934 matches
-
fost liber doar între frică și stăpânirea fricii. La 22 decembrie 1989, eram ca un animal crescut în captivitate care descoperă, buimăcit, că, brusc, cușca s-a deschis. Mă găseam, parcă, în transă. Și, poate, nu numai eu am avut vertijul depresurizării care se producea în viața noastră. De altfel, așa îmi explic de ce ne-am făcut atunci iluzii prea mari, înfrumusețând totul, inclusiv pe noi înșine, și pregătind, prin acel desfrâu al iluziilor, dezamăgirile de mai târziu. A fost cea
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Castelului Huniade; Câmpuri de urne funerare din Banat; Ordine și distincții. Secolele XIX-XX (9-16); Secția de Artă a B.J.T.: Albume de artă europeană; Expoziție de colaje a elevilor de la Liceul de Arte (9-18); Aquatim: Ioan Crișan, sculptură (9-16); Art Club: Vertij, Daniela Rațiu (9-22); Casa A.M.G.: Grațian Păsăraru, Török János și Tar Béla, grafică și pictură (9-18); Casa Tineretului: Până în India și înapoi, fotografie de Florin Chețan (9-18); Galeria Helios: Grafică Remus Rotaru (9-18); Galeria Triade: Obiect și sculptură - expoziția
Agenda2004-25-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282566_a_283895]
-
alimenta mișcări de masă sau se poate consuma solitar ca un strigăt de ajutor pe care nimeni nu-l aude. Odată reperele pierdute, căutarea dobândește un aspect agonic, o goană după ceva ce nu se lasă prins, ceva indescifrabil. Acest vertij este un amestec de placiditate cinică plus frenezie în parte trucată cu Patrick, și furie fără obiect și melancolie a unei rebel fără cauză la Rémy. Ceea ce a început ca un traseu inițiatic semănat cu paradoxuri, dar coerent într-un
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
o năzuință a eliberării de conveniențe precum ridicarea unui zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea să fie a tuturor bărbaților, dar în special a unuia care, crede ea, îi poate înlocui pe toți. Ar fi fost, poate, nevoie de un dram de nebunie în construcția rece înfățișată
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Jean Elby, apoi o trăiește pe propria-i piele și o povestește în al doilea roman, Noul mancurt. Planurile se întrepătrund, așa cum dialogurile din roman nu sunt delimitate, ci se înlănțuiesc într-un continuum, în care poți fi cuprins de vertij, încercând să deslușești cine vorbește, dacă vorbește cu glas tare sau își vorbește sieși, cine (de)scrie pe cine și în ce fel de text o face. ,Vocile" se amestecă, deci, în aceste discursuri halucinante, devin interșanjabile, într-un cerc
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
a șocului, este, de fapt, această ,întocmire" a lumii. Totul se cojește, dînd la iveală un miez rînced, moale, întins ca un elastic vechi și "copt". "Matricea", spațiul ordonat, "șirurile clare" nu-i mai rezistă unei "creațiuni" care înaintează în vertije, în ciocniri de semne mult prea numeroase pentru un atît de sărac înțeles. Poezia lui Valentin Iacob vrea, si reușește, să fie "complicată", să provoace prin sofisticare, adică să-și atragă cititorii într-un joc de cărți din care jokerul
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd am venit: mă revoltam din orișice, îmi venea să-i trag în țeapă pe toți, însă pînă la urmă m-am acomodat, am înghițit prea multe ca acum să mă mai revolt. Nu mai reclam
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Banat; Sala de Marmură: expozițiile „Cilimuri sârbești“ și „Ștefan cel Mare și Sfânt“ (9-16); Secția de Artă a B.J.T.: Albume de artă europeană; Expoziție de colaje a elevilor de la Liceul de Arte (9-18); Aquatim: Ioan Crișan, sculptură (9-16); Art Club: Vertij, Daniela Rațiu (9-22); Casa A.M.G.: Grațian Păsăraru, Török János și Tar Béla, grafică și pictură (9-18); Casa Tineretului: Până în India și înapoi, fotografie de Florin Chețan (9-18); Galeria Helios: Sculptură Slavenca Petre (9-18); Carola’s Art Shop: Spații interioare
Agenda2004-24-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282540_a_283869]
-
caritabilă. Acolo Nicolas Cage juca rolul unui alcoolic abandonat, Ben Sanderson, decis să se sinucidă turnând în el alcool până la ultimul penny. Avem același cuplu rătăcit, sudat prin sentimentul de afecțiune și solidaritate al celor singuratici purtând un stigmat, același vertij al disoluției. Însă partitura se schimbă totuși, Terence nu este un sinucigaș, chiar dacă nu știm cât va rezista în cursa sa psihedelică, dacă există pentru el șansa unei recuperări într-un nou climat: iubita devenită femeie cinstită, viitoare mamă, familia
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
-ți înnoroiezi pantofii Bally?! -, politicienii români s-au izolat într-o nacelă de unde găinățează abundent peste capetele unei mulțimi pe care o disprețuiesc profund. Faptul că Traian Băsescu își bazează discursul exact pe suportul popular, le dă politicienilor de cabinet vertijuri vecine cu nebunia. Traian Băsescu nu poate fi anihilat, așa cum o încearcă mult prea palidul domn Cristian Diaconescu, prin încercări iresponsabile de a crea conflicte diplomatice cu Ucraina. Degeaba sare purtătorul de cuvânt al pesedeilor cu gura, reproșându-i președintelui
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
ordonează realitatea în Lia Mora. Unele fapte par să nu aibă nici o legătură cu firul principal al romanului, viața lui Visariuc. Apare, spre exemplu, povestea dragostei dintre un D.J. la radio și o ascultătoare în vîrstă - întîmplarea intră forțat în vertijul incestuos-narativ, joc de cuvinte permis de subtitlul romanului: "Încercări narative despre Autor, Opera sa & relația lor incestuoasă". Într-adevăr, diverșii naratori care intră în scenă par ghidați de o forță supremă, de o lege nescrisă, în care incestul este oricînd
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
meditativ-expozitiv. Tiberiu Olah este năvalnic și atunci când acționează, și atunci când reflectează, când fructifică acele formule ritmico-melodice de certă proveniență folclorică, devenite componente structurale ale stilului său, ori când glosează pe marginea unor soluții bătătorite de muzica occidentală. Consecința? Un anume vertij profitabil asediază ascultătorul, așa cum, situat la mare altitudine, te amețește, copleșindu-te, perspectiva. Gestul componistic e unul torențial, Tiberiu Olah certându-se și împăcându-se permanent cu propria-i personalitate creatoare, față de care îndrăznește să-și camufleze violențele și să
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
un vers, însemnări statornicite și fugare, precum spumele cerului. Ca rufele zvîntate pe o sfoară, așa miros, pesemne, norii. Sau ca cele lăsate să înghețe, iarna, la vînt. Ori a rouă picată pe țesături. A brume de toamnă, smicurate, violete. Vertijele lor țin dîrele anotimpurilor. Dacă vrei să le urmărești, cu simțul sau cu mintea, ,tu, cititorule, să nu te uiți la cer decît atît cît se cuvine, după nevoi sau după vreun îndemn venit, mai rar, mai des, din tine
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
valabil), de sfidarea regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
a împlini persoana în multitudinea personajelor pe care-aceasta le interpretează instinctiv; de a semna - nu cu cerneală goală - un pact mai mult montaignesc decît faustic, cu eseul, care nu e nici mai mult și nici mult mai puțin decît vertijul actului de a interpreta acea interpretare a interpretărilor care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
totul se depărta și propriile Întrebări Îi apărură drept ce erau: niște stupizenii...” (Gara de Est). Frământările sufletești sunt dovezi ale unui zbucium interior căruia nu i se poate găsi nicio soluție, fiindcă existențele nu mai pot fi salvate din vertijul acestei vieți lipsite de sens, doborâte de plictiseală, În care orele libere sunt prilejuri de aduceriaminte, deoarece nimeni nu se apără de avalanșa de amintiri nostalgice, ce cuprind mereu același sistem de axe Între care se desfășoară zilele. Narațiunile tratează
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
lumii pe care cuvintele o întemeiază. De fapt, în treacăt fie zis, nu există nici o ruptură aici, ci numai o diferență de intensitate. Este ceea ce explică întrucîtva replica finală a povestitorului din Broasca minunată (după Mark Twain). Atras într-un vertij de ,ficțiuni", el replică: ,- Ei, tată Simion, ia mai scutește-mă pe ziua de azi măcar de vaca ciută. Ce vrei, să-ți înghit toate min? unile într-o zi? Mai păstrează-mi și p-altă dată". Saltul de la minciuni
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
lăcașul decepției, printr-o subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul ei se popula fără de vrere, pentru mine, cu zvîcniri ingenue, de călăreți galopînd juvenil, ieșiseră, ași fi jurat, din primăvara eternă a unui tablou bine știut de Gauguin. Etern sacrala putere a ficțiunii - aceea plastică, de
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea însăși în vertijul absolut al vestirii sale. Un moment, mă gândesc unde o fi zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o fi dat hazardul?... Ce-o fi devenit capul ei? Ulcior
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
o varietate de modalități grafice, suprasensuri, pentru lărgirea sferei poeticului. Așadar, alt ciclu evenimențial este "Going Tornado/Pornind tornada", în care versurile sînt numerotate de parcă poetul ar încerca să fixeze fiecare verigă în lanțul marilor răsturnări cosmice (putem citi: marele vertij al cunoașterii), al unui orfism în așteptarea lui Orfeu. În aceeași ordine a scrutării stilisticii de profunzime apare și poemul "Ploaie orizontală", ca gest al descompunerii raționale, al permutărilor infinite. Așa cum se formulează vocea lirică, în această nemiloasă căutare există
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
bine păzite secrete. E, Scrisoarea lui Lavoisier, un mic roman de mistere distorsionate de înțelegerea unui copil, înțelept și trist, în felul Catiei din Interior. Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate "mutații", duc la plecarea tatălui, căutat de fiica-povestitoare, întîi prin scrisori, apoi de-a binelea, în 21 de ani de peregrinări
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
remarcabil. Doar cu câteva aliterații, Dan Zavulovich nu demonstrează că este un fin frazeolog, dexteritate cerută de fiecare pagină. Frazele lui sunt, adesea, tăiate scurt în elementare unități gramaticale, doar niște enunțuri, când ar fi trebuit să curgă într-un vertij stilistic armonios acordat principiului muzical generator al textului. Altfel, incompatibilitatea dintre stil și metodă dăunează grav lecturii. În al doilea rând, experimentul lui Dan Zavulovich este ostentativ referențial și mult prea explicit. La tot pasul, autorul ne indică o serie
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
acest moment el încă nu știe că acel ceva se numește Teoria relativității restrînse. Sculptorul se găsește acum în faza în care înlocuiește gravitația universală a tridimensionalului cu diverse variante de gravitații particulare, dar nu a descoperit încă puterea levitației, vertijul imponderabilității și nașterea formei în chiar locul în care o dizolvă lumina. Iar acest Brâncuși în continuare robit de masă, tulburat de relativitatea materiei și fascinat de splendoarea de dincolo de ea se găsește încă, din fericire, în muzeele românești. Un
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
ar fi cel care rezistă în condiții de cenzură. Să ne amintim că Jean Rousset sublinia că există un mecanism al secretului / dezvăluirii aproape constitutiv actului scrierii diaristice (ascunderea caietului, inițiale, pseudonime, limbaj cifrat etc.). Cititorului i se oferă un vertij de dezvăluiri și de ascunderi. Jurnalul este oricum opac. Doar privirea paranoică (eventual a securistului) putea găsi în jurnal o imagine anume - el denunța în fond practica ascunderii, atît de intimă diaristului în orice condiții. Cea de-a doua fantasmă
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]