosit ziua spovedaniei. Mureau de frică, tremurau ca varga cînd le sosea rîndul. Veneau cu lista de păcate Învățată pe dinafară și unii dintre ei le numerotaseră, temîndu-se să nu uite vreunul și pe urmă să dea de bucluc. Au făcut făgăduieli de Îndreptare pe un ton hotărît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
umpleau ochii de lacrimi, de m-ai vedea, darling. Bobby plîngea cu lacrimi de crocodil, Îi plecase idolul. În schimb, Julius se vedea că e mai curînd Îngîndurat decît trist, stătea Încruntat și cu mîinile lipite de corp, tremurînd ca varga: pleca drăguțul de frate; din vina lui au alungat-o pe Vilma, care m-a adus la aeroport cînd a plecat Cinthia... III În zona aceea nu se construise prea mult și noul colegiu se Înălța ca un uriaș Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se desfășura În jurul bazinului. Îl găsise nu fără oarecare dificultate printre zecile de copii care se scăldau ore Întregi și dimineața și după-masă. Era trecut de cinci și jumătate și soarele nu mai ardea. Julius, Încremenit lîngă ea, tremura ca varga și simțea că-i pătrunde frigul În oase cînd i se prelingea cîte o picătură de apă de la umăr pînă la șold sau de la nas pînă la buric. Susan se gîndea pesemne să nu facă vreo pneumonie, se gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l are... Și eu din pensia mea trebuie să Întrețin... să Întrețin... Eu trebuie să Întrețin... Dar strigătele lui se potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că are... asta, cum îi zice... vid în cap și câte și mai câte... degeaba-i spunea bietul elev că a încercat, dar s-a-ncurcat undeva... Profesorul, furios, îl și lua la bătaie. Știți dumneavoastră ce are pe spinare? Vergi, una după alta. Ia, dezbracă-te, măi, să vadă și...” “Nu, nu-i nevoie, situația e clară. O vom discuta în consiliul de conducere al liceului și vom lua măsuri” “Așa să faceți. Că, dacă n-o să le luați dumneavoastră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ridicînd mîna care-i tremura În mod vizibil. Hai să plecăm! Văd că nu respiră, nu face nimic, murmură băiatul privind În gol. — Vai de mine! Hai să plecăm! Îl rugă fata iarăși În șoaptă. Vai de mine! Tremur ca varga... tremur toată! Haide! șopti ea. Să mergem! Și toți patru, cele trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de vorbă cu el chiar cu două zile Înainte de-a muri de inimă și, cînd colo, l-am găsit pe Miller Wright, Îl ții minte, nici nu trecuse de șaptezeci de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar ce griji! Nu mai pot Închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să-mi ceară nimic, nici consimțământ și nici permisiune, nepăsători față de genunchii mei nesiguri. Te-am implorat să îndepărtezi cel puțin varga zbirului meu, care-mi bătea spatele la orice încercare de ridicare a capului. Nu știam nici măcar cum e soarele a cărui căldură o simțeam pe spatele meu! Necunoscută era pentru mine frumusețea lunii și a stelelor care, noaptea, luminau drumurile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
îndepărtat ceva praf de pe învelișul alb ca laptele. După aceea, a scos un toc de piele din buzunarul hainei sale și din acesta, un raportor și o nivelă cu bulă de aer, cu care măsură în două rînduri unghiul dintre vergi, numărul de grade cu care se abăteau de la unghiul corect, o dată chiar de-a lungul vergilor și a doua oară de-a lungul muchiei lamei, care a fost ținută apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din buzunarul hainei sale și din acesta, un raportor și o nivelă cu bulă de aer, cu care măsură în două rînduri unghiul dintre vergi, numărul de grade cu care se abăteau de la unghiul corect, o dată chiar de-a lungul vergilor și a doua oară de-a lungul muchiei lamei, care a fost ținută apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se ung; apoi o iau după 2 sau 3 zile (IV, 73, 75). Se văd la Sciți un mare număr de vrăjitori care se slujise de vărguțe de salcie pentru a profetiza. Ei duc cu ei mari fascii de osemine vergi și, când vreau să opereze, le pun jos și dezleagă fascia, apoi pun la o parte fiecare vărguță, aruncând sorți, și potrivit cu pronunțarea lor, ei unesc iarăși vărguțele în fâscioare (IV, 47). Când regele Sciților este bolnav el cheamă la
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de lucru, nu mi-am făcut prieteni și număr zilele doar pentru a mă bucura de inutilitatea lor. Sludden crede că mă mulțumesc cu prea puțin. Convingerea mea este că exită orașe în care munca e o închisoare, timpul o vargă, iar iubirea o povară, iar astfel libertatea mea devine prețioasă. Singura mea grijă e crusta de pe braț. Nu o simt, dar cînd obosesc, pielea sănătoasă din jur începe să mă mănînce, iar cînd mă scarpin, crusta se întinde. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unind buză pe buză 515Ei șoptesc... ș-ar spune multe și nu știu de und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără, rotundă, tare Și ea tremură ca varga de oțel de-a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. Frații lui când văd cât doarme, ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri sboară ciorile, De mai zici cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
casă să supraviețuiască. Acum, vecinii ajută: un borcănel de dulceață, o prăjitură, o brânzică. Supărarea ei e că A. E. și-a schimbat religia. E grec. Știe doar „Kalimera“. Bunicul făcea samovare și avea o vilă în Constanța, pe Ecaterina Varga. Deci, de la Piața Ovidiu, un pic mai sus. Copil fericit. N-a fost chiar cum e generația asta - în Mercedes și în Bemveu, sau cu vilă, cu televizor color, cu mașini. Nu, n-a fost chiar așa, dar strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tomoe. Când s-a desprins Gaston de pachinko și s-a îndreptat spre el, bărbatul s-a retras câțiva pași și apoi a dispărut pe aleea dintre salonul de pachinko și bar. După ce s-a terminat totul, Tomoe tremura ca varga și inima începu să-i bată puternic. — Takamori! Takamori își ștergea sudoarea de pe frunte. — Trebuie să o întindem de-aici, Tomoe. Au plecat repede, împingându-l pe Gaston. Trecătorii, ușor afumați de băutură, îl priveau ciudat pe Gaston. Tomoe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din păr, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a intrat în mașină și taxiul a pornit încet, încet de tot, că nu se vedea la doi pași. Și-asta a fost tot. Dar poate că te-am plictisit. Să-ți spun atunci că învățătura decurge fără incident. Profesorul Varga mă încurajează, îmi spune că sunt de viitor. În rest, mănânc porcul, dorm ca el, iau aer. Mamă, te îmbrățișez și mă grăbesc să pun scrisoarea asta la poștă și dacă se poate să-mi mai trimiți ceva bani, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atmosfera, se revarsă în galaxie. Curios, copilul se desprinde din mâna mamei și se îndreaptă spre ușa deschisă. Se aud plescăituri ca de țesuturi moi dezlipindu-se. Un bărbat în halat alb apare de după ușă. Du-le sus la trei la Varga, se aude din cabinet o voce de femeie. Să le citească asistentul lui dacă nu e el. Da’ azi că sunt recoltate de trei zile. ─ Bine, tu, zice bărbatul în halat alb, purtând în brațe o tavă de plexiglas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne rugăm? Profesorul Varga l-a lăsat să termine el de citit rezultatele. Le notează atent în agendă. 3Q ................2 J 1A ................4 K 1A ................3 Q Și așa mai departe. Cifrele și literele denotă pozițiile relative ale benzilor de electroforeză. Și pe măsură ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pricepu rostul vieții și al suferințelor sale. Era înaintea primei Duminici a Postului Mare. După mai multe zile de boală, se ridică din pat ca o umbră. Părul îi albise aproape tot. Slăbise... Slabănogite mâinile și picioarele, îi tremurau ca varga. Vocea lui își pierduse din vigoare, devenise o voce chinuită. Se schimbase de nerecunoscut... Ochii i se adânciseră în cap... avea fața unui om pe jumătate mort. Când privea înlăuntrul dezamăgirilor lui, în adâncul acestei prăpăstii în care se prăvălise
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful. . Ăl bătrân îi apucă mâna să i-o pupe. - Dom' comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că moartea-l face să uite că a mai trăit. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metem-psicoza lor. Bine zici cumcă în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Câți oameni sânt într-un singur om? Tot
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-a fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns încleștată. Penelul pictorului zbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele lui Ieronim, din sus în jos, formă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]