1,354 matches
-
pentru că nepoții sunt cu totul altceva în plan afectiv pentru bunici în comparație cu proprii copii. Acest lucru îmi amintește de un fapt, petrecut cu mulți ani în urmă pe când îmi exercitam profesia de dascăl la Bârlad. Ajuns la vârsta pensionării, un venerabil profesor de germană, a fost surprins de unul dintre amicii săi, venit să-l vadă, mergând în patru labe și având în spate pe nepoțica lui de 2-3 ani care, fericită, îi adresa îndemnul: di, cal, di! Fără să se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se ridică din apa gri-verzuie, înconjurate de pescăruși. Încercă să simtă ce simt și alții și se întreabă nervos cum a ajuns așa. Pagină separată Samuel Spavin își folosește cvintetul de degete lungi, albe, ca să-și scarpine barba. Aceasta scârțâie venerabil, un ornament delicat al trecerii timpului și al tradiției, muzica specială a firmei Spavin & Muskett. Pe peretele din spatele lui se află portretul unui gentleman din epoca victoriană timpurie, cu o privire cruntă și guler înalt, apretat. Vizitatorii observă adesea asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încă de la căderea lui Su Shun: învățatul în vârstă de șaizeci și cinci de ani Chiang Tai, o figură socială, cu multe relații, și un critic fervent al lui Su Shun, care îl urâse pe învățat atât de mult, încât îi luase venerabilului bărbat toate titlurile. Într-o zi plăcută, eu și Chiang Tai ne-am întâlnit în sărăcăciosul său hootong. L-am invitat să vină în Orașul Interzis pentru a fi profesorul principal al lui Tung Chih. Surprins și flatat, omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Maiorescu? El există și e complicat să-i răstălmăcești sensurile. Titu Maiorescu l-a scris încă de mic. Într-adevăr, nu la bătrânețe trebuie începută această întreprindere, ci încă la tinerețe și terminată la maturitate. Fiindcă scriitorul român, ajuns venerabil, se irită prea adesea de îndrăznelile sale de odinioară și penița sa nu mai alunecă pe hârtie decât ca să istorisească frumoase fabule poetice, menite să-i creeze o figură aureolată de înțelepciune. Da, dar după ce el nu va mai fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici. Se uită cu înduioșare și la cele de pe stradă. Cam de două ori pe an îi pică în vizită mama, o doamnă venerabilă care rămîne la el cîte o lună. Gătește, deretică odaia și-l bate la cap să se însoare. Asemenea perioade corespund celei mai intense activități a profesorului la căminul cultural, unde montează un spectacol cu brigada de agitație. A fost
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum toți cei cinci sute de arhați și cei trei mii de discipoli ai lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tinerii porniți în prima lor campanie. — Și asta e adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l recunoaște nimeni? Hideyoshi puse întrebarea de mai multe ori, privind, în jur, la oamenii din fața și din spatele lui. Apoi, cineva din capătul șirului spuse: — Știu cine e. Omul care vorbise era Inaba Itettsu, comandantul Castelului Sone din Mino. În pofida venerabilei sale vârste, intrase în acea mare bătălie de dragul lui Hideyoshi și îi stătuse alături ca ghid, încă de la începutul campaniei. — A, Itettsu. Îl recunoști pe generalul inamic de pe cealaltă parte a râului? — Ei, după coarnele coifului și fireturile albe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spiritul tânăr. *** Romancier la 90 de ani Sâmbătă, 12 august, Academia Bârlădeană a programat o ședință specială, în care va lansa un volum autobiografic scris de un reputat profesor bârlădean de limba și literatura română, Alexandru Mânăstireanu, aflat acum la venerabilă vârstă de 90 de ani. Intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”, cartea va fi prezentată publicului de Nicolae Mitulescu și Serghei Coloșenco, membri ai Academiei Bârlădene. „Este o inedită trecere în revistă a vieții domnului Mânăstireanu. Dumnealui a fost ofițer în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dispariției, urmând ca, în viitor, un cercetător harnic și insistent să facă acest lucru. 2) Octavian Stoica a avut cultul prieteniei adevărate, devotate, ce putea merge până la sacrificiu. 3) Octavian Stoica a fost un tenace oponent al comunismului. Printre participanți, venerabila DOAMNĂ EMILIA STOICA, mama scriitorului comemorat, ca o adevărată statuie vie a durerii pentru unicul ei vlăstar. Adunarea comemorativă de care am amintit sper să fie un bun început demn de continuat sub aceleași auspicii ale Muzeului „Vasile Pârvan” din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
absolvire. La acestea se adaugă numeroase scrisori de la alți prieteni și mai ales scrisorile dintre mine și soție din timpul războiului. În grupul de scrisori de la foștii mei profesori la loc de cinste și de suflet se află scrisorile de la venerabilii: Stan Cucu, Victor Apostoleanu, Petru Todicescu și Ștefan Vancea. Dl. Oprea, pus la curent de această enormă sursă de informare documentară, m-a și rugat cu sfială spunându-mi că l-ar interesa o lucrare biografică la adresa mea, dar care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să sune și clopotele la biserică, unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească. Romano, pisicul preferat al președintelui care-i adoptat din România și care a împlinit doisprezece ani, are nevoie, la vârsta venerabilă la care a ajuns, de rugi speciale pentru sănătatea lui.) Când am început să scriu, împrumutându-l ca model pe Hoffmann, probabil unul dintre cei mai avangardiști scriitori pentru secolul al XIX-lea, nici nu descoperisem Istoria motanului Murr, expulzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eveniment. Toți masonii se roagă și uriașa formă-gând creată prin această acțiune coordonată va deveni o imensă forță, în fața căreia puterea celui de-al doilea B va ceda. Toți masonii își clătinară capetele. D’Autrey se ridică pe vârfuri. ― Distinsul Venerabil al lojii noastre l-a cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Suveran, contele de Saint-Germain, ilustrul Șef Al Tuturor Francmasonilor Adevărați, nemuritorul ȘATFA. ― Într-adevăr! Am avut onoarea de a-l cunoaște pe acest martor al mileniilor, pe acest călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajunse la unul din colțurile sălii, se opri și arătă cu degetul un punct la baza unei coloane. Aici! Veți putea vedea și auzi perfect. Începem imediat. Se înclină și, însoțit de masonul cu capul pleșuv, se îndreptă spre tronul Venerabilului. Un asistent aștepta deja acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După care, din centrul altarului, țâșni o coloană de lumină luminând albastrul cerului, norii și îngerii pictați pe plafon. ― Loja noastră este dreaptă, perfectă și regulamentară! răsună vocea puternică a Venerabilului. Iubirea, înțelepciunea, forța și frumusețea să fie cu voi! Duse o mână la inimă, apoi arătă spre primul și cel de-al doilea Supraveghetor. D’Autrey duse mâna la inimă și rosti formula prin care recunoștea că el dăruia lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o tavă mare cu un fel de tort dreptunghiular, acoperit de o pulbere albă, se apropie încet de Venerabil, pășind rar, cu o înțepenire controlată, așa cum cerea ritualul. Așeză tava dinaintea acestuia, pe altar, după care se înclină adânc și se retrase. ― O, Tu, Lumină Prea Înaltă, Atotputernică, Înțeleaptă și Mereu Strălucitoare din care se nasc toate luminile!... Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pășind rar, cu o înțepenire controlată, așa cum cerea ritualul. Așeză tava dinaintea acestuia, pe altar, după care se înclină adânc și se retrase. ― O, Tu, Lumină Prea Înaltă, Atotputernică, Înțeleaptă și Mereu Strălucitoare din care se nasc toate luminile!... Vocea Venerabilului se înălța cu o vibrație sporită. Iată, îți aducem lumina și viața pe care Tu ni le-ai dăruit cândva. Depunem această ofrandă dinaintea Ta. ― Așa să fie! intonară cei prezenți cu brațele ridicate, în timp ce asistentul se grăbi să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înălța cu o vibrație sporită. Iată, îți aducem lumina și viața pe care Tu ni le-ai dăruit cândva. Depunem această ofrandă dinaintea Ta. ― Așa să fie! intonară cei prezenți cu brațele ridicate, în timp ce asistentul se grăbi să acopere umerii Venerabilului cu o amplă pelerină aurie. ― O, Lumină Prea Înaltă, binecuvântează ofranda noastră! În acel moment plin de tensiunea așteptării, culoarea albă a pulberii viră încet, dar cu atât mai spectaculos, devenind cu totul roșie în final. Masonii începură să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici să fugă. Porni spre altar cu pași rari, în zăngănitul regulat al pintenilor. Observă că, din toată împărtășania, mai rămăsese doar o mică bucată, cu marginile foarte regulate. Ultima. Prințul apucă lingura cu mâna dreaptă, înclină ușor capul în fața Venerabilului, apoi se îndreptă spre margine. D’Autrey îl urmărea extrem de atent. Îl văzu ajutându-se de mâna stângă, ca să nu cadă nimic pe jos, și depunând lingura complet goală în tava asistentului. Venerabilul ridică din nou brațele și rosti formulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vorbit, căci trebuiau să mediteze asupra învățăturilor ce se desprindeau din istoria pe care bătrânul Suilem tocmai o povestise și n-ar fi fost frumos să le uite imediat, fiindcă pentru asta nu merita să deranjeze un bătrân atât de venerabil, ce-și pierdea ceasuri de somn și se obosea pentru ei. în cele din urmă, Gacel, care auzise acea veche poveste de multe ori, a făcut un gest cu mâna cum că era timpul să meargă cu toții la culcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De altminteri, ne-am revăzut, de atunci Înainte, În fiecare dimineață. Vorbeam Întotdeauna la fel de puțin, el se considera fericit că un american putea să-i Împărtășească pe deplin opiniile. La capătul celui de-al patrulea monolog atât de entuziast, acest venerabil gentilom mă invită să-l Întovărășesc acasă, ca să luăm masa Împreună; era atât de sigur că avea să-mi obțină o dată mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un venerabil seyyed, descendent al Profetului și modernist din primul val, care a susținut Întotdeauna misiunea Shuster. Discursul lui e scurt: — Este, poate, voința lui Dumnezeu ca libertatea și suveranitatea să ne fie smulse prin forță. Dar nu le vom abandona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
văzul Întregii lumi, ceea ce preocupa cu adevărat biserica era participarea sa la funeraliile reginei-mame. Acum că cei șaizeci și două de mii de morți obișnuiți se odihneau deja la ultimele lor domicilii și nu mai Încurcau circulația În oraș, era timpul ca venerabila doamnă, Închisă corespunzător În sicriul ei de plumb, să fie dusă la panteonul regal. Așa cum ziarele nu aveau să uite să scrie, se Întorcea o filă În istorie. E posibil ca numai o educație aleasă, din acelea care devin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]