752 matches
-
la o problemă oarecare. Așa și în cazul de față. Adică, pentru o mască cu aur, trebuie să bați, totuși, zilnic drumul până la salon, când poți să rezolvi mult mai simplu cu mijloace locale, adică să-ți pui pe față verigheta, inelele, brățările și ce mai ai prin caseta cu bijuterii de la minister. Și după cum se vede și se știe doamna ministru nu duce lipsă de astea. Și fiindcă așa deodată, simt că am devenit expert în rețete pentru ministrese, aș
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta și aruncă verigheta cât de departe poate, în întuneric. ─ Na! Și să nu îndrăznești să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de Sofronie și-ar fi putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai văd. ─ Ești sigură, Victorie? întreabă părintele. M-a amărât destul, părinte. Nu mai vreau să-l văd niciodată, nicăieri, nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, niciodată, părinte, șoptește Victoria. Dezleagă-mă de el pentru vecie. Dă-mi verigheta, zice părintele. Victoria și-o scoate ușor de pe inelarul subțiat. Alte femei, la vârsta ei, se îngrașă. Alți preoți, deși chemați, nu aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
femei, la vârsta ei, se îngrașă. Alți preoți, deși chemați, nu aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a vieții, Sofronie. Sparge-o, îi spune el Victoriei și-i întinde verigheta. Victoria o aruncă pe lespezile din naos și inelul se crapă în două. Acum te despart de bărbatul tău Sofronie și pe bărbatul tău îl despart de tine Victorie și despărțiti veți rămâne în vecii vecilor. ─ Amin, spune Victoria. „Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e de prin părțile de sus, unde vorbesc germana și nu-i prea la locul ei aici; plus c-o să nască și-un copil fără să fie măritată, așa că-i cam suspicioasă. De unde știi că nu-i măritată? N-are verighetă. La dracu’, pe-aici nici o fată nu se mărită până nu rămâne gravidă. Ușa se deschise și un grup de tăietori de lemne care lucrau mai sus pe drum intrară bătând din bocanci și scoțând aburi pe gură. Chelnerița aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și ăsta-i un motiv să ...a...so...Sițo ! ăștia -s hoți ! Ca la Schiller. EA Dramaturgul ? EL Nu. Dentistul din colț. I-au luat, săracul, 5000 de dolari, cât păstra la ciorap, că purta numere mari. Plus șai’șpe verighete ! EA Șai’șpe ?!? EL Da, că le înnodase într-un lanț de 46 de bucăți. Cel puțin la ăsta hoții au intrat civilizat, pe ușă, nu ca la noi, pe geam. EA Vasile, cheamă poliția ! EL Nu, că ăștia, până-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
anunțați că a fost depusă la laboratorul spitalului de boli infecțioase, de pe suprafața ei prevalându-se șaispre-zece viruși extrem de periculoși, la fel de periculoși ca și cerneala cu care a fost falsificată bancnota. Din nefericire, iată că între timp mi-a dispărut verigheta și geamul care ne desp ă rț ea fonic de scumpii noștri colegi din regia tehnică, de aparatele care au dispărut și ele ca și, dar nu contează, deoarece am fost informați că deponentul bancnotei, cu un singur termen, hoțul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pînă a doua zi povestea tandră dintre Fonda și Voight, deoarece intervine finalul dramatic cu soțul Întors din război, care, negăsindu-și liniștea și nici pe Jane unde le lăsase, se duce pe plajă, se dezbracă, scoțîndu-și toate hainele, apoi verigheta pe care o așază pe chiloții frumos Împăturiți, și pleacă să Înoate-n ocean pentru totdeauna. Și pentru că se duce să Înoate-n ocean, nu-i menționat În nici o enciclopedie a cinematografiei universale de la noi. Bruce Dern. Un foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
renunțase să facă parte organică, citind ca de obicei În Anunț de la A la Z ce se mai vinde prin România: oglindă retrovizoare plastic, tacîmuri inox, cărucior invalid, celofan, chitară copil, șampon Germania, burlan, discuri Dan Spătaru, damigene, criptă Cernica, verighetă, dopuri de plută, zdrobitor, chiuvetă, ceai de ghimpe. Being There. În afara căruia n-am văzut nimic cît de cît notabil, de fapt ce am văzut s-ar putea Încadra În categoria filme pe care nu le poți urmări pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șatră Întreagă. Mereu ai discuții cu una din țigănci. Ce puneți la cale. De fapt, ce ți-au dat de le acorzi atâta atenție? „Povestește-i Întâmplarea de la Pomârla, cu nevasta bătrânului. Cea cu <vătămăturaă. Numai să nu pomenești de verighete, că te-ai ars!” - l-a sfătuit gândul de veghe. ― Povestea e mai lungă. Cu Îngăduința dumneavoastră, am să v-o prezint. ― Să auzim: Gruia a povestit sintetic acea Întâmplare dramatică și că cel operat de el acum două săptămâni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spre tîmple, îmi spuneam că mai e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știu, pare foarte ciudat, am zis eu din bucătărie. Dar poate că maică-sa și taică-său nu-l lasă să moștenească imensa avere decât după ce se așază la casa lui. Ei da, ăsta ar fi motiv să-i pună verigheta pe deget. Sau poate se simte și el singur? Lily s-a uitat la mine și a izbucnit În râs. — Firește, doar nu se poate să se fi Îndrăgostit pur și simplu de ea și să vrea să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintr-o singură linie. Părul i se lasă bogat peste umeri, printre șuvițe trece o boare care îl înfoaie și e numai a lui. Să vedem, acum, dacă această grațioasă femeie aparține cuiva. Se pare că nimănui, de vreme ce nu are verighetă pe deget. Să nu ne grăbim însă, căci un anumit rol ar fi putut să-l joace și basca lui Pantelimon, doctorul fără de arginți, întinsă tuturor, chirurg, anestezist ori asistentă, înainte de vizita de dimineață, pentru a pune inelele într-însa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i de palme, „aur și valută ? Asta v-au dat ca să dați foc și să aruncați cu bombe ?“. „Eu n-am aruncat...“ „Da’ cine, tac-tu, legionaru’ Dar ea nu mai răspunsese și tăcuse așa multă vreme, căci își scosese verigheta și o ținea în gură, s-o ferească. Luă lănțișorul și îl descurcă. Deschise medalionul pe care îl cum părase anume pentru a pune în el mai târziu micul portret ce avea să vie. Medalionul era gol și așa avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
revărsară câteva vechituri alese cu grijă, râșnițe de cafea din alamă, fiare de călcat cu jăratec, un ceainic din cupru. — Ceva argintărie n-ai ? se interesă Calu, răscolind cu copita prin gura sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta la altceva, așa că făcu un semn scurt și Faraon se apropie, rânjind. Pârnaie îl săgetă cu privirea, dar Faraon își cunoștea prea bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucru vorbind și să nu fie ispitit să privească înapoi, mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema, dar nu și motivul, unii din balcoanele de vizavi. — Bă, Laberman ! pițigăi unul. — Lăbuș ! se hlizi altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o nimeri undeva. Iar când prindeau câte una din zbor, răspundeau, astfel încât dialogurile se întețeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi fost nepotrivit - ca să mă exprim blând - să pun În cuvinte ceea ce gândeam cu adevărat. E un ratat, P. Un puști răsfățat, drogat, Într-un corp de băiat mare. Știe că nu ești de nasul lui și-ți pune verigheta pe deget Înainte s-apuci să-ți dai și tu seama. Căsătoria cu el va fi pur și simplu o pierdere de timp pentru tine, cel puțin până când te va Înlocui, peste vreo zece ani, cu o versiune mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau să zic, uită-te la mine. Am șaizeci și șase de ani, nu m-am căsătorit niciodată și sunt foarte fericit. —Tu ești gay, Will. Și, În plus, porți o verighetă de aur pe inelarul mâinii stângi. —Adică ce vrei să zici? Crezi că m-aș căsători cu Simon, chiar dacă aș putea? Nunțile alea Între homosexuali la primăria din San Francisco nu sunt tocmai pe gustul meu. Nici să mă tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimeni. Mă duc la serviciu, ies În oraș pentru că trebuie și, brusc, activitățile mele sunt servite pe tavă pentru consumul publicului. —Nu ale tale - ale lui, remarcă Will, jucându-se absent cu inelul de platină pe care Simon Îl numea verighetă, iar Will - „plasa de siguranță a lui Simon“. —Ai dreptate. Dar se pare că nu mă pot eschiva. E omniprezent. Și e o situație așa de ciudată. —Cum așa? Amândoi am zâmbit când Simon fâlfâi pe lângă noi, un ghem furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu orgă de Bach, ajunsesem să mă simt în pat ca-n biserică... Oricât de nereușite erau episoadele noastre sexuale, ne stătea bine împreună și îmi declarase că sunt iubirea vieții lui. Într-o zi a și venit cu o verighetă pe deget și mi-a zis că a cumpărat-o special pentru mine. În acel moment țin minte că am vomitat din nou; nu găteam ciorbă, asta a fost de la emoție... Zicea că o poartă ca să știe toată lumea că sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
situa cu mult sub așteptările mele, la capitolul protecție era ceva de speriat. Cred că-și punea căciulița de cauciuc încă de la intrarea în cartier. E drept, aveam și eu partea mea de vină. Când mi-a făcut figura cu verigheta, relația noastră a mai înregistrat o premieră: a rămas peste noapte la mine, iar dimineață m-a văzut nemachiată. Dacă nu l-aș fi considerat un puști alintat, m-aș fi simțit teribil de ofensată de reacția lui. Știam însă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
îmi amintesc doar câteva titluri: „Otrăvit de amantă, îngrijit de nevastă“, „Lucreția Borgia lovește la Interne“, „Oficialii guvernamentali mănâncă lucruri trăsnite“ și alte asemenea răutăți... Însurat de trei ani? Cu bebeluș de trei luni? Și mie îmi zicea că poartă verigheta de dragul meu?!? Încă o dată se dovedise că astrologia nu greșește: pe cercul zodiacal eram la 30 de grade unul față de celălalt, cuplul nostru era situat undeva între contradictoriu și incompatibil. Nu știu ce au făcut polițiștii cu tigaia, dar avocatul meu - un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
divinație cu ajutorul toporului înfipt într-un stâlp (i se interpretează oscilațiile), divinația cu ajutorul fusului, al ciurului, al inelelor sau al pietrelor prețioase. Amintim aici practicile divinatorii din noaptea de Sfântul Vasile sau din cea a Sfântului Andrei, când se folosește verigheta sau inelul pentru aflarea ursitului. Verigheta se așază într-un pahar cu apă scoasă la miezul nopții din fântână și, la lumina lumânărilor, tânăra poate să distingă din jocul de lumini și umbre din interiorul verighetei chipul ursitului.86 Dacă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]