1,978 matches
-
parte a acrostihului. Stihirile de la stihoavnă (sl. stikhíry na stikhóvne - стихиры на стиховне ; gr. Άπόστιχα' ) sunt un set de stihiri și versuri cântate spre sfârșitul Vecerniei și Utreniei. Particularitatea acestor stihiri este că încep cu un imn, iar nu cu versetul din Psalmi, cum se întâmplă în cazul celorlalte stihiri. Duminica se cântă cu o stihiră mai mult decât în zilele săptămânii. La "Laude" la sfârșitul utreniei se cântă un grup de stihiri împreună cu versetele psalmilor de laudă 148, 149, 150
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
cu un imn, iar nu cu versetul din Psalmi, cum se întâmplă în cazul celorlalte stihiri. Duminica se cântă cu o stihiră mai mult decât în zilele săptămânii. La "Laude" la sfârșitul utreniei se cântă un grup de stihiri împreună cu versetele psalmilor de laudă 148, 149, 150. Acestea se numesc "stihirile de la Laude" (sl. стихиры на "хвалите" ; gr. εις τους αινους).
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
navigare, similar cu semnul „Segno dal”. Acesta este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se află pe acea secțiune, apropiată de sfârșit. De exemplu, acest semn poate fi folosit pentru a oferi un final special pentru versetul final al unui cântec. Acest simbol (coda) este întâlnit mai ales în muzica modernă, dar și în lucrările compozitorilor clasici, cum ar fi Haydn sau Mozart. Cauda, rădăcina latină a codei, este folosită în studiul dirijorilor, din secolele 12 și
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
a. Chr.) a fost un proroc evreu, menționat în cap. 17-20 din A treia carte a regilor din Vechiul Testament. În Noul Testament Isus face referire la el spunând despre Ioan Botezătorul că este Ilie care va să vină (Matei capitolul 11 versetul 14). Despre Ilie în Noul Testament găsim scris și în Matei 17:3, Marcu 9:4 și Luca 9:30. Numele "Ilie" (alternativ "Elie") în limba română provine de la numele ebraic Eliyah (Eliiah), ceea ce înseamnă 'Al cărui Dumnezeu (El) este YHWH
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
2007 a periodicului New York City puternice treceri în revistă. În 2005 novelistul Joseph Covino Jr adapta povestirile clasice ale celor 1001 Nopți într-o trilogie formată din două părți, intitulată "Arabian Nights Lost: Celestial Verses 1&II - Pierderea nopților arabe: Versete Celestiale I și II", Au existat mai multe adaptări ale "Nopților" pentru televiziune și cinema. Atmosfera celor "O mie și una nopți" a influențat filme cum e cel al lui Fritz Lang în 1921 "Der müde Tod", filmul de Hollywood
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
în manuscrisele sale originale, nu afirmă nimic contrar faptelor obiective”. Conform unor creștini, doctrina infailibilității Bibliei își are sprijin și în sursele exterioare Bibliei, cum ar fi scrierile istoricilor romani, care atestă, spre exemplu, existența lui Isus Hristos. Ei privesc anumite versete din Vechiul Testament drept profeții cu privire la Mesia (identificat de creștini cu Isus Hristos), ceea ce le întărește convingerea de infailibilitate a scripturii, considerând împlinirea acestor susțineri creștine drept miraculoasă. Din punct de vedere al studiilor biblice nu este un adevăr istoric că Vechiul Testament
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
proorocit vreodată ceva despre Isus, iar puținele legături dintre biografia lui Isus din Noul Testament și imaginea lui Mesia din Vechiul Testament au fost inventate de creștinii deja convinși că Isus era Mesia. Alte coincidențe provin din interpretarea drept proorocii ale unor versete care nu constituie profeții, sau ale unor versete care sunt proorocii, dar nu menționează cuvântul Mesia. Susținătorii literalismului biblic „neagă ideea că infailibilitatea și lipsa de greșeli ale Bibliei ar fi limitate doar la teme spirituale, religioase sau de mântuire
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
dintre biografia lui Isus din Noul Testament și imaginea lui Mesia din Vechiul Testament au fost inventate de creștinii deja convinși că Isus era Mesia. Alte coincidențe provin din interpretarea drept proorocii ale unor versete care nu constituie profeții, sau ale unor versete care sunt proorocii, dar nu menționează cuvântul Mesia. Susținătorii literalismului biblic „neagă ideea că infailibilitatea și lipsa de greșeli ale Bibliei ar fi limitate doar la teme spirituale, religioase sau de mântuire și nu în domeniile istoriei sau științelor empirice
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
teamă reverențioasă și silențioasă vestea Învierii lui (). Concluzie: în întregimea sa, Evanghelia după Marcu, reprezintă parcursul oferit credincioșilor ca să descopere progresiv misterul lui Isus și să se dispună a-l urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
să se dispună a-l urma pe calea lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu pe Isus înviat. Marcu se adresează unei comunități mixte: creștini dintre iudei și dintre păgâni. În această comunitate este evident interesul pentru misiunea universală de vestire a Evangheliei (cf. ; ). Comunitatea este însă umbrită de două probleme: 1
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
toate speciile de viețuitoare, Preafericitul Augustin alegea, de exemplu, să considere că asta nici nu e nevoie, pentru că oricum unele viețuitoare apar singure din pământ (o reluare a "generării spontane" cu care Aristotel explica apariția vieții), justificându-și convingerea cu versetul 24 din Facere capitol I ("Să scoată pământul ființe vii, după felul lor: animale, târâtoare și fiare sălbatice după felul lor". Și a fost așa."). Lărgirea graduală a cunoștințelor făcea ca problema cea mai serioasă în materie de credibilitate a
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
pasaje care folosesc acest termen (și numai două care folosesc masculinul "elem"). De aici rezultă un foarte mic număr de exemple din care am putea extrage o definiție. Acest mic număr mai este redus suplimentar deoarece numai unele din aceste versete conțin un înțeles clar și lipsit de ambiguitate. Aceste versete nu clarifică în mod necesar înțelesul lui "almah" din pasajele în care e ambiguu. Problema este complicată de faptul că aceste texte au fost consemnate de autori diferiți trăind la
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
masculinul "elem"). De aici rezultă un foarte mic număr de exemple din care am putea extrage o definiție. Acest mic număr mai este redus suplimentar deoarece numai unele din aceste versete conțin un înțeles clar și lipsit de ambiguitate. Aceste versete nu clarifică în mod necesar înțelesul lui "almah" din pasajele în care e ambiguu. Problema este complicată de faptul că aceste texte au fost consemnate de autori diferiți trăind la distanță de secole unii față de alții. Limbile tind să evolueze
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
fată mai slabă este ca pasărea, ca șarpele, ca nava și ca femeia adulterină. În fiecare exemplu nu rămâne ceva durabil/permanent în urma acestor acțiuni. Totuși aceasta nu este singura perspectivă, existând o varietate de traduceri ale frazei finale din versetul 19: Existența multor variante ale traducerii înseamnă că acest verset este foarte dificil pentru cei care caută o definiție precisă a lui "almah". Ahaz, regelui nehotărât al lui Iuda sau posibil descendenților curții regale a lui David le este comunicat
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
și ca femeia adulterină. În fiecare exemplu nu rămâne ceva durabil/permanent în urma acestor acțiuni. Totuși aceasta nu este singura perspectivă, existând o varietate de traduceri ale frazei finale din versetul 19: Existența multor variante ale traducerii înseamnă că acest verset este foarte dificil pentru cei care caută o definiție precisă a lui "almah". Ahaz, regelui nehotărât al lui Iuda sau posibil descendenților curții regale a lui David le este comunicat un semn dat de Domnul că el se ocupă de
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
ancadrament terminat în arc frânt, pe care se află o inscripție cu litere evreiești delimitată la capete de câte o stea cu șase colțuri, de dimensiuni mici. Textul inscripției este următorul: "עבדו את ה' ביראה וגילו ברעדה" și reprezintă un verset din Psalmi: ""Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur."" (Psalmi 2:11) De o parte și de alta a acestei intrări se află două felinare din fier forjat. Fațadele laterale sunt identice, organizate în șase travee
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
două sensuri, drept obiect de cult și ca nume divin. Ca obiect de cult "așerah" poate fi „făcut”, „doborât” și „ars”, iar interzice plantarea de copaci ca așerah, sugerând că se referă la un copac stilizat sau trunchi cioplit. Alte versete se referă clar la o zeiță, cum ar fi de exemplu , în care sunt făcute obiecte „pentru Baal și Așerah”. Referințele la așerah din și sugerează că în gândirea antică nu se făcea distincție între obiect și zeiță. Inscripții invocând
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
este o limbă semitică, răspândită în special în Antichitate în Siria, Palestina și Mesopotamia. Un mic număr de texte biblice - capitole din cărțile lui Ezra (4:8 - 6:18; 7:12-26) și Daniel (2:4 - 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) și un cuvânt din Geneză (31:47) sunt scrise în aramaică și nu în vechea ebraică, de asemenea "Gemara"- o mare parte din Talmud sau Tora orală, o mare parte din cărțile Cabalei, un
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
Denumirea Hinnom este menționată iar în cartea Neemia 11:30, unde se povestește că exilații evrei întorși din Babilon au poposit între Beer Sheva și Hinnom. Traducerile Bibliei ebraice în arameica, cunoscute sub numele de Targum, amintesc de Gehinnom în versetele despre înviere, judecată și soarta celor păcătoși. Ele adaugă expresia „a doua moarte” și numele Gehinnom la sfarsitul cărții Isaia, unde versiunea ebraica nu menționează nici Gehinnom , nici „a doua moarte” În această privință, versiunea aceasta se aseamănă celei folosite
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
Încumetă să proclame ca neputință a omului expresia „iubește-ți aproapele ca pe tine Însuți", din considerente specifice: 1. conservatorism (ce ține de structura mentală); 2. instinctul de conservare, locul În care natura umană subiectivă, universal manifestă, Își spune cuvântul. Versetul biblic citat, la care s-au adăugat frământările din veacuri, nu ne-au dat nici nouă pace, nu ne-au lăsat să vegetăm, mai pe românește, nu ne-au lăsat să mergem cu capul Între umeri, și surzi, și muți
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
ce scriere se referă exact. De exemplu în Neemia 8: 1-3 se spune că Neemia a citit "Legea lui Moise" «de dimineață până la amiază» aproximativ șase ore. Acest lucru ar necesita o viteza de citire a mai mult de un verset la fiecare patru secunde, fără a mai da timp interpreților să traducă cuvintele pe care le citea. Prin urmare este puțin probabil ca Neemia să fi citit toate cele cinci cărți așa cum le cunoaștem. În cadrul iudaismului de după mijlocul secolului al
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
lucrare vastă care a pus în scris pentru prima oară toate acele lucruri care au fost transmise de-a lungul generațiilor. Talmudul discută paternitatea tuturor cărților din Biblia ebraică și atribuie cele cinci cărți lui Moise, dar fără ultimele opt versete din Deuteronom, cele care descriu moartea lui Moise. Aceste opt versete sunt atribuite lui Iosua Navi căruia i se atribuie și cartea următoare, cea a lui Iosua. Ipoteza documentară sau ipoteza Wellhausen este o contribuție notabilă a lui Julius Wellhausen
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
acele lucruri care au fost transmise de-a lungul generațiilor. Talmudul discută paternitatea tuturor cărților din Biblia ebraică și atribuie cele cinci cărți lui Moise, dar fără ultimele opt versete din Deuteronom, cele care descriu moartea lui Moise. Aceste opt versete sunt atribuite lui Iosua Navi căruia i se atribuie și cartea următoare, cea a lui Iosua. Ipoteza documentară sau ipoteza Wellhausen este o contribuție notabilă a lui Julius Wellhausen la cercetarea Bibliei ebraice. Wellhausen era vestit pentru cercetările biblice asupra
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]