1,771 matches
-
și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre sfârșitul a tot ceea ce există. Spre Apocalips... Oamenii sunt printre cele mai adaptabile viețuitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mult în anii trecuți. Documentele găsite la Tel el-Amarna în Egipt, capitala faimosului Akenaton sau Amenofis al IV-lea (1374-1347 î.C.), menționează frecvent grupuri cunoscute sub numele de hapiru. Aceste documente provin din corespondența diplomatică de la curtea Egiptului cu vasalii din Orientul Apropiat, între altele și cu țara Canaanului. O parte din corespondență conține numele lui Abdi-Hepa, regele din Urusalim (Ierusalim). El se plânge deseori din cauza incursiunilor acestor hapiru și cere ajutorul suveranului său egiptean pentru a-și apăra teritoriul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
explicit că sprijinul Egiptului este o himeră. Isaia este convins că Egiptul nu va rezista înaintării asiriene, și evenimentele îi vor da dreptate. Conform documentelor asiriene, Iudeea, în acea epocă, făcea parte din sfera de influență a Asiriei. Ahaz devenise vasal lui Tiglat Pileser al III-lea și fiul său Ezechia a fost constrâns să urmeze aceeași politică. Sargon al II-lea afirmă oricum că „a supus Iuda, aflat într-un loc îndepărtat” (inscripție din Nimrud, capitala lui Sargon) și, conform
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
spre interiorul țării Iudeii: cucerirea cetății filistene Ecron, cucerirea a 46 de cetăți fortificate din regatul lui Iuda, deportarea a 200150 de persoane și luarea unei prăzi enorme (în special animale), atribuirea unei părți din teritoriul lui Iuda regilor filisteni vasali lui Senaherib (regele Așdodului, noul rege al Ecronului și regele din Gaza), asediul asupra Ierusalimului unde Senaherib îl „închide pe Ezechia ca o pasăre în cușcă”, tributul trimis de Ezechia la Ninive cu o ambasadă și o escortă militară care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
slujba cultului; unii comentatori susțin astăzi că Zorobabel, ultimul rege din dinastia lui David și satrap al regiunii ca reprezentant al Persiei în a doua jumătate a secolului al VI-lea î.C., ar fi fost în realitate un rege vasal, ultimul, înlăturat în împrejurări deocamdată necunoscute (Sacchi 1994, pp. 34 ș.u.). În timpul misiunii sale, Nehemia (Neh 1,1 ș.u.) a întreprins o nouă reformă de orientare rigoristă a cultului și obiceiurilor în încercarea de a elimina abuzurile semnalate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
are o importanță relativă. În fine este interesant de notat că descrierea alianței urmează o schemă invariabilă, un fel de formular pe care unii comentatori l-au descoperit în tratatele dintre Marele rege (din Babilon, Hatti, Asiria și Persia) și vasalii săi în Orientul Apropiat antic, începând cu mileniul al II-lea î.C. Utilizarea teologică a termenului „alianță” în Biblia ebraică este însă relativ recentă: așa cum a demonstrat cercetătorul german L. Perlitt în 1969 (cf. și Weinfeld 1972 și 1973
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
VI-X era puternic influențată de întemeierea orașelor de tip „burg”, în care meșteșugarii și negustorii începeau să se organizeze în bresle și în care luau ființă diferite ateliere de manufacturi și târguri, etc. Înființarea noilor state medievale, în care vasalii și seniorii își garantau drepturi și obligații reciproce, atmosfera conflictelor militare, războaiele dintre familiile nobiliare sau cetăți, precum și consolidarea anumitor mănăstiri de renume, în care se păstra și se transmitea studiul și cultura, sunt toate elemente ce i-au influențat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
s-au petrecut schimbări favorabile lui Charlemagne. De exemplu, Widukind, conducătorul saxonilor, a trecut în cele din urmă de partea francilor și s-a creștinat. Ducele Tassilo al Bavariei a făcut și el un pas spre franci, recunoscându-se ca vasal al regelui. Răspunsul a fost pe măsura năravurilor vremii: Tassilo a fost înlăturat, iar Bavaria a fost inclusă în statul franc. După campaniile victorioase împotriva avarilor, Carol cel Mare și-a văzut visul cel mare cu ochii. în prima zi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
spre orașul Reims, locul de încoronare a regilor francezi, a fost despresurat. în duminica de 17 iulie, Charles al VII-lea a fost încoronat, într-o solemnitate aleasă, ca rege al Franței. Patru cavaleri călări au intrat în Catedrală. Doisprezece vasali ai regelui au ținut coroana deasupra capului ce trebuia încoronat. Plângând cu sughițuri de bucurie, Jeanne a îngenuncheat la picioarele suveranului, șoptind: - Bunule rege, s-a făcut voia lui Dumnezeu. Atunci, celebra catedrală din celebrul oraș, care nu de puține
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. Dedicație”. ― De aici și până la: “A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal... A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox...” e o cale destul de lungă, fiule... Din cele documente pe care le vom întoarce pe toate fețele, vom încerca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prezidat tribunalul și a elaborat hotărâri sub forța indulgențelor, care începuseră a se practica tot mai insistent în lumea catolică. întreaga manifestare a avut răsunătoare ecouri în rândul marilor proprietari și stăpâni, determinând un comportament mai uman în raporturile cu vasalii. A doua legendă a Senei A doua legendă a fluviului Sena are aceleași rădăcini: creația populară. Este și aceasta plină de farmec, imaginația omului simplu încântând și astăzi pe cei interesați să cunoască istoria și cultura franceză. Fiorul narativ, simbolistica
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
-lea a cucerit Damascul în anul 732 î.C. și a ocupat multe cetăți ale Galileii. Între timp Pecah este ucis și Tiglat Pileser al III-lea a instalat (sau legitimat) cu acea ocazie pe Osea (nu profetul) ca rege vasal în Israel, care avea acum un teritoriu redus. Regele Ahaz din Iuda, tributar asirienilor, a rămas neatins de orice atac. Inițial, regele Osea (732-723 î.C.) a rămas fidel asirienilor, dar la moartea lui Tiglat Pileser al III-lea, în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Grabbe, 2003). La moartea lui Ezechia îi urmează la tron fiul său, Manase, (697-642 î.C.) care, conform 2Rg 21, a fost un rege rău și păcătos pentru că ar fi favorizat cultele păgâne. Foarte probabil, el a fost doar un vasal fidel asirienilor și a profitat de pax assyriaca pentru a reconstrui unele cetăți distruse de invazia lui Senaherib și pentru a se angaja în comerțul cu Arabia. După scurta domniei a lui Amon, regele Iosia (640-609 î.C.) urcă la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
contractuală cu câțiva dintre descendenții defunctului, pe un termen de șapte ani. Pentru clienții lui, care apelau la serviciile de pompe funebre, orice ins întins pe un catafalc devenea pentru totdeauna un rege. Maradona își dădea silința să îi facă vasali pe toți cei în viață. Orice înmormântare cu fast era ca o semnătură papală pe o bulă de grațiere: îți plătisei onoarea de a fi rămas între cei pentru care finalul nu putea să se-ntâmple. Ajunsese la performanța de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cetăți: cetatea-Șcheia și Cetatea de Scaun. A fost cetatea de scaun până la mutarea ei la Iași, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (vezi Alexandru Lăpușneanu). Aici intră Mihai Viteazul fără bătălie, în 1600. suzeranitate - vasalitate; relația stabilită între un suzeran și vasalul său, prin care unul (vasalul) recunoaște superioritatea celuilalt (suzeranul) și implicit, dreptul acestuia de a decide pentru el. Când relația de suzeranitate există între două state feudale, independența este redusă la autonomie. Șelimbăr - bătălia din 1599, prin care Mihai Viteazul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Scaun. A fost cetatea de scaun până la mutarea ei la Iași, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (vezi Alexandru Lăpușneanu). Aici intră Mihai Viteazul fără bătălie, în 1600. suzeranitate - vasalitate; relația stabilită între un suzeran și vasalul său, prin care unul (vasalul) recunoaște superioritatea celuilalt (suzeranul) și implicit, dreptul acestuia de a decide pentru el. Când relația de suzeranitate există între două state feudale, independența este redusă la autonomie. Șelimbăr - bătălia din 1599, prin care Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) îl învinge
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
mea și totodată am înțeles cât de prețuit și de respectat era încă Faroald în ochii lor. Dintre toate aceste personaje, două păreau să se bucure de aceeași autoritate: Arioald din Torino și Gisulf din Benevento, care erau gasindi, adică vasalii cei mai apropiați regelui. În ziua întrunirii am pornit călare, pe când noaptea se îngâna cu zorii; pe tot parcursul drumului am văzut cum grupuri din toate colțurile regatului se îndreptau spre Verona. Am trecut prin for, am ieșit din incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în cale. Rodoald, deși nu împlinise opt ani, era atras ca de un magnet de partea femeiască, pe care căuta s-o spioneze și s-o stingă. Când cei doi bandiți nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi abatele după câteva săptămâni, disperat din pricina plângerilor multor părinți, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zi, și-a promulgat în chip solemn edictul privind codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre Cividale cu o escortă de doisprezece oameni comandați de vasalul Ariberto. La intrarea în oraș, ne-a preluat ducele Grasulf. Avea aproape șaptezeci de ani și era încă în putere. Cunoscându-i bine caracterul, am coborât de pe cal, i-am ieșit înainte și i-am prezentat omagiile spunându-i barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a împrimăvărat. CARTEA A CINCEA I Am plecat în ziua în care am aflat, cu întârziere, ce-i drept, vestea că patriarhul Primigenio din Grado murise și că în locul lui fusese ales Massimo. Era cu mine tânărul Astolfo, nepotul vasalului Pertarito, un oștean de vază care avea datoria să-mi asigure paza în timpul călătoriei mele până la Bobbio. Am ajuns la Grado pe la sfârșitul lui aprilie. Patriarhul Massimo, aflând că veneam la el să-i cer iertare pentru păcatul meu față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în consiliu, eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul îngropat în mormântul concubinei“. Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l admiraseră, respectaseră și de care se temuseră. La început au crezut că era ceva trecător și au făcut scut în jurul lui ca să-l ocrotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care-ar fi fost pricina, și că acum încă, fără să-și dea seama, credea că Gaila s-a ascuns doar de privirile lui și că în curând avea să se-ntoarcă la el. Am greșit spunând toate astea, căci vasalii au început să se îndoiască de sănătatea minții regelui. Din păcate, prin martie viața prietenului meu a început să o ia la vale asemenea pietrei ce se desprinde de pe creasta unui munte. La început urinatul i-a fost tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Când a zăcut la pat, situație care a durat toată luna mai a anului 652, am guvernat regatul din spatele fiului său, care, datorită iscusinței militare și de a comanda, ținea armata în frâu, în timp ce Ansoald administra palatul și tezaurul. Dar vasalii pretindeau deja o rezolvare imediată a problemei. Astfel că în primele zile ale lunii iunie i-am convocat pe duci la Pavia, de vreme ce marele, puternicul și înțeleptul rege Rotari își pierduse deja complet mințile. Dumnezeu i-a venit în ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmărindu-și urzelile murdare, a avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu e nici un inconvenient în asta, problema mea e alta. Am pe cap o delegație din Marile State care cine știe de ce țin morțiș să pună mâna pe acest paloș, probabil ca pe un soi de omagiu feudal, ca de la vasal la rege. Noi l-am da, numai că de unde să-l luăm, vorba poveștii, dacă n-are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți cer o părere, un sfat chiar... Unde s-ar putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]