2,286 matches
-
că te văd în chip de tânără domnișoară și sunt impresionat de frumusețea ta. Acum îmi dau seama că nu numai româncele sunt frumoase. - Mulțumesc de apreciere. Eu am să mă folosesc de această discuție ca să și te rog ceva vecine. Șeful turmei noastre este un tip puternic destul de tânăr și foarte autoritar. Eu vreau să rămân încă o perioadă domnișoară și să nasc un ieduț mai încolo, după un an doi când voi fi mai matură. Însă el îmi face
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
pentru a se sfătui cum să procedeze. Fetița a fătat o vițică foarte frumoasă. Sugea toată ziua și creștea văzând cu ochii, pe zi ce trecea. Nu avea cine să mulgă surplusul de lapte de la Fetița, așa că a rugat pe vecina Lenuța să o ajute și împărțeau laptele. Și așa nu avea ce face cu el. Era prea mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
naturii. Anul școlar s-a încheiat și Mircea s-a mutat provizoriu la țară. O făcea pe țăranul, avea grijă casei, a grădinii de legume a viței de vie și a păsărilor. Îi plăcea laptele de la Fetița. Abia aștepta ca vecina Lenuța să o mulgă pentru a bea o cană așa crud și cald cum era. A încercat și el să o mulgă dar nu i-a ieșit. Nu avea timp să se plictisească până se întorcea Săndica de la Dorobanțu unde
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
data asta, situația incendiară își etalează fățiș rezultatele deja scontate: foc mocnind de mult - alături de un pârlit tot mai des friptă Cuvintele cu două înțelesuri, bine plasate, asigură o canava pe care țesătura derapează lesne spre intriga amoroasă. război iminent - vecina mai tânără încurcând ițele Dar nu numai cuvintele polisemantice sînt mînuite cu măiestrie de autoare, expresiile sînt și ele un material verbal la fel de eficace în a realiza opoziții, echivocuri, efecte ironice. În poemul de mai jos, nu mai știi cine
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
descend parmi leș collines comme l’automne *** Stea căzătoare - mor stelele că și noi nimic nou în cer Étoile filante leș étoiles meurent comme nous rien de nouveau dans le ciel *** Vine Moș Crăciun - are ruj pe mustață de la o vecină Le Père Noël vient - Îl a du rouge à lèvres sur la moustache d’une voisine *** Restaurare - sosita recent barza repara cuibul Restauration - arrivée récemment la cigogne répare le nid *** În vârful stâncii privind plictisiți lumea - doi pui de vultur
HAIKU 1 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350113_a_351442]
-
au scos din această plăcută plutire. Vaietele de alături îmi zdrobeau creierii, ca niște ciocane. Soția, năucită și ea, mă roagă aproape plângând: vezi ce se-ntâmplă alături! Mormăind, m-am îmbrăcat și m-am dus acolo. Mi-a deschis vecina, plângând disperată: bine că ai venit , vecine! Al meu soț, toată noaptea a urlat de durere. O escară cronică îi macină oasele. A mai suportat el, ca să nu deranjăm vecinii, dar în noaptea asta, parcă a căzut în cazanele cu
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
durere. O escară cronică îi macină oasele. A mai suportat el, ca să nu deranjăm vecinii, dar în noaptea asta, parcă a căzut în cazanele cu smoală ale iadului. Vă rog să ne iertați de deranj. N-am vrut să... -Lasă, vecină! Când omul este în suferință, mai contează deranjul? Spuneți-mi, cu ce să vă ajut? -Off! Cu ce să ne ajuți? V-am stricat petrecerea sau somnul? Ce să facem, că aseară am sunat la Salvare și... -N-a venit? -Ba
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
vecină a oftat din nou: eh, ne-a spus că de la spital nu au voie să ducă acasă pacientul bolnav, că așa au regulamentul. -Nu-i nimic, încerc eu să găsesc o soluție, am să chem un taxi. Iar a oftat vecina: ușor de zis, dar omul meu nu poate fi dus pe jos până la un taxi și nici nu poate să stea decât culcat. Și-așa țipă de durere. Am mai încercat eu să pomenesc de ceva unguente, s-o încurajez
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
nici nu poate să stea decât culcat. Și-așa țipă de durere. Am mai încercat eu să pomenesc de ceva unguente, s-o încurajez, că...până la urmă se va face bine, că o să treacă și prin încercarea asta, că... Dar vecina mi-a retezat orice urmă de încurajare, mai ales că țipetele de durere ale soțului se intensificaseră. -Lăsați!.. Mulțumim pentru grijă și vă rog nu vă supărați că vă deranjăm tocmai în noaptea asta! Am mormăit un „noapte bună!” cât
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
ies din casă. E “o lume” care te-nvăluie din prima clipă. “Ehe!!!!! Cine o să facă chef de casă nouă?” mă întâmpină, din prag, un vecin, pensionar militar, care ne aduce, așa, de drag, tuturor, ziarele locale, ce se distribuie gratuit. “Vecina! La 16-16,30 vine zugravul, c-am vorbit cu el!” mă atenționează, când sunt pe scările exterioare ale blocului, vecina de la 2. Două-trei vorbe, zilnic, au consolidat o relație nevăzută cu acești oameni...străini mie, la început. Abia atunci când am
DESPRE SINCERITATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361788_a_363117]
-
întâmpină, din prag, un vecin, pensionar militar, care ne aduce, așa, de drag, tuturor, ziarele locale, ce se distribuie gratuit. “Vecina! La 16-16,30 vine zugravul, c-am vorbit cu el!” mă atenționează, când sunt pe scările exterioare ale blocului, vecina de la 2. Două-trei vorbe, zilnic, au consolidat o relație nevăzută cu acești oameni...străini mie, la început. Abia atunci când am fost în situații dificile (procesele) și m-a întrebat avocata: „cine știe despre aceste lucruri?” mi-am dat seama că
DESPRE SINCERITATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361788_a_363117]
-
Comemorari > BAROC Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Baroc Nu e mai atractivă vreo cucoană Decât aceea ce se cheamă „Roza” - Vorbești de Goethe, crezi că-i Cimarosa, Gioconda-i ...o vecină cam poltroană! Despre Coșbuc spui că este Spinoza, Că Lovinescu ar purta coroană, Iar Odiseea ar fi într-o toană, Confunzi senin „Osman-ul” cu osmoza. Crezând că faci paradă de cultură, Nu știi că ai descoperit mijlocul, Prin combinații
BAROC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361851_a_363180]
-
URME DE DRAGOSTE - CAP. I / 3 - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fată rușinoasă și respectoasă în aceeași măsură, Violeta nu a refuzat să vină să facă curățenie generală în apartamentul vecinei de la trei. Știa că, după transformările și îmbunătățirile făcute de domnul inginer, era vorba numai de gresie, faianță și termopan. Deci, era ușor de curățat și frecat în oricare încăpere. În prima ei zi de lucru, erau toți proprietarii acasă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
curgea în onduleuri mari pe umerii delicați. Spre deosebire de o bună parte a fetelor de aceeași vârstă, purta deja sutien, cel mai mic număr, și numai în situații deosebite, oficiale, nu oriunde ar fi mers să-l pună. Îl primise de la vecina la care spăla periodic geamurile și balcoanele. Fata acesteia crescuse, avea aproape douăzeci de ani și a renunțat la multe lucruri păstrate, ca amintire, în favoarea Violetei. În rest, sânii ei micuți și tari săltau scurt, cu vioiciune, în mers, în timpul
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
care mama Violetei era femeie de serviciu. Aceasta își blestema zilele în fiecare dimineață când trecea să adune maldărul de sticle, ambalaje, chiștoace, coji de semințe și tot felul de resturi legate chiar și de intimitatea fetelor, adeseori. Mișu, băiatul vecinei de la trei, cea cu sutienul, trecuse în ultima clasă de liceu. Ca lider al găștilor de cartier, prezent la miuțele dintre blocuri și la meciurile de tenis cu piciorul pe aleile din zonă, era cunoscut de toți copiii, cale de
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
pentru a se sfătui cum să procedeze. Fetița a fătat o vițică foarte frumoasă. Sugea toată ziua și creștea văzând cu ochii, pe zi ce trecea. Nu avea cine să mulgă surplusul de lapte de la Fetița, așa că a rugat pe vecina Lenuța să o ajute și împărțeau laptele. Și așa nu avea ce face cu el. Era prea mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
naturii. Anul școlar s-a încheiat și Mircea s-a mutat provizoriu la țară. O făcea pe țăranul, avea grijă casei, a grădinii de legume a viței de vie și a păsărilor. Îi plăcea laptele de la Fetița. Abia aștepta ca vecina Lenuța să o mulgă pentru a bea o cană așa crud și cald cum era. A încercat și el să o mulgă dar nu i-a ieșit. Nu avea timp să se plictisească până se întorcea Săndica de la Dorobanțu unde
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
este vorba. Am primit un telefon de la poșta din Ciocănești, ca să te duci la spitalul din Călărași, la serviciul de Urgență că a luat-o salvarea pe mama dumitale. A suferit un atac cerebral și a fost găsită de o vecină într-o stare critică. - Vai săraca, cum ajung eu așa de repede la spital? se frământa Săndica. - Schimbă-te și urcă repede în IMS - ul gospodăriei. Te va duce la spital. Am dat dispoziție șoferului să te aștepte în fața sediului
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
Aveam trei anișori (1951) I-am spus: ,,E �ECE” și n-am putut, Mai simt și-acum fiori ! . . . Poarta deschisă . . . Ca un taifun prin curte a trecut . . . Plângeam pe prispă, cui să mai spun că Ida, m-a bătut ! ( o vecină ) ,, Unde-i bunica, unde s-a dus ? Adu-mi-o înapoi !” Plângea și tata, încet mi-a spus : ,, Așa plecăm și noi !” Atâția oameni, nepăsători, mâncau și mult vorbeau . Știau că-n viață te naști și mori și mie, nu
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
au murit, / acum, doar la muzeu / mai există, / fierul de plug, ruginit!”) Octavian Goga deplângea și el, cândva, dispariția celor dragi și părăginirea casei părintești: „Cucuta crește prin ogradă,/ Și polomida-i leagă snopii, / Ce s-a ales din casa asta, / Vecine Neculai al popii?”/ Universul rustic a rămas pentru poet un „paradis pierdut”după cum John Miloton, poet englez din secolul al XVII-lea își numise ilustra sa epopee. Acest univers este evocat cu aceeași undă de nostalgie și în poemul „Întoarcere
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
li se deschid porțile vieții și cât de fantastică li se pare această trecere dincolo de ele! Mia este mai mult decât plăcută. Are zâmbetul Giocondei. - Gașpere, abordeaz-o și mărturisește-i dragostea! Era tare la teorie, uitase cu totul reacția Doinei, vecina lui, din acea noapte indecentă... - Și să mă ia drept tâmpit? - Atunci, îi spun eu. - Ești nebun? - Mă gândesc la altă soluție... Te scap eu de suferința asta! - Nu ai decât, dar nu cred să ai șanse. * Florin, Dinu și
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
vinul tatălui dumneavoastră, zice amfitrionul. E ușor, sifonat, dulceag ... , tocmai bun! - Dom'le, vinul tatii-i sănătos, ce-i drept ... Da' vin i-ăla pe care-l fac eu! - Da?!, își arată îndoiala Lili. - Eu am un principiu în viață, vecină! Când e vorba de mine, nu accept decât lucruri de categoria a-ntâia! Vin ca ăla făcut de mine nu găsiți decât în cramele vestite ale Europei! - În cazul acesta, felicitări ... Tensiunea i se ridică Lilianei încetul cu încetul. Iar
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
nu cu el. Da, e drept, bătrânii Ticu le sunt vecini la sfârșit de săptămână, însă el, feciorul lor, ce vine în sat numai să-și umple portbagajul cu roadele trudei părinților, nici poveste! - Eu am un principiu în viață, vecină! De-aci duc, dar de-acasă de la mine n-aduc, să fie clar! Că tata se supără când îmi laud băutura și-mi cere să-i demonstrez că-i cum zic, da' io i-am spus-o verde-n față
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
câștiga cât în restul săptămânii... Iar atunci când vine la socri, are programări făcute din timp, jumătate din seară o petrece cu tunsul și vopsitul babele din sat, să câștige măcar atât cât i-a costat benzina până aici!“. Sesizând dezacordul vecinei, oaspetele explică: - Eu am un principiu în viață: curățenia și ordinea-s pe primul plan! Fiecare, după ce mănâncă, își spală farfuria, lingura și furculița. Că da, așa-i - a citit în ochii lui Alex că nu i-a scăpat informația
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
apucând-o în direcții diferite. La fiecare răspântie grupurile mari se răsfiră în grupuri mai mici, unele întârziind înainte de a-și alege direcția. Astfel s-a întâmplat ca pe ulicioare lui dragă, în miez de noapte, să pășească împreună cu Doina, vecina lui blondă, a cărei frumusețe o ignorase pur și simplu până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe care el, Albert, a avut neșansa să-l găsească cine știe
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]