999 matches
-
afectivității retorice, cu rechizitoriul lui Caragiale din studiul-pamflet 1907. Din primăvară până în toamnă. În acest registru, Arghezi (dacă, ignorăm, desigur, tema în dezbatere, și anume refuzul de a accepta compromisul politizării bisericii ortodoxe, și privim doar intensitatea afectivă a discursului, vehemența criticii și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tampon” rezultat prin unirea Moldovei cu Țara Românească ca soluție problemei orientale. În cadrul Congresului, contele Walewscki, propunea unirea Principatelor sub conducerea unui principe străin. Propunerea s-a bucurat de sprijinul Rusiei, Sardiniei, Prusiei și Angliei dar a fost respinsă cu vehemență de Poartă și Austria. Problema unirii a fost abordată de marile puteri În conformitate cu propriile lor interese: Franța era interesată de creșterea prestigiului și influenței ei la Dunăre. Sardinia și Prusia luptînd pentru propria lor unitate au susținut, nu dezineresate, unirea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
exact cu două. În urma împărțelii, lui Agamemnon, căpetenia tuturor aheilor de lângă Troia, îi revenise o captivă, Criseis, fiica preotului lui Apolon, Crises, din cetatea de țărm Crise (prădată tot de Ahile). Sacerdotul Crises vine s-o răscumpere, Agamemnon refuză cu vehemență și urmează un flagel: Apolon, zeul tutelar al Crisei, dezlănțuie în tabăra ahee o molimă cumplită, care durează zece zile. În această situație, Agamemnon cedează, pentru a-l îmbuna pe zeu, și acceptă s-o restituie pe Criseis tatălui ei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în extremă primejdie. Cu toată dragostea și cu tot respectul pe care le simțea pentru prietenul său, îl mustră cu oarecare vehemență, îi spune că îi lipsește mila, că nu e fiul lui Peleu și al Tetidei (amândoi ființe pline de îndurare, cum am arătat), ci că s-a născut din „marea cea verde și din stânci prăpăstioase“, 85 atât este de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
exact cu două. În urma împărțelii, lui Agamemnon, căpetenia tuturor aheilor de lângă Troia, îi revenise o captivă, Criseis, fiica preotului lui Apolon, Crises, din cetatea de țărm Crise (prădată tot de Ahile). Sacerdotul Crises vine s-o răscumpere, Agamemnon refuză cu vehemență și urmează un flagel: Apolon, zeul tutelar al Crisei, dezlănțuie în tabăra ahee o molimă cumplită, care durează zece zile. În această situație, Agamemnon cedează, pentru a-l îmbuna pe zeu, și acceptă s-o restituie pe Criseis tatălui ei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în extremă primejdie. Cu toată dragostea și cu tot respectul pe care le simțea pentru prietenul său, îl mustră cu oarecare vehemență, îi spune că îi lipsește mila, că nu e fiul lui Peleu și al Tetidei (amândoi ființe pline de îndurare, cum am arătat), ci că s-a născut din „marea cea verde și din stânci prăpăstioase“, atât este de crâncen
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru național, se ridică cu vehemență împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să-și afirme specificul. De aceea, se arată părtinitor în condamnarea teatrului clasic francez, căruia vrea să-i diminueze prestigiul pe lângă compatrioții săi. Fascinat de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau nouă29, Eugen Ionescu împărtășește aceeași părere. În pătrunzătorul portret pe care se simte dator să-l contureze predecesorului său ilustru, autorul Rinocerilor preciza: "În comedia sa cea mai importantă (O scrisoare pierdută) I.L. Caragiale ataca, cu aceeași obiectivitate în vehemență, pe conservatori ca și pe liberali. S-a profitat de acest fapt pentru a descoperi în opera sa simpatii socialiste, tendințe revoluționare. Lucrul acesta e poate exact, pentru bunul motiv că, neexistând guvernare socialistă, nu avea de ce să-i poarte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
latină și desemnează masca prin care vorbește un actor).104 O altă contribuție importantă la studiul mitului, tot de pe pozițiile "romantice" conform distincției formulate de Hendy, este cea a istoricului religiilor de origine română Mircea Eliade. De asemenea contestată cu vehemență (adesea și fără măsură), ori adoptată necondiționat, fără nici o evaluare critică (atitudine la fel de nocivă pentru însăși contribuția lui Eliade), prezentarea câtorva idei din vasta sa operă va necesita un spațiu mai larg, deoarece ele folosesc într-o mare măsură scopurilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ești de două ori mai bună ca ea, iar Aidan a fost un fraier că te-a părăsit. —Mersi. Darcey îi zâmbi cu drag mamei sale. Îi plăcea să aibă pe cineva care era cu totul de partea ei, deși vehemența bruscă a lui Minette o mirase. Mama ei nu prea vorbea despre Nieve. Dar asta poate pentru că Darcey nu îi dăduse ocazia. Malachy se întoarse cu niște perne bine căptușite pe care le puse pe scaune. Am rugat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tine. Oricine poate să se facă frumoasă, dar nu oricine poate să obțină clienți noi și să facă bani folosindu-și creierul. Dacă ești atât de hotărâtă, sunt sigură că ai să reușești. Darcey era surprinsă, dar și impresionată de vehemența fetei. Sper, zise aceasta. —Uite ce e, dacă pot să te ajut cu ceva... un sfat, orice, întreabă-mă. —Mersi. Sally părea bucuroasă, iar Darcey îi zâmbi. Ne vedem mai târziu, îi spuse. Mă duc să îmi iau un sendviș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
decât gura. Vârful limbii Îi rămânea Îngropat undeva În obraz, așa că tot ce vedeam era imensa bucată roz din partea cea mai groasă a limbii sale. Uite ce e, nu sunt prost de-a binelea, zise el cu și mai multă vehemență. Nu sunt atât de idiot Încât să mă las omorât ca să-l apăr pe Kurt. Chiar nu știu unde este. Am scos cutia cu țigări și i-am oferit una. Am aprins În tăcere țigările pentru amândoi. — Ascultă, Întâi de toate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Marcus să exclame: —Alocație? Pare mai mult bătaie de joc. Ea a recompensat această replică cu un zâmbet. Păi, am fost fetiță rea, la ce te așteptai? — Dar este de datoria lui să aibă grijă de tine, ești soția lui! Vehemența lui Marcus nu prea își avea locul. Se juca cu ciucurii jaluzelelor. — Dar presupun că nu se simte dator să aibă grijă de mine... Ce faci? spuse ea, după o scurtă pauză. — Caut un pix. —Uite, spuse Clodagh, după ce localiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din cauza unui „interes nesănătos” manifestat față de fiicele unora dintre enoriașii săi. Constable nu mai avusese de-a face cu el de atunci și, din câte auzise de la localnici, începuse să întrețină legături cu rebelii ascunși prin păduri. Prizonierul negase cu vehemență orice legătură cu tentativa de omor. Cu toate acestea, Grady îi trimisese lui Rhyme un pachet cu dovezile găsite la Școala Cartierului asupra preotului și unul conținând alte dovezi, de data aceasta provenind de la hotelul unde Swensen fusese cazat. Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gândeam că poate a avut loc și un schimb psihologic. La fel ca cel fizic. Rhyme râse la auzul acestei afirmații, care i se păruse de-a dreptul nebunească. Locard fusese un om de știință; s-ar fi opus cu vehemență aplicării principiului său într-un domeniu atât de imprevizibil, cum este cel care se referă la psihicul uman. - Unde vrei să ajungi? - Nu ai fost legat la gură tot timpul, nu-i așa? continuă ea. - Nu, doar la sfârșit. - Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
umăr pentru a-l face să tacă. Apoi discutară puțin în șoaptă. Grady nu se putu abține și încercă să forțeze: - Știi pe cineva care obișnuiește să meargă pe acolo? Constable privi sugestiv la Roth, care scutură din cap cu vehemență, și rămase tăcut. - Cum e celula în care stai, Andrew? întrebă procurorul după câteva momente. - Celula mea... - Celula ta de aici, din detenție. - Nu prea îmi pasă de ea. După cum bănuiesc că știi. - Îți garantez că e mai rău la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în Hamptons. Chiar se aștepta să mă duc eu acolo... Și Leigh începu să râdă. — Bineînțeles c-o să te duci, o repezi Henry, lucru pe care nu-l făcea de obicei. — Să mă duc? întrebă Leigh surprinsă mai mult de vehemența lui Henry. — Da. Am să-ți redistribui celelalte sarcini dacă va fi cazul. Începând de-acum și până la data publicării, ai să faci din asta singura ta prioritate. Dacă asta înseamnă să vă întâlniți la grădina zoologică din Bronx pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nici pe departe relevantă. Adriana se bucură când văzu că Mackenzie părea înmărmurită și continuă: — Pentru că, zău așa, ce rost au bărbații dacă nu știi în primul rând să te bucuri de ei? Mackenzie o aproba clătinând din cap cu vehemență, așa că Adriana a continut să vorbească. De mult nu mai făcuse ceva din bunătate pentru cineva; era timpul să împărtășească din învățăturile ei cuiva mai puțin norocos. — E doar un mit că, odată ce s-a culcat cu tine, pe bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În această situație, orice ar fi acolo jos, nu este produsul unei civilizații extraterestre. Așa că ne pierdem vremea pe-aici. Atunci ce este? insistă Norman. — Este expresia absurdă a unei speranțe romantice, spuse Adams, Împingându-și ochelarii spre rădăcina nasului. Vehemența tonului său Îl deranja pe Norman. Cu doar șase ani În urmă, Adams mai era Încă un „copil al străzii“, al cărui talent nebănuit Îl propulsase dintr-o casă dărăpănată din suburbiile Philadelphiei pe gazonul verde și pedant Îngrijit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu șocat. Șocat de propriile sale gânduri, de vehemența lor. „Trebuie să mă Întorc“, Își spuse. „Dar dacă mă-ntorc, voi muri.“ Cu fiecare clipă Însă, o altă latură a personalității sale devenea tot mai puternică. Norman fusese cel care nu mai contenea să le spună că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu înroșindu-mă până-n vârful urechilor. —Chiar așa? a zis ea. Toată lumea îl place. Toată facultatea îl place. Și mama îl place. Mama a fost puțin șocată și surprinsă și părea pe punctul de a începe să se apere cu vehemență. Înainte însă să apuce să deschidă gura, Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești mai rău ca Anna. Mi-a venit să mor de rușine. — Am fost politicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici nu se putea altfel, încât vinovăția Îdar cine a spus că ar exista o vinovăție?!) trebuia căutată numai la ea. Adică ea ar fi îndemnat-o la toate, numai și numai pentru că are câteva idei ce trebuie combătute cu vehemență, cu vigilență, cu tăria elanului revoluționar, numai ea din întreaga familie nu s-a desprins din chingile gândirii ei mic-burgheze meschine care țintește numai binele material și imediat! Ce rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai vadă cum merge treaba și în altă parte... Atunci ridicându-se și ridicându-și totodată glasul activistul acela, Ilușcă sau cum l-o fi chemând - „Da, așa îl cheamă, ți-am mai spus“ -, care zicea pițigăiat că respinge cu vehemență orice subtilă referire la ceea ce reprezintă activistul de partid „ce vine și pleacă cu mașina“, pentru că munca, tovarășe, dar Ovidiu Munteanu l-a întrerupt și el, strigând chiar, drept și ferm și impunător, încât numai semeția lui bruscă te făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]